ANUL XXIII (1144) (14 - 20 februarie 2012)

Doris Mironescu debutează editorial cu o carte al cărei titlu poate deruta. Având „la bază“ o teză de doctorat susţinută acum câţiva ani, reconfigurată substanţial între timp, Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei nu e doar un studiu în linia noului biografism şi a noului istorism

Cartea semnată de profesorul Christopher Layne a devenit foarte repede unul dintre cele mai influente studii din sfera relaţiilor internaţionale. Teza sa porneşte de la o observaţie simplă: din momentul în care s-au afirmat ca mare putere...

Recunoscându-mi ignoranţa, nu pot pentru ca să zic că nu m-am dus la Comedia-Studio aşa de-un pamplezir. Ger de crapă pietrele, mon cher, cine să-şi scoată nasul afară. Dar câtă suflare în mica sală care a găzduit turneul teatrului din Râmnicu Vâlcea, mai cunoscut în afara ţării decât acasă.

Nu ni s-a întâmplat prea des să vedem în pachet compact toate comediile lui Caragiale în interpretarea aceluiaşi teatru, cu aceiaşi actori şi, în cazul de faţă, aproape sub aceeaşi îndrumare regizorală...

După isteria mediatică a revoltei populare, urmată imediat de năbădăile zăpezii și de Jos guvernul-Sus guvernul!, televiziunile și în general presa nu dau semne de oboseală. Piața, ca și drumul național sau județean asaltat de viscol s-au transformat în platouri de televiziune, iar jurnaliștii înfruntă vicisitudinile meteorologice și politice pentru a fi prezenți acolo unde lucrurile se întâmplă.

Anul acesta se împlineşte o jumătate de secol de când Algeria şi-a câştigat independenţa, fapt ce continuă să rămână unul dintre cele mai delicate subiecte din istoria contemporană a Franţei, a doua criză masivă internă după problema colaboraţionismului din timpul celui de-al doilea război mondial.

Eşecul de a opri violenţele din Siria ar putea discredita nu doar ONU, ci şi noua sa doctrină a responsabilităţii de a proteja, spun susţinătorii unui răspuns decisiv împotriva regimului Assad. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că Siria nu este Libia şi că o intervenţie ar putea face mai mult rău decât bine, avertizează scepticii.

Zona euro nu are niciun fel de experienţă sau bază procedurală pentru a ţine în frâu efectele unui faliment elen.

Pentru a avea şanse să reuşească, noul prim-ministru trebuie să arate că ştie să-şi scrie singur misiunea şi să o pună în practică.

Este greu de presupus că economia va tura cu o vigoare extraordinară, astfel încât guvernul să poată apăsa pe ambele pedale, ale măririi veniturilor şi scăderii taxelor.