Opinii

Liderul de la Elysée se află la cea mai scăzută cotă de popularitate (28%) din istoria celei de-a V-a Republici, după numai 16 luni de mandat. Este poate și motivul pentru care se află într-o ofensivă de imagine pe plan internațional, pregătind terenul pentru alegerile europene de anul viitor.

Diviziunile tot mai accentuate care separă Estul de Vestul continentului riscă să provoace o dinamică geopolitică distructivă care găsește România într-o postură extrem de nefavorabilă, și din punctul de vedere al climatului politic intern, și din cel al contextului internațional.

Riposta puterii față de protestul din 10 august a avut, pentru PSD, consecinţe contrare calculelor și cu efect negativ pe termen greu de anticipat acum.

Problema în cazul demisiei ministrului Educației este că nu sancționează calitatea mandatului, ci fidelitatea față de partid.

Nu poți supune una dintre tainele Bisericii unui referendum, după cum nu poți supune la vot legea gravitației.

Dragnea e un dictator care face echilibristică pe o sârmă întinsă deasupra unei mlaștini care colcăie de crocodili cu fălcile căscate. La cea mai mică adiere se va prăbuși. Urmează festinul.

D-l Dragnea ar trebui să facă pasul „în lateral“ cerut în scrisoarea celebră a „dizidenților“ PSD. Ar fi, desigur, și spre binele nostru. Numai că domnia sa a declarat ferm că nu vrea „să iasă din politică și din viață ca prostu’“.

Redau mai jos fragmente din declarațiile domnului H.C., președintele Coaliției pentru Facere:

Nu pot spune că m-a preocupat excesiv problema referendumului care li se pregătește românilor. O consideram încă o acțiune populistă a celei mai toxice guvernări de care România a avut parte, menită să distragă atenția de la problemele grave pe care puterea nu vrea și nici nu poate să le rezolve și cu asta... gata! Nu merită să-mi bat capul cu o diversiune în plus.

E de ultimă oră: după Noaptea Sfântului Bartolomeu (masacrul catolicilor francezi împotriva protestanților comis pe 24 august 1572), avem masacrul Jandarmeriei împotriva „protestanților” – dixit Dăncilă – din 10 august 2018. Condus, cel puțin parțial, de un boss în izmene albe, probabil simbolizând puritatea confesională și politică.

Imaginea Vioricăi Dăncilă stând, vorba aia din popor, ca ”proasta-n târg” lângă Dragnea, care n-a lăsat-o să scoată o vorbuliță de teamă că ar putea spune ceva ce ar fi în ”dentimetru” lui, pentru ca apoi s-o mâne autoritar spre lift, arată natura relației dintre cei doi: stăpân-slugă. La casele mari însă stăpânii nu își umilesc slugile în public, nu au nevoie de așa ceva, le ceartă în bucătărie.

Marea rebeliune pesedistă împotriva lui Liviu Dragnea a eșuat lamentabil vineri, când scrisoarea prin care i se cerea liderului PSD să se retragă din fruntea PSD și a Camerei Deputaților a primit numai opt voturi în cadrul Comitetului Executiv Național, mai puțin decât o treime din cifra susținătorilor anunțată anterior pe diferite canale de comunicare ale partidului.

Iniţiatorii scrisorii de contestare a lui Liviu Dragnea, oameni care, până mai ieri, l-au ovaţionat la scenă deschisă, nu numai că nu se dezic de abuzurile şi derapajele de la statul de drept şi de la democraţie comise de PSD sub comanda lui Dragnea, ci vor să continue pe aceeaşi linie.

Dragnea a pierdut irevocabil indiferent de ceea ce se va intimpla la CEx-ul de vineri. Asta pentru ca a pierdut majoritatea parlamentara, singura care conteaza si care ii asigura supravietuirea politica. Iar cind pierzi parlamentul, pierzi si guvernul.

Insistența lui Dăncilă, fabulosul nostru premier bâlbâit și aservit, de a se întâlni până la urmă cu Juncker la aeroport, chiar și după un prim rateu, reflectă temerea în fața Judecății de Apoi europene – după represiunea din 10 august și votul PE pentru activarea Articolului 7 împotriva Ungariei.

Situația din Siria este un eșec major al Vestului. Lipsa unei viziuni occidentale comune a dat mână liberă leadershipului Moscovei.

O eventuală axă ruso-chineză ar putea contesta supremația americană pe trei componente esențiale: domeniul militar, statutul dolarului de monedă de referință a lumii și dominația corporațiilor tehnologice.

Săptămâna trecută a fost una destul de agitată pentru președintele american. Însă uraganul Florence nu a fost singurul test pentru administrația sa. Un al doilea uragan, sub forma cărții semnate de Bob Woodward, o legendă a presei scrise americane de care se leagă investigația Watergate, s-a dezlănțuit împotriva lui Donald Trump.

Cu instrumente puține, greu de activat și încă și mai greu de folosit, UE a reușit săptămâna trecută să tragă o linie roșie în fața derapajelor unui stat membru.

Esența antieuropeană a PSD nu se schimbă, cum nu se schimbă nici politica sa de aservire a justiției și de îngrădire a drepturilor civice.

În anul Centenarului Unirii, românii se pregătesc să se înfrunte unii cu alții într-o bătălie apărută din neant, care nu are niciun sens și care nu va avea niciun învingător, ci doar învinşi.