Cum se face o reformă a bacalaureatului. Franța vs. România

A început reforma bacalaureatului. Nu la noi, ci în Franța. Anunțate deja în perioada can­di­da­turii președintelui Macron, modificările sunt substanțiale și privesc în mod global ra­por­ta­rea la învățământul liceal. Re­forma curriculară franceză pu­ne o problemă mult mai am­plă decât transformarea unui examen de sfârșit de ciclu: e vorba de relevanța șco­lii în contextul trans­for­mă­rilor în societatea globală, na­tura meseriilor și importanța pe care educația o joacă în formarea cetățeanului de­mo­cratic. Nu este deloc în­tâm­plător că în trunchiul disciplinar comun ales se regăsesc filosofia și istoria-geografia. În sis­temul românesc aceste discipline sunt în mod tradițional niște cenușărese (reminis­cen­ță ceaușistă, de altfel), privite din ce în ce mai mult ca hobby-uri ușor excentrice ori ca ins­trumente de propagandă. Elevii români sunt, din această cauză, din ce în ce mai in­capabili să analizeze critic un text, să con­ceptualizeze și să contextualizeze.

Cum va arăta însă această reformă în Franța? Elevii de clasa a IX-a vor fi prima serie care va inaugura noua formulă a bacalaureatului comunicat de ministrul francez al În­vă­ță­mân­tului, Jean-Michel Blanquer, conform anun­țu­lui făcut în ședința de guvern de miercuri, 14 februarie. Prima observație privește evaluarea propriu-zisă: ponderea finală a rezultatului la probele la bac (și care se întind de fapt pe parcursul ultimilor doi ani de liceu) este de 60% din media finală. Restul de 40% sunt repartizate în două mari ca­te­gorii: 30% sunt notele ob­ți­nu­te la trei serii de testări scri­se semestriale, două în clasa a XI-a și una înainte de vacanța de iarnă din a XII-a, cu subiecte trase la sorți și lucrări corectate în alte licee decât unde studiază elevii. Ultimele 10% din media finală a ba­ca­laureatului sunt mediile ultimilor doi ani de li­ceu. Astfel, accentul cade mai puțin pe exa­mi­narea stufoasă finală de până acum și mai mult pe o evaluare continuă, desfășurată pro­gresiv pe durata ultimilor doi ani de liceu. Nu­mă­rul probelor finale se reduce, dar ponderea rezultatelor obținute în activitatea școlară cotidiană crește.

Pentru elevii care vor susține în Franța baca­lau­reatul în 2021, proba orală și scrisă la fran­ce­ză se va da în continuare la sfârșitul clasei a XI-a, așa cum se întâmplă și acum. Ur­mea­ză în cursul clasei a XII-a două probe scrise la disciplinele de specialitate alese de can­di­dat (dintr-o listă anunțată), pentru ca în iunie să rămână o probă scrisă la filosofie (pentru men­ținerea vie a spiritului critic) și o probă ora­lă, care va avea două etape: prezentarea unui proiect pregătit deja din clasa a XI-a și legat de cel puțin una dintre disciplinele de specialitate, apoi o sesiune de întrebări din par­tea comisiei, care este datoare să „eva­lue­ze capacitatea de analiză a elevului“ prin mo­bilizarea cunoștințelor științifice și istorice.

Pe lângă testarea care antrenează într-un efort susținut elevii încă din penultima clasă de liceu, o altă noutate este desființarea se­rii­lor prea specializate (literară, economică și so­cială și științifică) în favoarea unui trunchi comun cu câteva discipline de profil. E in­te­re­sant ce discipline figurează în trunchiul co­mun: filosofia, istoria-geografia, educația mo­ral-civică, două limbi moderne, sportul și o nouă disciplină intitulată „umanități științifice și digitale“. Disciplinele de specialitate vor fi, în funcție de profil, alese dintre matematică, chimie-fizică, științele vieții și pământului, is­to­rie-geografie și geopolitică, științe eco­no­mi­ce și sociale, umanioare-literatură-filosofie, limbi și literaturi străine, ecologie-agronomie și teritoriu, științe inginerești și informatică. Elevii vor avea și o listă de opționale, distinc­te pentru clasa a XI-a, respectiv a XII-a.

Reforma bacalaureatului francez nu întru­neș­te, evident, unanimitatea, dar provoacă o dezbatere la nivel național și arată în primul rând relevanța acestui examen pentru ab­sol­venții de liceu din Franța. Bacalaureatul ro­mâ­nesc nu a beneficiat de nicio reformă re­le­vantă în ultimii ani; subiectele se cos­me­ti­zea­ză mai degrabă în sensul unificării tipologice cu cele de la evaluarea națională, dar o re­flec­ție mai amplă ar trebui să pornească, de fapt, de la misiunea școlii în general și a liceului în mod special în formarea viitorilor cetățeni. Res­ponsabilitatea socială, gândirea și analiza critică ar trebui să facă parte din aptitudinile unui absolvent de liceu bine pregătit.

Pe de altă parte, dacă au fost făcute anumite mo­dificări, ele nu i-au privit cu respectul cu­venit nici pe profesori, nici pe elevi, dată fiind lipsa unei perioade de acomodare și de pre­gătire a schimbărilor. O reformă inteligentă și durabilă nu poate începe a doua zi, ci trebuie să privească cel puțin cu un ciclu școlar îna­inte. Școala nu este o speculație bursieră, un­de rapiditatea deciziei joacă rolul esențial, iar rezultatele se văd în secunda următoare; dim­potrivă, este o investiție pe termen lung, iar rezultatele încep să se arate în câteva cicluri școlare. Fără o viziune unitară, fără o voință politică îndreptată clar în direcția reformării am­ple a programelor, orice modificare punc­tu­a­lă, de calendar sau de redactare a su­biec­te­­lor, ră­mâne în zona cosmetizărilor ine­fi­cien­te în ca­re învățământul se zbate de ani și ani.