Cum mai sprijină PSD cunoașterea

Inițiativa de desființare a UEFISCDI (reorganizare, cum eufemistic și fals pudic o numește ministrul Sorin Câmpeanu, devenit între timp mare promotor al proiectului Ecaterinei Andronescu) pare mai degrabă o restaurație decât o ameliorare a stării actuale de fapt.

Luni, 20 aprilie, mai multe organizații stu­dențești anunțau că trimit pe adresa Mi­nisterului Educației și a Senatului Ro­mâ­niei o petiție semnată de peste 2.000 de persoane care solicită res­pingerea de Senat a pro­iec­tului de lege privind des­ființarea UEFISCDI (Uni­ta­tea Executivă pentru Fi­nan­țarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dez­voltării și Inovării). Prin­tre promotori, Liga Stu­denților Români din Stră­i­nătate (LSRS), Fun­da­ția Cen­trul pentru Acces la Ex­pertiza Studenților și Absolvenților Ro­mâni (CAESAR), Consiliul Tineretului din Ro­mânia (CTR), Alianța Națională a Or­ga­^­nizațiilor Studențești din România (ANOSR), Societatea Academică din România (SAR) și Uniunea Studenților din România (USR).

Petiția se alătură unei serii de proteste le­gate de intenția Senatului de a „reo­r­ga­ni­za“ actuala UEFSCDI în două unități se­pa­rate, una responsabilă de evaluare și cea­laltă de monitorizarea proiectelor de cer­cetare. După data de 23 martie, când Se­na­tul a anunțat pentru prima dată punerea pe ordinea de zi a proiectului de mo­di­fi­care a ordonanței pe baza căreia func­țio­nează UEFSCDI, mai multe instituții de în­vățământ superior și cercetare (Uni­ver­si­tatea de Vest din Timișoara, Universitatea din București), precum și organizații ale societății civile au protestat împotriva ini­țiativei senatoriale, nerevendicate de la bun început de ministerul de resort. În­gri­j­orarea, pe canale oficioase (pe surse, con­form site-urilor care au publicat știrile), și-a manifestat-o și Comisia Europeană, mai cu seamă că suntem în pragul de­ma­rării noilor finanțări europene în do­me­niu, lansate de ERC (Eu­ropean Research Council). De ce, se întreabă cu toții, să desființezi o instituție care, cu bune cu rele, func­ționează și să o re­întorci la un stadiu an­te­rior, despre care lumea aca­demică știe cu siguranță că nu a servit decât intereselor unor gru­puri restrânse de inițiați? Inițiativa de des­fi­ințare (re­organizare, cum eu­femistic și fals pudic o numește ministrul Sorin Câmpeanu, de­venit între timp mare promotor al pro­iec­tului Ecaterinei Andronescu) pare mai degrabă o restaurație decât o ameliorare a stării actuale de fapt.

Ce este însă, în afara jargonului academic, UEFSCDI? Pe scurt, este o instituție pu­blică în subordinea Ministerului Edu­ca­ți­ei, care distribuie, în urma unui proces de se­lecție bazat pe competiție, în direcția un­i­versităților și instituțiilor de cercetare, ba­nii alocați de la guvern cercetării. Banii se alo­că de la bugetul de stat în mod glo­bal, mi­nis­terul și UEFSCDI sunt apoi, rând pe rând, responsabili de împărțirea aces­tora că­tre diferitele linii și niveluri de cer­cetare.

Atribuțiile instituției sunt definite prin ac­tele constitutive, mai cu seamă OUG 74/2010, care modifică OG nr. 62/1999 și Legea nr. 150/2000. Guvernul Boc emitea în 2010 o ordonanță care constata su­pra­punerea de atribuții a celor trei instituții în­sărcinate cu împărțirea banilor din cer­cetare de legea anterioară, din 2000. S-a de­cis comasarea lor în nou născuta UEFSCDI. Funcționarea a devenit mai transparentă, mai eficientă, sau lansează competiții on line la evaluarea cărora participă ex­per­ți români și străini. Existau încă multe ne­ajunsuri, dar, trăgând linia, finanțarea cercetării, mai ales în domeniul științelor umaniste și sociale, a devenit o speranță tan­gibilă nu numai pentru câțiva inițiați aflați la vârful piramidei trofice aca­de­mi­ce, așa cum se întâmpla, în mare măsură, înainte. Vreme de doi-trei ani, instituția a funcționat în limitele unei predictibilități rezonabile, ceea ce e deja enorm pentru o ins­tituție românească.

Arhitectura instituțională anterioară cu­prin­dea, merită menționat, următoarele trei organisme: Unitatea Executivă pen­tru Finanțarea Învățământului Superior și a Cercetării Științifice Universitare, Cen­trul Național de Management Pro­gra­me și Agenția Managerială de Cercetare Științifică, Inovare și Transfer Tehnologic - Politehnică (AMCSIT - Politehnică). La acestea, sau la măcar două dintre ele, își do­rește ministrul actual al Educației și Cer­cetării, Sorin Câmpeanu, să revină, sub atenta supraveghere a persoanei aflate în mod real la originea inițiativei, senatoarea PSD Ecaterina Andronescu, președinta Co­misiei senatoriale care a inițiat proiectul de lege revizionist.

Interesele financiare sunt imense și vi­zea­ză redistribuirea controlată a banilor din cercetare, fără să aibă o justificare în efi­ciența instituțională. Guvernarea USL ins­ta­lată în toamna lui 2012 a început să sape însă la rădăcina cercetării prin reducerea iresponsabilă a finanțărilor. E un scenariu pe care USL l-a pus constant în aplicare: tai curentul, apa, gazele și declari apoi că locatarul nu e în stare să intrețină imo­bilul. Așa că-l dai afară și aduci pe alt­ci­neva în loc. Restabilești utilitățile, acorzi eventual și o primă de instalare și te mi­nu­nezi de competențele manageriale ale nou­lui locatar. Astfel, deja în 2013, ma­jo­ri­tatea proiectelor de cercetare derulate prin UEFSCDI s-au văzut periclitate, din cau­za reducerilor cu 50% a banilor alo­cați. În plus, dați cu o întârziere de ju­mătate de an, pentru că, în 2013, banii au intrat în mod efectiv în conturile ins­titutelor de cercetare și ale universităților de abia în luna mai. Concret, sute de cer­cetători a căror activitate era finanțată uneori exclusiv din acești bani au stat neplătiți jumătate de an. Situația s-a înrăutățit de la un an la altul, prin tăieri semnificative de la buget sau prin alocări disproporționate și preferențiale, decise de Ministerul Educației. Dar nu atât ins­tituția e de vină, cât politica de alocare bu­getară și sabotajul constant operat de gu­vernare în direcția cercetării fun­da­men­tale. Încă un act al restaurației de factură ceaușistă.