ANUL XXXVII (1655) (20 ianuarie 2026)

„Artist-run space-ul” este un termen dificil de definit și de încadrat. În România, ajungem frecvent să le amintim colegilor din domeniu să nu ne numească galerie.

„Meserii nerecomandate femeilor” de Gabriela Adameșteanu este o carte foarte necesară, aducând un suflu și o perspectivă pe care istoricii nu pot să le furnizeze.

Următoarele luni vor fi decisive pentru parcursul României, pentru că este vorba de reformarea unor domenii-cheie, fără de care statul se blochează sau devine captiv.

Cartea lui Cedric Gras „Drumurile setei. Călătorie către izvoarele Mării Aral” constituie și într-un avertisment pentru toți cei care nu cred în schimbările climatice sau le minimalizează.

Domeniul culturii e ca livada de vișini din bine-cunoscuta piesă a lui Cehov. Iar faptul că ministrul Culturii e un Lopahin ar trebui să ne dea frisoane. Dar aceasta e realitatea pe care o trăim azi.

„Poate poezia salva lumea?”. Cu semnul întrebării, așadar. Este o a doua carte cu Ana Blandiana în prim-planul conversației publicată la Humanitas.

AUR, partid autointitulat „antisistem”, și sateliții lui politico-mediatici fac front comun cu „sistemul” însuși, reprezentat de PSD, pentru a apăra impostura academică.

2025 a fost plin de evenimente importante, însoțite de speculații, zvonuri și dezinformări. O retrospectivă ne poate aminti prin ce am trecut și ne poate spune ce ne așteaptă în 2026.

Dr. Eric Storm, conferențiar universitar la Institutul de Istorie al Universității din Leiden, specializat în istorie europeană, vorbește despre naționalismalismul global și cel românesc.

Sociologul Ovidiu Voicu, director executiv al Centrului pentru Inovare Publică, analizează situația politică a anului 2026 și perspectivele pentru următoarele alegeri.

„O, Cyrus... Supușii tăi, perșii, sunt un popor sărac cu un spirit mândru” – Regele Cresus al Lidiei.

Politica externă a lui Donald Trump este o politică a bunului plac care amenință ordinea internațională și mai ales ordinea liberală, occidentală, a lumii.

Existența a două tipuri diferite de justiție, justiția de vârf și  „pricinile de ocol”, e semnul distinctiv al feudalismului.

Oricine ar veni acum la Educație, oricât de multe bune intenții ar putea avea, e greu de imaginat cum anume se poate repara suita de dezastre puse în operă anul trecut.

După mai bine de un sfert de secol de negocieri, tatonări și ezitări, Uniunea Europeană și clubul sud-american Mercosur au semnat unul dintre cele mai mari acorduri de liber-schimb din lume. 

Sistemul s-a grăbit mereu să acopere porcăria numită plagiat, să incrimineze jurnalistul, să se folosească de instituțiile imorale ale statului pentru a mușamaliza situația.

Cultura are zero virgulă zero și ceva din PIB.

„Fiecare zi de război demonstrează că lumea  nu se poate apăra de nebuni” a constatat Zelenski. Ei, și fiecare zi de pace demonstrează același lucru.

Cel mai bun realism politic mi se pare a fi, paradoxal, faptul de a respecta regulile, câte mai există, de a-ți păstra demnitatea, de a susține cauza aliaților și prietenilor europeni.