Ecumenism și geopolitică la Havana

Întâlnirea patriarhului Chiril cu papa Francis, la Havana, este prima reinventare a Bisericii Ortodoxe Ruse ca factor geopolitic extern.

Teodor Baconschi 23.02.2016

De același autor

Întâlnirea dintre papa Francisc și pa­triar­hul Chiril, organizată pe terenul presupus „neutru“ al Cubei castriste, a fost salutată de presa mondială ca premieră istorică. E adevărat, alți papi, Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea sau Benedict al XVI-lea, s-au văzut „doar“ cu patriarhii ecumenici de Cons­tan­ti­no­pol. Mulți, mai ales papa Woj­tyła, au reușit să apro­pie Roma catolică de „lu­mea ortodoxă“, vizitând Ro­mânia, Ucraina, Grecia, Armenia, Bulgaria, Georgia și Serbia, însă niciodată Ru­sia: citadela care, după cum se spune, moare, dar nu se predă. Știm că, după că­de­rea URSS, statul rus a fost redefinit în termenii unui mesianism slav ortodox. Doar bulgarii, sârbii și belarușii au „mar­șat“, acreditând, timid, această pretenție. Restul națiunilor majoritar ortodoxe – fie că s-au integrat euro-atlantic, precum Ro­mânia și Bulgaria – fie că au cochetat cu perspectiva europeană (precum Ucraina, Georgia sau Republica Moldova) și-au vă­zut de drumul lor. În ultimii 25 de ani, relațiile interortodoxe au strălucit prin absență, când nu s-au remarcat prin ten­siuni prea puțin creștinești, cu mize ju­risdicționale. În anii de tranziție post­co­mu­nistă și de afirmare a putinismului (ca ideologie a noului expansionism rusesc), Pa­triarhia Moscovei s-a zidit într-o super­bă izolare, mulțumindu-se să-și păs­to­reas­că turma răspândită pe fostul spațiu so­vietic. În aceste condiții, deschiderea șa­histică operată recent de patriarhul Chiril poate, într-adevăr, atrage atenția ob­ser­vatorilor. Asistăm, deci, la o premieră. Dar care sunt semnificațiile acesteia?

 

Ori­cine cunoaște lumea rusească de la Pe­tru cel Mare până la actualul „țar“ Putin știe că ortodoxia rusă este o armă politică internă și, iată, externă. Pe vremea co­munismului, un Sinod rus complet infiltrat de KGB era utilizat ca agent de in­fluență sovietică în incinte precum Consiliul Ecu­me­nic al Bisericilor, de la Ge­neva, sau Conferința Bi­se­ricilor pentru Pace, sta­bi­lită la Praga. Acest rost pro­pagandistic (oarecum asemănător cu acela al multor episcopi ortodocși români sub regimul comunist) a încetat de facto odată cu prăbușirea imperiului bolșevic. Se poa­te deci spune că întâlnirea patriarhului Chiril cu papa Francis, la Havana, este pri­ma reinventare a Bisericii Ortodoxe Ruse ca factor geopolitic extern.

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-baconschi.jpg

Patriarhul Chiril şi papa Francisc la Havana (12 februarie 2016)

 

Să fim sinceri, Cuba lui Castro nu e un te­ren neutru, ci mai curând un loc em­ble­matic al Războiului Rece. E și locul de un­de s-a răspândit extremismul de stânga în America Latină a anilor ’60, exact acolo un­de avea să apară, un deceniu mai târ­ziu, curentul marxist-creștin autointitulat „teologia eliberării“. În opinia mea, Chi­ril nu a fost subit însuflețit de experiența, pentru el străină, a deschiderii ecumenice. A fost pur și simplu „rugat“ de Vladimir Pu­tin să-i dea o mână de ajutor, în aceste vremuri grele, când Moscova suportă deo­potrivă costul economico-financiar al sanc­țiunilor dictate de Occident după in­va­darea pensinsulei Crimeea și o relativ se­veră izolare internațională. Mizând, co­rect, pe impactul mediatic global al „îm­brățișării istorice“ de la Havana, Putin l-a folosit așadar pe Chiril ca factor de „ame­liorare“ a propriei sale imagini, iden­ti­ficate cu aceea a Federației Ruse.

 

Dirijarea discretă a lui Chiril pe harta in­tereselor strategice ale lui Putin a avut do­uă sub-mize: prima, aceea de a reapropia „ideea rusă“ (travestită în insurecția an­tiamericană a BRICS) de spațiul latino-ame­rican, cronic neglijat de către Mos­co­va postcomunistă. A doua, aceea de a seta agenda dialogului ruso-catolic pe aria me­dio-orientală, acolo unde avioanele de vâ­nătoare trimise de Putin îl ajută pe Bashar al-Assad să recucerească Alepul. În fine, comunicatul de după reuniune schițează și frontul etic al bătăliei pentru drepturile creștinilor asupriți sau chiar uciși de către ISIS. În acest fel, „șeful“ politic al lui Chiril se profilează mai bine ca Mare Cru­ciat gata să apere identitatea creștină a Europei (spre deosebire de liderii germani sau francezi, prea „democrați“, adică „slabi“ pentru a opri invazia de refugiați dubioși).

 

Decodat în această cheie, momentul de fra­ternitate intercreștină consumat în fe­bruarie 2016 la Havana dovedește, fie că ne place sau nu, inteligența tactică de care dă dovadă omul forte de la Kremlin. Ba chiar am convingerea că acest episod va fi urmat de o vizita a papei Francisc la Mos­cova. O vizită pe care, repet, niciun papă de după Războiul Rece nu a putut-o rea­liza și care ar fi o victorie atât pentru Pu­tin, cât și pentru diplomația pontificală. Pen­tru Putin, pentru că ar demonstra că Moscova face istorie și e un reper pe ma­pamond. Pentru papa Francisc, pentru că asta ar consolida catolicismul de rit latin sau grec în toată aria postsovietică, dând totodată un semnal către Beijing, care – ca să nu se lase mai prejos – ar putea de­veni mai indulgent cu varianta „neo­ficială“ (din catacombe) a catolicismului chinez

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22