De același autor
Până să spună ceva despre viitorul Regatului Unit, referendumul privind apartenența Regatului Unit la UE spune deja foarte multe despre prezentul societății britanice și câte ceva despre păcatele trecutului mai apropiat sau mai îndepărtat.
Departajate pe hârtie de un biet procent sau două, cele două tabere sunt în realitate divizate de o prăpastie din punctul de vedere al tuturor indicatorilor majori ai sondajele de opinie: vârstă, statut social, afiliere politică, nivel al educației, presă consumată și localizare geografică. Toate îi separă pe adversarii și susținătorii rămânerii în UE, într-un sondaj efectuat în săptămânile premergătoare lansării campaniei pentru Brexit de prestigiosul institut britanic de sondare a opiniei publice YouGov.
Categoriile în care votul pentru rămânerea în UE este majoritar sunt tinerii, clasa mijlocie, electoratul laburist, liberal democrat și cel ecologist, absolvenții de liceu și facultate, cititorii cotidianelor respectabile broadsheet de genul The Guardian sau The Times și majoritatea alegătorilor din Londra, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. De partea cealaltă, votul în favoarea ieșirii din UE este majoritar în rândul electoratului conservator și UKIP (nimic surprinzător aici), al celor de peste 60 de ani, al muncitorilor semicalificați și necalificați, persoane cu studii medii sau inferioare, care citesc mai degrabă presă tabloid de tip The Sun, Express sau Mirror și care locuiesc în centrul și nordul Angliei, departe de aerul sofisticat al Londrei.
Profilul celor două tipuri de alegători este important pentru că el poate anunța riscurile la care se expune mai cu seamă tabăra Remain, favorabilă rămânerii în UE, grupată în jurul premierului Cameron. Electoratul Remain e unul care s-a dovedit mult mai greu de mobilizat la urne, în alegeri succesive. Iar faptul că liderul laburist Jeremy Corbyn a refuzat să se implice energic în campania pentru rămânerea în UE – o opțiune de mult declarată a laburiștilor - nu promite multe dinspre electoratul de stânga, pro-UE. Dacă laburiștii stau acasă în ziua votului, Regatul Unit va face un pas uriaș spre ieșirea din UE.
O altă necunoscută pentru Cameron este cum vor vota cei aproape două milioane de conservatori care în prezent „stau pe bară“, declarându-se indeciși. Va fi interesant de văzut dacă majoritatea indecișilor conservatori se vor alinia în cele din urmă ascultători, chiar dacă înjurând, în spatele liderului partidului, înghițindu-și rezervele față de UE, sau vor trece în tabăra Leave, a celor care vor plecarea, condusă de conservatorul Boris Johnson, până mai ieri popularul primar al Londrei.
Mobilizarea la vot are și un revers pentru tabăra Remain, alegătorii cu studii superioare fiind în general mai disciplinați la vot, în comparație cu cei cu studii medii sau inferioare. Iar dacă nici acest element nu va bate cuiul final în sicriul uneia dintre tabere, balanța votului va depinde de repartizarea geografică a electoratului. Londra, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord sunt 60-40% în favoarea rămânerii în UE, în vreme ce, în restul Angliei, majoritatea ar prefera ieșirea.
În fine, un alt element unic în această campanie, reliefat de sondajul YouGov, este legat de rolul pe care publicațiile magnatului Rupert Murdoch îl joacă în orice scrutin din Regatul Unit. În mod tradițional, australianul a fost neîntrecut în a sesiza de unde bate vântul opiniei publice înaintea alegerilor și a-și ajusta linia editorială a ziarelor sale în consecință. Cu Brexitul e însă altfel: cititorii tabloidului de mare tiraj The Sun sunt categoric în favoarea ieșirii din UE, în vreme ce consumatorii lui The Times al trustului aceluiași Murdoch sunt în majoritate în favoarea rămânerii în UE. O dilemă editorială care, odată tranșată, va trăda direcția din care simte Murdoch că bate vântul mai puternic.
Referendumul privind apartenența la UE are loc în al optulea an de sacrificii și politici de austeritate, care nu puteau să nu afecteze preferințele de vot pe 23 iunie. Întrebați care cred că sunt principalele cauze ale problemelor economice actuale ale Regatului Unit, cei care vor ieșirea din UE au menționat Reglementările excesive ale UE, imigranții dispuși să lucreze pe salarii derizorii și deciziile ultimului guvern laburist. De cealaltă parte, pentru tabăra eurofilă, principalii vinovați de problemele economice ale țării sunt băncile, guvernarea conservatoare începută în 2010 și inegalitatea crescândă. Altfel spus, susținătorii ieșirii găsesc principalii vinovați în afara țării - Bruxelles și imigranții -, în vreme ce susținătorii rămânerii în UE cred că vinovații sunt la Londra.
Ca notă de final la firul ierbii: în campania de până acum, ambele tabere nu au făcut decât să critice Uniunea Europeană, virulența tonului fiind cea care a făcut distincția între susținătorii rămânerii și cei ai ieșirii din UE. Unii au pedalat pe cartea fricii de necunoscutul din afara UE - tabăra Remain –, ceilalți au venit cu visuri și promisiuni de mărire mai mult sau mai puțin găunoase - tabăra Leave. Despre solidaritate, construcția europeană și viitorul Europei unite nu s-a vorbit mai deloc, dezbaterile și campania de până acum limitându-se la contabilizarea negustorească a costurilor și beneficiilor – politice, economice și de securitate – ale apartenenței la UE. Din acest punct de vedere, se poate spune că ambele tabere sunt de pe acum cu un pas în afara UE.