De același autor
Din ultima bancă a Parlamentului European, acolo unde a fost împins cu repulsie de toţi colegii lui care au votat în huiduieli ridicarea imunităţii sale, după afacerea din primăvară, „mită contra amendamente“, Adrian Severin nu-şi găseşte liniştea şi face planuri. Nu planuri de a părăsi, în fine, locul, Parlamentul European, adică, pe care l-a infestat cu lăcomia şi nesăbuinţa lui, aşa cum au făcut-o aproape instantaneu ceilalţi doi protagonişti ai anchetei de la Sunday Times.
El face planuri cum să revină „în forţă“ şi să le-o dea peste nas europenilor, care, în naivitatea lor de inşi pentru care onoarea există şi operează drastic, mai ceva ca legea, nu au avut proceduri să-l excludă. Şi, dacă proceduri nu sunt, atunci nici el, Adrian Severin, nu are de ce să se simtă vinovat. De asta el a făcut planul de a le „demonstra“ acestor gură-cască, începând cu amicii lui socialişti, Schultz şi Swoboda, care s-au descotorosit grabnic de el, că s-au lăsat păcăliţi, induşi în eroare de „forţe oculte“ care îi voiau răul lui şi, pe cale de consecinţă, României.
Aşadar, din ultima bancă a PE, acolo unde e locul ciudaţilor, cum ar fi Gigi Becali, de pildă, Adrian Severin ticluieşte planuri, întocmeşte strategii devastatoare de „reabilitare“, dar, desigur, numai după ce se va fi asigurat că şi în luna curentă şi-a încasat salariul generos de europarlamentar. În această săptămână, el va ţine la Bucureşti – de ce oare nu la Bruxelles? – o conferinţă: Istoria şi mitologia excepţionalismului corupţiei româneşti. Nici mai mult, nici mai puţin. Locul: sediul Fundaţiei „Nicolae Titulescu“. De ce nu şi-o fi ales Severin să conferenţieze despre „excepţionalismul corupţiei“ chiar în incinta Parlamentului European? Sau a Universităţii din Bucureşti, acolo unde se vorbeşte că d-na Zoe Petre l-ar fi ajutat să obţină un post. Ceea ce eu nu cred. Să trecem.
Gazda evenimentului şi entertainerul: Adrian Năstase. Sacul şi petecul. Mită contra amendamente îşi va da mâna cu Mătuşa Tamara & Trofeul calităţii & Chinezării & Zambaccian. „Voi vorbi exact despre ce spune titlul conferinţei, adică despre caracterul şi excepţionalismul corupţiei. Trebuie să vedem care sunt bazele adevărului istoric privind fenomenul corupţiei din România; care sunt elementele de mitologie, adică ceea ce se crede că este fără ca să fie neapărat adevărat. Ideea este să vedem şi care sunt efectele. Pe mine mă interesează efectele, în special relaţiile internaţionale ale României. Ce efect are corupţia ca fenomen real, ce efect are corupţia ca fenomen mitologic“, explică Severin, citat de HotNews.
Aţi înţeles: ceea ce i s-a întâmplat lui atunci când pertracta luarea de mită pentru promovarea unor amendamente în Parlamentul European este un „fenomen mitologic“, mai exact, „ceea ce se crede că este fără a fi neapărat adevărat“.
Merită oare să ne plecăm asupra acestor elucubraţii de tupeu nemăsurat, puse în operă de doi dintre corifeii corupţiei la români, Adrian Severin şi Adrian Năstase? Merită. Pentru că, dincolo de conţinutul dosarelor, de mersul împleticit al justiţiei, ceea ce este fabulos în acest caz este lipsa de onoare a protagoniştilor. Sau, spus pe şleau, lipsa lor de ruşine. Ruşinea, ruşinea omenească, pe care o invocă simplu, dar atât de percutant, Alecu Solomon în interviul din acest număr. Ruşinea ca anticorp social infailibil care pune rânduială între oameni, între membrii aceleiaşi familii, comunităţi, grupări, întru binele şi prestigiul acestora, înainte ca justiţia să-şi declanşeze mecanismele.
Ruşinea care ar fi trebuit să-l împiedice pe Sorin Apostu, profesor universitar şi primar al Clujului, să fure, să înşface ca un borfaş mii şi mii de euro, până şi de la nenorociţii de pepenari de pe marginea drumului. Ruşinea care ar fi împiedicat-o pe doamna Apostu, soţia celui de mai sus, avocată fără portofoliu, să se bucure la şpaga întruchipată de teancul de ţoale târguite la mall-ul local (nici măcar la Milano). Ruşinea care ar fi oprit-o pe doamna Gabriela Bârsan, ditamai judecătoarea la ÎCCJ, cu soţ reprezentând România la CEDO, atunci când a luat din mâna unui împricinat bilete de avion şi bijuterii. Alături de Severin, Apostu şi Bârsan, şi alţii ca ei ar putea susţine în cor „excepţionalismul corupţiei româneşti“, în sensul stabilit de locatarul ultimei bănci din PE: ceea ce se crede că este fără a fi neapărat adevărat. Sofismul elaborat de Severin vrea să spună că, deşi a fost prins de reporteri când accepta mită, el nu a comis nicio încălcare a legislaţiei europene (adevărat, europenilor nu le trecuse prin cap să legifereze dezonoarea, dar au fost nevoiţi s-o facă de când cu Severin şi al său „excepţionalism“).
„Eu nu mă consider un om corupt. Până la urmă, este important cum mă consider eu. Eu am declarat de la bun început că nu am nici o vină“ – spune senin Severin, avocăţind astfel în numele tuturor corupţilor din România, în frunte cu Adrian Năstase. Pentru ei şi tovaraşii lor de „excepţionalism“, o echipă de psihiatri care să-i facă să „regreseze“ până la înţelegerea intimă a grozăviei că a fura este un lucru rău ar face probabil mai mult decât oricare tribunal sau operaţiune de monitorizare a Comisiei Europene. //
