ANUL XXXV (1618) (25 iunie 2024)

Ion Vianu a fost. În acest text încerc să surprind câteva chestiuni care privesc un om, însă nu pentru că a trăit aproape un veac, ci pentru că a lăsat urme de interes mai lăsat urme de interes mai larg.

Plecarea lui Ion Vianu, ca și cea a lui Nicolae Manolescu, ne lasă astăzi într-un amurg tulbure, incert.

Situația e departe de a fi încurajatoare - la alegeri s-a furat pe rupte, PSD și PNL se vor pupa mâine acolo unde se scuipă de formă azi, iar USR nu mai are timp să se reinventeze, chiar dacă ar vrea.

USR nu mai are nimic de pierdut în afară de procentele până la coborârea sub prag la parlamentare. Atât de gravă a devenit situația partidului care cândva părea să coalizeze forțele de opoziție.

Coaliția stabilității e în plină instabilitate emoțională: războiul prezidențialelor i-a zdruncinat nervii din temelii.

Dacă câștigă, îi urcăm pe Himalaya. Dacă pierd, îi aruncăm în canion.

Raportul Digital News pe 2024 lansat recent de Reuters Institute dezvăluie schimbările structurale ale industriei media în epoca algoritmilor și a Inteligenței Artificiale.

Dacă rezultatele problematice ale alegerilor locale din 9 iunie vor fi validate oficial, nimic nu va putea opri fraudarea prezidențialelor și parlamentarelor.

„Sfârșitul unui fals suspans”, așa a descris Agenția France Presse anunțul de retragere a candidaturii președintelui român la funcția de secretar general NATO.

Politicienii români trebuie să pună pe agenda publică programe care să includă soluții pentru corectarea deficitului excesiv fără a afecta creșterea economică.

În memoria mea, plecarea lui Ion Vianu din țară a fost unul dintre cele două evenimente care m-au scos din copilărie. N-aveam încă 12 ani.

Toți cei care mai sperăm la ceva reforme în România avem mare nevoie de o altă uniune – Uniunea Salvați Reformiștii – care ar trebui să se gândească în primul rând cum ne poate salva de noi înșine.

Ideea că politica trebuie să fie la centru nu e decât o altă modalitate de-a afirma „sfârșitul istoriei”.

Alegerile reflectă o puternică tendință de contestare a lui Macron, care personifică în ochii celor mai mulți francezi politica tradițională, elitele îndepărtate de popor și lipsa unor decizii ferme.

Încă de la începutul războiului, Washingtonul a încercat să capaciteze Bucureștiul să devină un pilon al alianței occidentale care trebuia să susțină Ucraina.

Nu cumva a construi un „safe space” în absolut înseamnă să elimini diferențele și realitatea - poate inconfortabilă pentru tine, dar cu drept de existență a celuilalt ?

Albert Londres nu înțelege ignoranța francezilor față de ceea ce simboliza Marsilia: navigația, mările, distanțele.

În lucrările selecționate, artiștii abordează conceptul de libertate în diferite moduri și maniere, analizând și prezentând societatea din perspective diverse.

Ne fascinează ceea ce e legitimat în afară, dar nu adâncim informația despre ceea ce depășește cercul nostru de referință. E păcat. Aș spune chiar că este fatal.

Ceea ce l-a interesat mai mult pe scriitor a fost o privire aproape filozofică asupra familiei şi felului în care ea se formează şi se menţine.