De același autor
Eu cred ca reforma este un proces continuu de adaptare a unui sistem, in cazul acesta sistemul de invatamant, la solicitarile noi din partea mediului. Nu cred ca reforma este un proces care incepe cu cineva si sfarseste cu cineva, nu cred ca reforma se poate lega de numele unei singure persoane. In ceea ce priveste reforma la noi, in sistemul de invatamant, ea a mers cu ritmuri diferite, uneori mai repede, alteori mai incet, dar sunt sigur ca fiecare a facut cate ceva in acest sens. De aceea cred ca reforma este un proces impersonal si nu trebuie sa o privim altfel. In ceea ce ma priveste personal, nu vreau sa fac o reforma care sa-mi poarte numele. Cred ca oamenii de buna-credinta si competenti care sunt in sistem au reflectat deja asupra schimbarilor care trebuie facute, si problema mea este de a accesa aceste cunostinte si apoi de a le transforma in decizii. Vreau sa fac reforma din mintile oamenilor. Ca sa nu apara numai ca o metafora chestiunea asta, chiar am initiat un Registru National al Expertilor in Invatamantul Superior si Cercetare si se va face unul pe invatamant preuniversitar, tocmai pentru a folosi expertiza care exista in sistem. Nu cred ca reforma emerge dintr-o singura minte, ci din mai multe minti, dar ideile trebuie sintetizate.
Cum ati gasit sistemul pe care-l cunosteati din interior si pe care ati ajuns acum sa-l conduceti?
E un sistem destul de inert, destul de greu obisnuit cu schimbarea si foarte adesea parazitat de o retorica excesiva. De indata ce vrei sa faci o schimbare, apar foarte multe persoane care incep sa o comenteze, ceea ce e un lucru bun. Lucrul mai putin bun este ca aceste comentarii sunt adesea excesive, creeaza o imensa retorica si paraziteaza efectiv schimbarea.
Apoi, am gasit un sistem cronic subfinantat, de aceea nevoile sunt enorme, iar resursele financiare sunt foarte reduse. Ca sa va dau numai un exemplu, sa luam salariile personalului didactic: pentru a plati salariile la nivelul de fata, guvernul actual a trebuit sa faca un efort de 6.600 de miliarde de lei, pentru ca maririle care au fost facute la sfarsitul anului trecut si cele pe care le au preconizate pe acest an nu au fost prinse in bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii, care a fost marit doar pe hartie.
Noutati in sistemul de invatamant
Cele mai multe schimbari de cand ati venit dvs. sunt in invatamantul universitar. Ati propus reducerea duratei de studii la 3 ani in unele facultati. Pentru ce aceasta schimbare? Credeti ca o durata mai mica de studii o sa-l faca mai competitiv pe absolventul de facultate?
Au fost facute schimbari si in invatamantul preuniversitar. Va dau exemplu: am decis planul cadru si curricula pentru cei care sunt in scolile de arte si meserii si care, pana la aceasta decizie, nu puteau sa se reintegreze in liceu. Am creat o punte, astfel incat, dupa 10 clase pe care le fac in mod obligatoriu, sa urmeze un an de recuperare a materiei pe care au facut-o colegii lor de la liceu in clasele a IX-a si a X-a, ca sa poata continua si ei liceul. Am stabilit planul de invatamant, programa etc.
Dar nu credeti ca au fost prea multe schimbari? Elevii incepeau cu o programa in clasa a IX-a si pana ajungeau in clasa a XII-a se schimba sistemul.
Cred ca au fost unele schimbari nepregatite. Ca sa faci schimbari intr-un sistem atat de mare, cum este sistemul de invatamant preuniversitar, trebuie sa le pregatesti foarte bine, nu sa le faci brusc, pentru ca se creeaza tensiuni inutile in sistem. Pe de alta parte, se suprapun mai multe schimbari si nu le poti masura efectul. Or, asta este esential: sa evaluezi impactul unei politici.
Revenind la invatamantul superior, reforma a trebuit sa fie facuta de urgenta, pentru ca este capatul sistemului nostru de invatamant, prin care noi trebuie sa intram mult mai rapid in UE. Si atunci, au fost mai multe modificari radicale: Am stabilit 3 cicluri de studii pentru invatamantul superior: ciclul de licenta, ciclul de master si ciclul de doctorat. Ciclul de licenta, prin reducerea lui de la 4 ani la 3 ani, devine compatibil cu ciclul de Bachelor din America de Nord si din UE. Inainte, de regula, absolventii mergeau pe 4 ani si primeau o licenta, dar cand trebuiau sa-si echivaleze diplomele aveau dificultati in recunoasterea lor: era prea mult pentru Bachelor, dar prea putin pentru Master. Si atunci erau dezavantajati. Incepand cu anul viitor, ciclul de licenta de la noi este echivalent structural cu cel de Bachelor. In al doilea rand, am intarit masteratul. De regula, masteratul era de 1 an de zile, acum il facem de 2 ani de zile, pentru ca masteratul este inceputul cercetarii adevarate si una din problemele care exista la noi este aceasta cercetare. Dincolo de retorica noastra, trebuie sa spunem clar ca recuperam abia 18% din banii pe care-i da UE pentru cercetare stiintifica. Una dintre cauzele cercetarii subperformante au fost masteratele slabe. Universitatile puternice adesea nu au undergraduates, nu au Bachelor, au numai master si doctorat, se concentreaza pe adevarata performanta. Cu siguranta ca si la noi, in timp, universitati care sunt cu adevarat performante in cercetare se vor axa mai degraba pe master si pe doctorat. De altfel, incepand cu acest an, am marit cifra de scolarizare subventionata de la buget cu 20%, tocmai pentru a arata ca masteratul este important. In urmatorii ani numarul de locuri subventionate de la bugetul de stat pentru masterat va creste de 5 ori.
Sunt accesibile din UE sume enorme pentru cercetare
Dar pentru a-i atrage pe licentiati spre studiile aprofundate, trebuie sa sustinem sectorul de cercetare in sine, care este vitregit de 15 ani incoace. Pentru a dezvolta cercetarea de performanta, saptamana trecuta am luat decizia de a introduce studiile postdoctorale. In felul acesta, practic, sistemul nostru de invatamant are toate nivelurile echivalente din afara: licenta (echivalent cu Bachelor), master, doctorat si postdoctorat. Programele postdoctorale sunt cele care asigura cercetarea cea mai avansata. Am creat deja premise si alocam si banii, sunt 150.000 de euro si facilitati substantiale pentru un program postdoctoral. Este clar ca cercetarea a fost si este in continuare subfinantata. In momentul de fata doar 0,21% din PIB se aloca cercetarii, in conditiile in care trebuie sa ajungem la 1 ianuarie 2007 la cel putin 1% din PIB, conform angajamentelor noastre clare fata de UE. Pe de alta parte, sloganul acesta ca mereu nu sunt bani pentru cercetare trebuie luat cu mai multe nuante. Bani sunt pentru cercetare, dar nu sunt in interiorul tarii. Sunt sume enorme pentru cercetare in UE, care sunt accesibile. Numai ca pentru a le obtine trebuie sa intri in competitie. Pentru aceasta trebuie sa ai teme de cercetare compatibile cu cele din UE; daca ai alte teme nu poti sa te racordezi la fondurile lor. Apoi, poti sa faci proiecte de grant-uri de cercetare, dar dupa nevoile din UE. De asta noi am introdus de curand cerinta clara ca, de acum, proiectele de grant, inclusiv cele nationale, se fac in limba engleza si dupa metodologiile europene, ca sa iesim din campionatul intern. Deci nu mai putem face stiinta numai dupa criteriile noastre, dupa metodologiile noastre, ci trebuie sa incepem sa jucam in campionatul european. Si asta inseamna sa lucram pe teme europene, cu metodologii si criterii europene. Daca se lucreaza asa, vor fi din ce in ce mai multi bani pentru cercetare. Dar e adevarat, banii acestia nu se dau dupa nevoi, ci dupa performanta.
O alta schimbare se refera la desfiintarea titulaturii duble la licente, de exemplu matematica-fizica s.a.
Noi mergem pe ideea de a avea o diploma de licenta pe un domeniu mai larg de studiu. De ce? Pentru ca-ti mareste sansa pe piata fortei de munca. Inainte aveai diploma de licenta pe o specializare foarte ingusta - istoria artei, arheologie etc. Lucruri minunate, dar spuneti-mi ce sanse pe piata fortei de munca dadeai acestor oameni? Foarte reduse. Era o iresponsabilitate. Si atunci am decis ca pentru ciclul de licenta sa se dea diploma pe domeniu, istorie de pilda. In cadrul domeniului istoriei poti sa ai diverse specializari si, in supliment la diploma, un document european foarte important pe care l-am introdus, se scrie ca ai diploma in domeniul istorie, dar ai facut specializarea arheologie. Avand o diploma pe un domeniu, iti cresc sansele in doua sensuri: pe piata fortei de munca patrunzi mult mai usor daca ai o diploma pe un domeniu, decat daca ai pe o specializare; ai mult mai mari sanse la alte tipuri de masterat. Daca aveai diploma pe o specializare foarte ingusta, singurul masterat pe care-l puteai face era cel in prelungirea imediata a specializarii. Or, intre timp iti descopereai o alta vocatie sau un alt interes si ai fi vrut sa faci un masterat in altceva, dar nu puteai pentru ca erai indopat cu cunostinte pe o specializare foarte ingusta. Si atunci, dintr-o data accesul tau la alte masterate era blocat, ceea ce este complet inadecvat, pentru ca se bloca entuziasmul, potentialul multor oameni. Apoi, aceste diplome pot fi obtinute pe un singur domeniu. Este caraghios sa spui ca, cu 180 de credite, cineva se specializeaza si in matematica, si in fizica, si tot cu 180 de credite altcineva se specializeza numai in matematica sau numai in fizica. Cei care se specializeaza numai in matematica sau numai in fizica niciodata nu vor recunoaste ca cineva care are tot 180 de credite are cunostinte din doua domenii. Este comic. Si atunci, cand ai matematica-fizica pe diploma, la 180 de credite, si mergi cu ea in UE, ei pot sa spuna: "Dvs. nu aveti, eventual, decat 90 de credite pe fiecare specializare. In ce sunteti specialist?". Se pot insa obtine doua diplome: poti sa faci matematica si poti sa te inscrii si la facultatea de fizica, profiti de transferul de credite, faci cursurile care sunt in plus si obtii doua diplome. Poti sa faci si altceva: fizica la nivel de licenta si matematica la nivel de masterat. Deci posibilitatea de a combina domenii diferite exista, e chiar mai viabila si mai serioasa acum. Dar altfel, daca am fi mers pe varianta veche, am fi creat situatii absolut de nerecunoscut pe piata europeana.
Au fost cateva scandaluri legate de lejeritatea cu care s-au acordat unele doctorate. Ce ati intreprins in chestiunea asta?
Prezenta in Registrul National al Expertilor in Invatamantul Superior si Cercetare este o conditie necesara pentru ca cineva sa faca parte din comisiile de evaluare. Pentru ca sa ai acces la acest Registru trebuie sa ai o anumita calitate stiintifica, vizibilitate nationala si internationala, altfel nu intri. Pe de alta parte, am spart monopolul vechi, dand posibilitatea si la autopropuneri si la propuneri din partea asociatiilor stiintifice. Pentru ca inainte paradigma era aceasta: ministerul cerea universitatilor propuneri, universitatile ii propuneau pe unii si aceiasi old fashion boys, care ajungeau la comisii si dadeau doctorate cu lejeritate. Am urmarit sa aducem oameni mai tineri, cu mintea deschisa. Cei din Registrul Expertilor in Invatamantul Superior si Cercetare vor reforma complet consiliile si comisiile. In al doilea rand, vom stabili noi criterii de acordare a doctoratelor.
De-acum incolo se dau bani pe calitate
Ce altceva ati mai intreprins in aceste prime 4 luni de ministeriat si ce urmeaza sa se intample in perioada imediat urmatoare?
Am introdus un supliment, un document bilingv roman-englez care insoteste diploma si care, dintr-o data, o face transparenta. Inainte, te prezentai la un loc de munca din Germania, sa zicem, sau la alta universitate din strainatate doar cu diploma si era greu sa se echivaleze. Acum se merge cu diploma si cu acest supliment bilingv in care este scris tot traseul tau individual de pregatire, astfel incat se poate face mult mai rapid echivalarea diplomelor. Pe o scala de la 1 la 5, Romania a obtinut 5 puncte in privinta eforturilor facute pentru echivalarea diplomelor din tara.
Am alocat pentru prima data cifra de scolarizare pe universitati, nu pe specializari, creand in felul acesta mecanismul de intalnire a cererii cu oferta. Inainte, cifra de scolarizare era repartizata pe specializari. Si atunci, absolventii de liceu, viitorii studenti mergeau adesea la unele dintre aceste specializari, desi erau vechi, pentru simplul fapt ca erau bugetate si nu mai trebuiau sa plateasca taxe. Acum, studentii stiu ca primesc diploma pe un domeniu, practic cream mecanisme prin care se intalneste oferta de specializari a universitatilor cu cererea din partea studentilor. Si din oferta de specializari a universitatii studentii vor alege numai o parte, iar altele vor muri de moarte naturala. Am creat, asadar, un mecanism natural de a reduce specializarile caduce, care se sustineau numai prin faptul ca erau subventionate de la buget, exact asa cum in mediul economic multe intreprinderi continua sa functioneze pentru ca primesc mereu bani de la stat. Chiar astazi am dat un ordin pentru constituirea unor comisii de evaluare si asigurare a calitatii in universitati, pe baza recomandarilor europene. Universitatile trebuie sa elaboreze un raport despre modul cum se asigura calitatea invatamantului, in termeni foarte clari, pentru ca sa fie accesibil oricui vrea sa beneficieze de serviciile universitatilor respective. Si, foarte important, toate aceste proceduri de asigurare a calitatii si raportul de evaluare devin conditii necesare pentru a primi alocatia bugetara si pentru a participa la competitia de grant-uri. De-acum incolo se dau bani pe calitate.
Incurajam scolile sa nu se ocupe numai de copiii comunitatii, ci si de comunitate in intregul ei
Anul trecut, ministrul de atunci al Educatiei era foarte mandru de programul de informatizare a sistemului. Acum vedem ca de fapt este un mare scandal cu o firma care a adus echipamente si programe la preturi mai mari decat ale pietei. In ce stadiu e ancheta?
Eu sustin in continuare ca informatizarea invatamantului este un lucru foarte important, si interesul meu clar este de a ajunge cat mai multe calculatoare si soft-uri educationale la cat mai multi copii si cat mai repede. De aceea, necesitatea programului de informatizare a scolilor este deasupra oricarei indoieli. Eu il sustin ferm.
Problema este faptul ca s-au achizitionat aceste calculatoare mereu de la una si aceeasi firma, iar preturile au fost substantial peste preturile pietei. In acest moment avem si o analiza a Ministerului Finantelor, un audit pentru a analiza toate implicatiile financiare. Exista doua alternative posibile: fie renegocierea contractului cu firma respectiva pentru a ajunge la preturile pietei, fie anularea contractului, cu toate consecintele respective. Dar, repet, nu vreau sa pun in pericol programul de informatizare, care este esential. In final, pe noi ne intereseaza sa ajunga retelele de calculatoare in scoli.
In afara de calculatoare, scolile au nevoie si de alte dotari, dar dvs. ati spus ca sistemul este subfinantat. Au invatat profesorii sa faca programe pentru a avea acces la fonduri, la sponsorizari?
Avem in plan, in noua modalitate de formare a personalului didactic, inclusiv pregatirea lui in elaborarea proiectelor de cercetare, proiectelor de finantare din surse externe, tocmai pentru a-si obtine resurse din mediul in care se afla. Pe de alta parte, incurajam scolile sa nu se ocupe numai de copiii comunitatii, ci si de comunitate in intregul ei. Pana in momentul de fata, scolile au neglijat acest aspect. Asta inseamna ca serviciile educationale pe care le ofera copiilor le pot oferi si adultilor. De exemplu, scolile dintr-un orasel mic, chiar si dintr-o comuna mai rasarita, pot sa ofere servicii educationale nu numai copiilor, ci profesorii de stiinte economice pot sa ofere adultilor cunostinte de antreprenoriat care sunt necesare pentru comunitatea respectiva, pot sa ofere cunostinte de limbi straine etc. In felul acesta pot obtine resurse suplimentare ca sa le utilizeze in folosul propriu.
Cultura calitatii se face prin crearea de mecanisme in interiorul institutiilor, nu prin audit extern
Reprezentanti ai societatii civile au cerut un audit extern al sistemului de invatamant pentru compatibilizarea lui cu cele din UE, pentru eliminarea coruptiei si a managementului defectuos. Sunteti de acord cu un asemenea audit?
Eu sunt de acord cu auditul extern al unitatilor de invatamant. De fapt, prin proiectul legii asigurarii calitatii, pe care-l finalizam in curand, se infiinteaza doua agentii: Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior, care auditeaza extern calitatea din fiecare universitate, si Agentia Romana de Asigurare a Calitatii pentru Invatamantul Preuniversitar, care auditeaza impreuna cu inspectoratele calitatea procesului instructiv-educativ din fiecare scoala. Pe de alta parte, in toate recomandarile europene se spune foarte clar: principala responsabilitate pentru calitate este intrainstitutionala, cultura calitatii se face prin crearea de mecanisme in interiorul institutiilor, nu prin audit extern. Sa va dau un exemplu: audit extern se facea prin inspectiile de la nivelul inspectoratului. Profesorul isi pregatea 3, 4 lectii, venea inspectorul, acea inspectie iesea minunat, pleca inspectorul si totul revenea la normal. Rezultatul: au trecut zeci de ani si nu s-a format o cultura a calitatii in interiorul scolii. De ce? Pentru ca mereu mecanismul de control al calitatii a fost extern. Prin controlul extern al calitatii nu creezi mecanisme si culturi de calitate in interiorul institutiilor, si asta este esential. Sa va dau exemplu pe invatamantul superior: trebuia sa acreditezi o noua specializare, venea comisia de acreditare, se pregateau toate lucrurile, ieseai bine la evaluare, pleca apoi comisia de acreditare, si tu reveneai la nivelul tau obisnuit. Recomandarile europene spun exact acest lucru: principala responsabilitate pentru asigurarea calitatii revine institutiilor. Este adevarat ca acest mecanism de asigurare a calitatii intrainstitutional trebuie dublat - ceea ce si facem noi - prin crearea unor agentii externe care sa faca auditul modului in care s-a asigurat calitatea in fiecare unitate de invatamant. Dar numai prin audit extern nu se creeaza cultura calitatii.
Interviu realizat de Razvan Braileanu
