ANUL XXXIII (1566) (19 Aprilie 2022)

Marile ambiții ale Rusiei sunt în disonanță cu capacitatea de a le transpune în realitate, se lovesc de lipsa unei forțe reale de atracție pentru țările pe care le-ar dori în sfera sa de influență.

Multă poezie în costumele artistei cu dantelele și mătăsurile folosite din abundență și o prețiozitate aristocratică, un dor de frumusețe pură!

Începând din ianuarie, suntem bombardați de mesaje care insistă că diferite teorii conspiraționale din ultimii doi ani s-ar fi dovedit reale. Ce înseamnă toate aceste mesaje și ce înțelegem din ele?

Ceea ce fricoșii autocrați nu vor înțelege niciodată este că stofa de erou (sau de martir) nu se distruge cu nicio otravă și nu se cumpără cu nicio monedă.

Michele Bressan, în dialog cu Diana Marincu. Interviu prilejuit de expoziția There are no bad trips, only fear, Galeria Strata, București

Simbolurile călătoriei și ale locuirii adunate în pictura profesorului și restauratorului Dan Mohanu sunt actuale mai ales azi, când nu mai știm să călătorim inițiatic, inspirați de divinitate.

La PMB nu se știe care e rolul culturii în cetate și în ce fel instituțiile culturale existente trebuie să îl pună în practică.

Faptul cel mai important de luat în seamă este proporția electoratului antisistem care trece sensibil de 50%.

La drept vorbind, nu cred că Putin chiar își dorește titlul și coroana de țar. Saga lui Vladimir „Reunificatorul ținuturilor rusești” sau al „ținuturilor sovietice” nu s-a încheiat încă, din păcate!

Dacă privim cu atenție și luciditate în jurul nostru, înțelegem că ofensiva revizionismului și Al Treilea Război Mondial sunt, de fapt, aici.

Cu toate „operațiunile ei militare”, Rusia lui Putin nu mai e nici în Europa, nici în Asia; colapsează în sine, pe verticala tiraniei, până nu va mai rămâne din ea decât un buncăr în Urali. 

Respectarea deciziei CCR ar fi însemnat ceea ce scepticii și dezabuzații României păreau că știu dintotdeauna, că marii corupți nu plătesc niciodată pentru faptele lor și nimic nu se schimbă.

Mi-a fost șefă în anii de glorie ai începuturilor democrației – mineriade, GDS, tirajul de zeci de mii, hârtia adusă cu camionul noaptea, literele de plumb, corectura direct pe film, difuzarea, faxurile.

O întâmplare fără importanță a inflamat Timișoara, dând naștere unei dezbateri fără fond despre rasism, discriminare, abuz împotriva actului artistic.

Ars longa, vita brevis, se spunea cândva. Astăzi tot ce ne scurtează viața se cam lungește. Avem long covid, criză lungă, long război.

Paralizate mental, elitele noaste se află la periferia UE: ele au învățat demult unde se află Moscova, dar nu au aflat încă unde se situează Kievul.

Dacă PSD și PNL ar fuziona, apele politice s-ar limpezi. Atât în ce privește reformele, cât și umilitorul joc la două capete față de Ucraina.

Prețul pentru indolența de până acum a Vestului e uriaș: mii de morți, milioane de refugiați, o țară distrusă, recesiune economică, riscuri semnificative pentru pacea mondială.