Abordari viabile ale cooperarii la Marea Neagra

Dr. GÜNTER W. DILL,  directorul Fundatiei Konrad Adenauer, Bucuresti

Impulsuri pozitive in cooperarea regionala

 In ultimii ani, regiunea Marii Negre a ajuns in centrul intereselor strategice, un numar mare de organizatii internationale si regionale ocupandu-se de aspecte ale procesului politic de securitate si ale politicii externe. Ce-i drept, pana acum activitatile s-au concentrat mai mult pe rezolvarea unor probleme bilaterale sau sectoriale, in timp ce efortul de a percepe problematica Marii Negre per ansamblu a fost mai putin evident. In acest spatiu geografic, tendintele au devenit evidente, atat sub aspectul cooperarii regionale, cat si al urgentei rezolvarii unor probleme. Dintre fortele motrice care au dat impulsuri pozitive cooperarii regionale, as metiona doar cateva: eforturile de stabilire si consolidare a structurilor democratice dupa prabusirea comunismului; eforturile de globalizare; efectul formativ al  acquis-ului comunitar pentru tarile din Europa Centrala si de Sud-Est, care doresc sa adere la Uniunea Europeana; concentrarea progresiva a fluxurilor comerciale; nu in ultimul rand, atractivitatea tarilor din Europa Centrala si de Est fata de NATO si Uniunea Europeana. Exista insa si tendinte negative in ce priveste cooperarea regionala - de pilda, cresterea numarului conflictelor mici in regiuni mici sau chiar al razboaielor din unele state limitrofe zonei Marii Negre. Desi UE a elaborat o serie intreaga de programe de stimulare si de ajutorare a regiunii, efectul este inca destul de modest, fata de eforturile pe care UE le-a intreprins in alte regiuni - sa ne gandim, de pilda, la dimensiunea nordica, la angajamentul UE in spatiul mediteranean, la Procesul de la Barcelona.

 In rapoartele pe care le-au elaborat  Comisia Europeana si Consiliul Ministerial in 1997 au fost formulate foarte limpede prioritatile pentru spatiul Marii Negre, iar acele prioritati sunt valabile si astazi. E vorba de garantarea unei stabilitati politice, a drepturilor omului, a statului de drept, dezvoltarea unor retele de transport, energie, telecomunicatii, stabilirea unor conditii favorabile investitiilor straine, dezvoltare durabila, protectia mediului inconjurator, securitate nucleara, reducerea comertului si a traficului de droguri, limitarea migratiei ilegale. Daca ne referim la situatia actuala in regiune, trei sunt domeniile importante care au probleme de rezolvat: garantarea aprovizionarii energetice (sunt inca proaspete amintirile legate de divergentele dintre Ucraina si Rusia), combaterea criminalitatii organizate si rezolvarea problemelor de mediu inconjurator. Prin cooperare, putem contribui la diminuarea problemelor existente si la consolidarea structurilor democratice, la impunerea statului de drept. Fundatia Konrad Adenauer a oferit consultanta pentru tarile din Centrul, Estul si Sudul Europei in procesul de democratizare, de instaurare a statului de drept.

As dori sa introduc in discutie si problematica euroregiunilor, care au dus la permisivitatea granitelor in ce priveste fluxurile comerciale. Cred ca o asemenea euroregiune in zona Marii Negre ar putea sa insemne un mare pas inainte in sprijinirea comunitatilor teritoriale.

Statele limitrofe Marii Negre au un numar mare de locuitori, aproximativ 450 de milioane, iar diferentele intre standardele de viata din statele sarace si statele mai bogate din regiune sunt mari. Problematicile energetica, a mediului inconjurator, a dezvoltarii economice sunt importante nu numai pentru zona, ci pentru intreaga Europa. Pentru garantarea stabilitatii sociale a regiunii trebuie facute eforturi si preluate toate initiativele. Cu cat exista mai multe initiative pentru cooperare pe plan local si regional, cu atat sansele de succes sunt mai mari, cu atat mai usor ne va fi ca, mai tarziu si intr-un cadru mai amplu, sa avem o cooperare politica si economica incununata de succes. In acest sens, sper ca discutiile noastre sa fie utile, pentru ca, prin schimbul de experienta dintre expertii prezenti aici, cred ca vom putea sa configuram o temelie comuna pentru planurile de perspectiva si sa ne mentinem foarte pragmatici.

 Vineri, 26 mai, la Bucuresti a avut loc dezbaterea internationala cu tema  Abordari viabile ale cooperarii la Marea Neagra, organizata de Fundatia Konrad Adenauer. Intalnirea s-a dorit a fi un forum de discutii prin intermediul caruia actorii implicati sa coreleze cooperarea regionala la Marea Neagra cu politica Uniunii Europene. Discutiile, moderate de Liviu Muresan (Fundatia Eurisc) si Maria Vasiu (Fundatia Konrad Adenauer), au fost organizate pe teme, precum Contextul Politic, Exemple relevante ale politicilor de cooperare ale Uniunii Europene, Politicile nationale si cooperarea multilaterala, Instrumente pentru cooperarea regionala transfrontaliera la Marea Neagra.

Prezentam in continuare fragmente din aceasta dezbatere.

 LIVIU MURESAN, presedinte executiv,  Institutul European pentru Risc, Securitate si Managementul Comunicarii (Fundatia Eurisc)

Rolul retelelor de ONG-uri

 Pentru Romania, Marea Neagra a devenit o prioritate inca din primele zile ale presedintiei lui Traian Basescu. Domnia sa a dat un semnal extrem de puternic asupra nevoii de a gasi o solutie si de a intari colaborarea in regiune - faptul ca Romania gazduieste  summit-ul Marii Negre este o dovada in acest sens.

 In afara de temele propuse pentru aceasta dezbatere, apare o alta de un mare interes: pornind de la  homeland security, putem aborda securitatea porturilor si a traficului maritim. Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au adus si in aceasta regiune noi abordari in problematica securitatii. De curand a avut loc reuniunea SECI - Centrul Regional de Combatere a Crimei Organizate Transfrontaliere -, gazduit la Bucuresti, rezultatul colaborarii fructuoase a 12 state din regiune si a inca 15 state observatoare. Pe agenda acestei reuniuni au fost discutate posibilitati de colaborare intre SECI si Black Sea Economic Cooperation (BSEC), tocmai in acest efort de lupta impotriva terorismului si crimei organizate in regiune. Aceste lucruri sunt  vazute ca o mare sansa a transmiterii unui semnal de securitate, stabilitate si a unei oportunitati de afaceri.

 Marea Neagra trebuie vazuta si ca un loc in care fluvii importante au ocazia sa se intalneasca. As vrea sa amintesc aici doar Dunarea, care nu este numai obiect de ingrijorare legata de inundatii, dar prezinta si un mare potential de colaborare, insuficient folosit, atat de tarile riverane, cat si de  Uniunea Europeana. Probabil ca, odata cu intrarea Romaniei si Bulgariei in UE, se va descoperi acest potential al Dunarii in legatura cu problematica Marii Negre.

 Noi suntem reprezentantii unor organizatii neguvernamentale. Ele au avut, au si vor avea o contributie deosebita in dezbaterea acestor teme de securitate, relatii internationale si potential de colaborare la Marea Neagra. Intr-o dezbatere organizata de colegii nostri de la  MAE, faceam un inventar si am ajuns la concluzia ca sunt circa 16 retele de organizatii neguvernamentale in aceasta parte a lumii de care am auzit sau cu care ne-am intalnit. Iata, deci, ca trebuie sa ajungem sa vorbim despre nevoia unei retele de retele (network of networks), de a pune in valoare aceste retele pentru a putea sa fim mai eficienti in munca noastra. Sper sa reusim sa ne punem de acord experienta, forta, sperantele, pentru ca aceasta intalnire sa vina cu o serie intreaga de idei, propuneri, viitoare proiecte.

 JÖRG HIMMELREICH,   reprezentant al German Marshal Fund

Perspectiva transatlantica

 In ultimii doi ani, regiunea Marii Negre a cunoscut o crestere formidabila a perceptiei importantei sale nu numai in Statele Unite, dar si in Europa, si in ceea ce priveste relatiile transatlantice. Ca o raspantie geografica intre Europa, Orientul Mijlociu, Rusia si Asia Centrala, aceasta regiune este o punte a alimentarii cu energie dintre Est si Vest si un coridor pentru comert, dar si pentru trafic ilegal de persoane, arme si droguri. Instabilitatea politica la diversele niveluri ale regiunii este rezultatul unei concurente de secole, in ceea ce priveste influenta, intre mai multe imperii - rus, otoman, german. Ca organizatie de securitate transatlantica,  NATO trebuie sa se ocupe de provocarile de securitate din aceasta regiune. Intr-o strategie NATO de succes este nevoie de o armonizare si colaborare apropiata cu UE, si cred ca aceasta armonizare si cooperare este indispensabila pentru succesul stabilizarii acestei regiuni. Raspunsul NATO la aceasta provocare nu a oferit o perspectiva pe termen lung pentru securitatea comunitatii transatlantice si europene, pentru a depasi vechile diviziuni pe care le-a lasat Razboiul Rece. Cred ca acest lucru este cel mai vizibil in regiunea Marii Negre in momentul de fata, prin diversele grade de integrare in NATO ale statelor din regiune. Turcia este un membru vechi al NATO, Bulgaria si Romania sunt membri mai noi, iar cu Rusia NATO a stabilit un consiliu, fara vreo perspectiva ca Rusia sa devina membru. Probabil ca la summit-ul din noiembrie, NATO va trebui sa hotarasca care sunt aspiratiile in ceea ce priveste aderarea Georgiei si Ucrainei.

 De ce este asa de importanta aceasta regiune pentru Statele Unite si Europa? Principalul caz strategic il reprezinta siguranta alimentarii cu energie in aceasta regiune, care face Marea Neagra atat de importanta pentru securitatea Europei si a statelor membre. Conducta din Rusia pana in Turcia, traversand Marea Neagra, a fost inaugurata in ianuarie anul acesta si va fi completata de o conducta de gaze care va fi finalizata la inceputul anului viitor. Aceasta conducta a transformat Marea Neagra si statele din jur intr-o ruta foarte aglomerata din punct de vedere economic; e o zona care reprezinta raspantia dintre  UE si regiunea Caucazilor. Traficul energetic a fost insotit de o tranzitie si o crestere economica a statelor care apartin regiunii fostei URSS, si vedem reactivarea terorismului si a traficului ilegal ca rezultat al imigrantilor ilegali care pleaca spre Europa Occidentala. Traficul din Marea Neagra include si comertul ilegal cu arme si cu droguri, cu munitie care a ramas din vremea Razboiului Rece, intr-o zona unde uneori nu exista control vamal. De asemenea, avem teritorii unde exista conflicte inghetate - Transnistria, Abhazia s.a. -, care contribuie la realizarea unei porti perfecte pentru contrabandistii care transporta marfuri catre Europa Occidentala.

Care sunt interesele concurentiale si conflictuale din aceasta regiune? In primul rand, trebuie sa mentionam Turcia, legata de aceasta regiune prin multe conexiuni istorice si economice. Evenimentele din 11 septembrie 2001 si atacul asupra Irakului au intarit relatia cu Statele Unite, aducand noi riscuri si complicatii pentru Turcia in aceasta regiune. Trebuie sa metionam, de asemenea, apropierea politica si economica de Rusia, comparabila cu apropierea germano-franceza din anii ‘60. Este vorba despre o concurenta pentru coridorul de alimentare cu energie dintre Est si Vest. Turcia nu va accepta sa fie doar un spectator la aceasta politica, o simpla punte intre Est si comunitatea transatlantica. Rolul activ al Turciei in procesul de stabilizare a acestei regiuni este crucial si, dupa parerea mea, Turcia poate fi mai activa, dupa angajamentul pe care l-a luat la inceputul anilor ‘90.

 Tara cea mai importanta din regiune trebuie sa recunosc ca este Rusia. Atata timp cat  NATO si UE, precum si comunitatea transatlantica internationala nu gasesc o modalitate de a angaja Rusia in acest proces regional, nu se va reusi stabilizarea regiunii. Rusia reprezinta partea principala a problemei, dar trebuie sa reprezinte si o parte a solutiei. Nu trebuie sa accentuez cat de importanta este sfera sa de  influenta, din punct de vedere economic, cultural, din punctul de vedere al energiei. Fara Rusia nu se poate gasi o solutie prin care sa fie rezolvate conflictele inghetate. Cred ca trebuie acordate stimulente Rusiei, astfel incat ea sa profite de integrarea in comunitatea internationala, dar pe de alta parte, sa inteleaga ca stabilitatea din aceasta regiune este la fel de importanta pentru ea, ca si pentru celelalte tari.

 Ce poate face  NATO in aceasta privinta? Cred ca NATO trebuie sa fie mai explicita in ceea ce priveste strategia la Marea Neagra. Pe de alta parte, nu poate pur si simplu urma modelul extinderii care s-a petrecut in Centrul si Estul Europei. NATO trebuie sa puna la punct o strategie complexa, care sa se refere la diversele situatii de securitate din aceasta zona. Decisiva pentru succes este vointa politica si viziunea strategica in ceea ce priveste procesul si viitorul organizatiei, ce va fi NATO in viitor in aceasta regiune. NATO trebuie sa realizeze un grup sau un forum care sa faciliteze si sa dezvolte pe mai departe colaborarea in regiune intre statele Marii Negre. Toate programele NATO si noile initiative de colaborare regionala pe viitor trebuie sa fie transparente, mai ales in ceea ce priveste Rusia. Trebuie sa ne gandim ce putem oferi Rusiei drept compensatie pentru sprijinul sau in ceea ce priveste stabilizarea acestei regiuni.

 ONNO SIMONS, adjunctul sefului  Delegatiei Comisiei Europene in Romania

Perspectiva Uniunii Europene

 Recent, Romania si Bulgaria au trecut un test important pe calea aderarii la  UE, cu conditia ca eforturile de reforma sa fie sustinute. In cateva luni, regiunea Marii Negre va contine doi noi membri ai UE, odata cu aderarea iminenta a Romaniei si Bulgariei. Zona Marii Negre va fi consolidata, facand prezenta UE in aceasta regiune din ce in ce mai vizibila. Prezenta UE se bazeaza pe noi preocupari in ceea ce priveste evolutiile sociale, economice si de strategie in aceasta noua zona. UE si-a luat angajamentul de a largi zona de securitate si prosperitate dincolo de granitele sale, si pe baza acestui obiectiv a fost alcatuita politica de vecinatate pentru a contribui in mod activ la evolutiile pozitive din regiune.

 Politicile  UE sunt menite sa incurajeze reformistii, nu sa impuna reforme in diversele state ale Marii Negre. Consolidarea pozitiei individuale a fiecarei tari, precum si importanta generala a regiunii sunt date de colaborarea in zona Marii Negre, care trebuie sa se intensifice in viitor. Colaborarea transfrontaliera va contribui la o dezvoltare regionala integrata si sustenabila, care sa faciliteze schimburile economice si culturale. De asemenea, nu trebuie sa uitam ca exista deja organizatii care opereaza in regiunea Marii Negre si nu trebuie sa incercam sa reinventam roata, ci sa lucram in mod constructiv cu aceste organizatii. Este un fapt cunoscut ca UE reprezinta referinta si destinatia cea mai atractiva pentru multe tari din regiune care doresc securitate, dar si un model social de prosperitate si piete la care vor sa aiba acces. Intreaga regiune a Marii Negre, fie ca este vorba de un stat membru sau de un stat candidat, este acoperita de diverse politici si instrumente ale UE, care are interese multiple in zona Marii Negre.

 In ceea ce priveste resursele energetice,  UE doreste sa construiasca rute alternative de tranzit pentru a le completa pe cele existente de la nord la sud. Pentru acest lucru, statele din regiune trebuie sa colaboreze mai strans, si nu sa concureze intre ele. UE poate valorifica mai bine potentialul acestor piete din regiunea Marii Negre, ajutand in acelasi timp statele respective prin asistenta tehnica.

 Exista insa o serie intreaga de probleme care impiedica dezvoltarea in aceasta regiune, motiv pentru care trebuie intensificat dialogul transfrontalier. Asa-numitele conflicte inghetate, criminalitatea organizata, traficul ilegal de persoane, arme si droguri nu pot fi acceptate intre granitele  UE, iar statele individuale, luate separat, nu pot rezolva aceste probleme. UE impartaseste preocuparea Romaniei in ceea ce priveste conflictele inghetate din regiune, si credem ca trebuie sa lucram cu vecinii nostri pentru a indeplini asteptarile si nevoile cetatenilor, pentru a rezolva amenintarile. Conflictele inghetate pot exploda oricand, cu efecte asupra UE. Ce s-a intamplat in Balcani in anii ‘90 reprezinta un exemplu; conflictele se pot extinde din zona Caucazilor si din Orientul Mijlociu. In ceea ce priveste Transnistria, in 2005, UE si Statele Unite au fost invitate sa participe ca observatori la discutiile privitoare la medierea conflictului respectiv, iar UE a desemnat un reprezentant pentru Moldova, acordand in acelasi timp asistenta pentru rezolvarea problemei transnistrene. Anul trecut, UE a lansat misiunea pentru Ucraina si Moldova, care sa ajute la preintampinarea contrabandei si sa ofere consultanta si formare pentru cresterea capacitatii serviciilor vamale ucrainene si moldovene.

 Politica de buna vecinatate si acordurile de parteneriat si cooperare reprezinta instrumentele de natura bilaterala ce acopera relatiile dintre  UE si tarile din regiunea Marii Negre. Se urmareste sa se creeze o retea de prieteni in jurul granitelor noii UE largite. Principiul nostru este sa lucram cu fiecare tara, dar toata aceasta activitate sa fie personalizata. In etapele timpurii, aceasta regiune includea Ucraina, Moldova si Belarus, dar, dupa presiunile intreprinse de aceste tari, in iunie 2004, Consiliul a hotarat sa adauge cele 7 tari caucaziene. Comisia Europeana a pregatit rapoarte pentru fiecare tara din regiune, au fost elaborate planuri de actiune pentru Moldova si Ucraina si se lucreaza la implementare; au fost elaborate si planurile de actiune pentru Georgia, Armenia si Azerbaidjan. Aceste rapoarte de tara reflecta situatia economica, politica si sociala din tarile in chestiune, iar planurile de actiune cauta sa gaseasca solutii la problemele din aceste domenii. Domeniile de cooperare sunt democratia si statul de drept, politica de securitate, reformele economice si sociale, reformele structurale, comert, reforma a pietei, transporturi, energie, societate informationala si mediu si, nu in ultimul rand, contacte intre popoare. Un nou instrument de politica si de vecinatate si parteneriat va fi introdus si acesta va fi un instrument flexibil de politica care sa urmareasca sa stimuleze dezvoltarea sustenabila si armonizarea cu standardele europene. Politica de vecinatate europeana permite imbunatatirea cooperarii transfrontaliere pe granitele externe ale UE, astfel incat sa nu mai apara zone de separatie. Pe baza acestei componente, programul va finanta proiecte mixte comune care sa reuneasca tari ce au o granita comuna.

 Politica de vecinatate europeana nu ofera o perspectiva asupra aderarii. Actiunile  UE in regiunea Marii Negre se refera la schimbarea structurii, tesaturii sociale si politice din zona, astfel incat sa devina mai deschisa, mai democratica si mai previzibila. Asa cum a facut si pana acum in alte tari candidate, UE poate sa joace rolul de catalizator in vederea modernizarii societatii. Romania, printr-o activitate diplomatica sustinuta in regiune, a intarit cooperarea si a jucat un rol important in mai multe initiative, inclusiv in summit-ul Marii Negre. Felicitam Romania pentru eforturile depuse in aceasta directie. Angajamentul Romaniei de a trece dincolo de declaratii si a se angaja in activitati practice demonstreaza angajamentul in a se devota actiunilor viitoare, pentru a contribui si mai mult la elaborarea politicilor comunitare si la intarirea mecanismelor existente de cooperare regionala.

 Politica de vecinatate europeana ia in calcul cresterea ridicata a cooperarii transfrontaliere si ofera mijloacele pentru a sprijini dezvoltarea economica si durabila la granitele externe ale  UE, inclusiv in zonele din bazinele hidrografice. Comisia prevede introducerea unui program specific de cooperare transfrontaliera care sa porneasca de la experiente utile, cum ar fi programul de la Marea Baltica, adaptandu-se insa la provocarile substantiale cu privire la schimbarile din zona Marii Negre. Aceasta este o ocazie unica pentru ca regiunea noastra sa profite de un nou mod de a coopera la nivel regional si subregional. Stabilirea unui program multilateral in bazinul Marii Negre va cere insa un angajament ferm pentru aceasta cauza. In elaborarea programelor este nevoie de stabilirea cooperarii si armonizarii intre sistemele juridice din regiune. UE va acorda sprijin in conformitate cu nevoile si cererile inaintate, dar este crucial pentru sustenabilitatea programului ca partenerii sa devina proprietarii acestui proces. Noi intampinam cu succes candidatura Romaniei la gestionarea procesului din Marea Neagra si este important sa retinem faptul ca autoritatea de management sa fie localizata intr-una din tarile din bazinul Marii Negre. Prima intalnire a avut loc la Bruxelles pe 25 aprilie, cu care ocazie s-a discutat intre partenerii din regiune elaborarea comuna a programului Marii Negre. Mai sunt inca multe de facut si aceasta va fi o provocare de a incepe de la zero, pentru a crea un program cu totul nou.

 OVIDIU DRANGA, director general in  Ministerul Afacerilor Externe din Romania

Perspectiva Romaniei

Noua politica a Romaniei in zona Marii Negre porneste de la doua premise fundamentale. E vorba de doua realitati paralele pana la un punct, dar care se intersecteaza pana la a se confunda in aceasta etapa pe termen mediu si lung. E vorba de o realitate noua in regiune si in Europa. In regiune, asistam la procese de o profunzime fara precedent in ceea ce priveste modernizarea unor tari: schimbarea optiunilor acestor tari si orientarea lor catre comunitatea europeana si euroatlantica. Revolutiile care au avut loc recent in Ucraina si Georgia arata ca in aceasta regiune exista un potential extraordinar pentru asimilarea practicilor democratice, a valorilor europene si a bunelor practici care functioneaza pe continent. O alta parte a acestei noi realitati regionale o constituie o schimbare de paradigma in ceea ce priveste cooperarea regionala. Multitudinea de initiative de cooperare regionala arata ca exista deja o  apetenta semnificativa pentru dialog, gasire de solutii comune si evitare a competitiei, care duce la tensiuni. Sigur ca exista in continuare tensiuni in zona Marii Negre, dar trendul general, credem noi, este catre o noua etapa in ceea ce priveste cooperarea regionala bazata pe dialog si intelegerea problemelor comune.

 UE  se schimba si se va schimba in continuare. Europa nu-si mai poate permite sa trateze Marea Neagra ca pe o zona de periferie. Dimpotriva, Marea Neagra isi gaseste din ce in ce mai vizibil un loc central pe agenda europeana, pe agenda euroatlantica, si chiar pe agenda comunitatii internationale, daca tinem cont de evolutiile din planul energiei.

 Tinand cont de aceste realitati, Romania incearca sa creeze noi circumstante si un nou continut pentru cooperarea regionala, care sa favorizeze, sa mobilizeze resursele existente la ora actuala in regiune si sa atraga interesul comunitatii internationale pentru proiecte in zona. Faptul ca peste cateva luni  UE va fi prezenta fizic la Marea Neagra reprezinta punctul cheie al politicii noastre in regiune. Romania isi propune sa lanseze ideea unui nou fel de actiune in zona Marii Negre, care sa angajeze participarea tuturor celor care au un cuvant de spus sau pot contribui la cooperarea regionala: guverne, organizatii neguvernamentale, mediile de afaceri, presa, formatorii de opinie. Va trebui sa ne concentram pe ceea ce ne uneste in regiune, fara a neglija, evident, ceea ce ne desparte. Romania propune un proces de reflectie, care sa conduca pana la urma la armonizarea unor perceptii in regiune. Va trebui, pana la urma, sa vedem daca dezvoltarea democratica inseamna acelasi lucru pentru Romania si pentru alte tari din regiune, daca terorismul inseamna, la fel, acelasi lucru pentru Turcia ca si pentru alte tari din regiune s.a.

 Ambitia noastra este de a demonstra ca suntem in masura sa proiectam, sa promovam bunele practici europene, modelele de cooperare europeana in acest spatiu si dincolo de el. De fapt, e vorba de a promova o noua logica a cooperarii, bazata pe innoire, pe un nou tip de lider si un nou tip de management al problemelor regionale. In mod concret, Romania se concentreaza pe cinci dimensiuni principale in zona Marii Negre: dezvoltarea democratica; securitate; dezvoltarea economica; promovarea problematicii Marii Negre ca subiect strategic de maxima importanta pentru  UE si pentru NATO; spatiul cultural.

Vrem sa cream un cadru in care tarile regiunii sa se poata manifesta liber, fara inhibitii, in care ideile lor sa-si gaseasca o cutie de rezonanta mult mai buna si in care contributorii extraregionali sa-si poata promova idei care nu fac altceva decat sa contribuie la racordarea regiunii la Europa.

 ANDREAS JACOBS, reprezentant al  Fundatiei Konrad Adenauer, Berlin

Cooperarea la Marea Mediterana

 In noiembrie in ‘95, la Barcelona, guvernele din 27 de tari au stabilit parteneriatul euromediteranean, adica Procesul de la Barcelona. Acesta a fost prevazut ca un program care sa combine cooperare bilaterala si multilaterala pentru a solutiona problemele regionale, dupa modelul  OSCE. Preocuparea principala consta in promovarea stabilitatii in regiune, obiectivul principal fiind controlarea migratiei ilegale in Europa. La nivel multilateral, s-a adoptat Declaratia de la Barcelona, alcatuita din trei piloni principali: parteneriatul politic si de securitate, parteneriatul economic si strategic si cel pe cultura sociala si afaceri umane.

 La nivel bilateral, instrumentele principale ale Procesului de la Barcelona sunt acordurile de asociere intre  UE si partenerii sai mediteraneeni. Cu exceptia Siriei si a Libanului, toate tarile arabe au semnat acest acord. Procesul de la Barcelona a fost complementat de noua politica de vecinatate europeana din 2004, si in noiembrie 2005 summit-ul la nivel inalt a fost organizat la Barcelona pentru a marca a zecea aniversare a parteneriatului.

Vreau sa ma refer mai intai la tarile arabe. In continuare, discrepanta de prosperitate este foarte mare, exista o liberalizare ilegala a comertului, deci zona de liber schimb pana in 2010 este o utopie, dupa parerea mea. Agenda drepturilor omului nu a fost foarte mult imbunatatita. Totusi, exista si cateva mici rezultate pozitive: constructia institutionala in ceea ce priveste retelele de organizatii ale societatii civile, apoi consolidarea unor canale diplomatice, cateva elemente legate de stabilizarea macroeconomica, o scadere remarcabila a inflatiei, de la 12% in 1995 la 3% in 2004. Mai ales Maroc, Iordania, Tunisia stau bine la acest punct.

 In ceea ce priveste partenerul mediteranean, nu exista, de exemplu, reprezentanti ai  Organizatiei Uniunii Arabe. Asadar, UE este centrul rotii si celelalte spite sunt statele membre. De aceea e mai corect daca vorbim despre o relatie de conducere, in loc sa vorbim de una de parteneriat. Apoi, exista diferente intre nord si sud, dar si intre statele membre ale UE, Comisia si Parlamentul, ca sa nu mai vorbim despre divergentele dintre tarile arabe si Israel. Din perspectiva nord-sud, multe tari arabe critica incercarea de a impune reforme in schimbul sprijinului financiar. Din punctul de vedere european, exista diferente intre europenii de nord si de sud cu privire la agenda lor si la concentrarea pe proces, pe probleme din ce in ce mai relevante. Promovarea democratiei in lumea araba inseamna sa intaresti gruparile politice care sunt considerate a fi antioccidentale. Victoria Hamas in recentele alegeri palestiniene demonstreaza acest lucru.

Mediterana nu intruchipeaza o comunitate identica, pentru ca este vorba de tari cu istorii, limbi, culturi diferite, si sistemele politice acopera intreaga gama, de la autoritarism la liberalism. De aceea, temelia de creare a aliantelor lipseste. Asa ca singurul criteriu comun in acest spatiu este geografia.

Ideea generala legata de Procesul de la Barcelona mi-a fost descrisa cel mai bine de un diplomat egiptean, printr-un cuvant egiptean care inseamna "mai bine decat nimic". Impresia mea, dupa cei 10 ani ai Procesului de la Barcelona, este ca parteneriatul global este cam demodat. Ceea ce vedem este o tendinta generala inapoi, spre acordurile bilaterale si programele personalizate, dupa caz, si cadrul noii politici de vecinatate este un exemplu foarte bun. Pentru ca planurile de actiune diferentiate intre parteneri diferiti, politici diferite, apoi introducerea de concurenta pentru asistenta financiara intre primitori poate duce la accelerarea reformelor, dar poate suferi si de unele ambiguitati.

 FABRIZIO TASSINARI, cercetator la  Centrul pentru Studiul Politicilor Europene

Politici regionale din perspectiva comparativa

 UE  a promovat, a lansat sau a incurajat cooperarea regionala si mecanismele aferente, dar intotdeauna in mod diferit. Procesul de la Barcelona are doua dimensiuni de baza: bilaterala si multilaterala. Cea multilaterala are trei stalpi: securitate, economie si social. Dimensiunea bilaterala se refera la acordul in parte dintre UE si tarile din sudul Mediteranei. Procesul de la Barcelona a realizat totusi un grad inalt de dialog si incredere in jurul Mediteranei.

S-a incercat realizarea unei abordari holistice cu privire la securitate, pentru a include toate aspectele legate de siguranta, precum si dimensiunile regionale si subregionale in contextul Mediteranei. Partea politica si cea de securitate nu prea au avut efect, mai ales din cauza procesului de pace din Orientul Mijlociu. Acest lucru a fost lasat deoparte in parteneriatul mediteranean si a impiedicat transformarea in realitate a procesului de consolidare a increderii. Nu poti sa vorbesti despre securitate in Europa daca nu vorbesti si de pace in Orientul Mijlociu.

Apoi, regiunea aceasta este foarte eterogena, este vorba de fapt de trei sau patru regiuni si subregiuni. In fiecare din ele, in Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Marea Egee si Marea Adriatica, exista probleme diferite si, daca le pui pe toate in acelasi cos, este mai dificil sa le gestionezi.

 Sa vorbim acum despre Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, in care abordarea este de sus in jos. Exista institutii variate sau actori guvernamentali care, de sus, propun un mecanism:  Comisia Europeana, statele membre UE, Statele Unite, Rusia, Japonia, apoi institutiile financiare internationale ca Banca Mondiala, organizatii internationale si organizatii regionale care au organizat activitatea pe trei nivele - democratia, economia si securitatea. Acest model are si el aspecte negative si aspecte pozitive. Pactul de Stabilitate a reusit sa coordoneze activitatea actorilor internationali, lucru foarte important cand este vorba de coordonarea de proiecte, de folosirea de fonduri si de gestionarea acestora. De asemenea, a reusit sa trimita un semnal politic puternic in regiune: "Europei ii pasa de voi". Aspectele mai putin bune deriva din modelul abordarii de sus in jos. State precum Croatia si Slovenia nu au trebuit sa beneficieze de acest proces si au scapat destul de repede. Cei care s-au blocat in Pactul de Stabilitate sunt statele ramase putin in urma. Daca ar fi fost la fel de rapide ca Slovenia si Croatia n-ar fi ramas acolo, iar impunerea din partea Pactului de Stabilitate, din partea institutiilor, adica de sus, a generat scepticism in regiune.

 Dimensiunea nordica este un model destul de diferit, care se bazeaza pe abordarea de jos in sus.  Comisia Europeana a pornit de la Finlanda pentru a crea o dinamica si o cooperare flexibila in Europa de Nord, adica la Marea Baltica si la Marea Bering, punandu-se accentul pe egalitatea intre membri. Deci exista Comisia, statele membre si tertii. Dupa extinderea din 2004, tertii sunt reprezentati de Rusia. Punctele forte: toti actorii din regiune sunt implicati si sunt promovati, ca Finlanda, si sunt actori activi in definirea agendei. Apoi, includerea si egalitatea cu Rusia, care a avut ceva de spus in aceasta dimensiune nordica cu privire la stabilirea agendei. Aspectele negative sunt legate de cele pozitive, de fapt. Dupa extindere, initiativa si-a pierdut scopul strategic: de ce mai e nevoie de o dimensiune, de initiativa daca ai un singur tert? Deci aceasta dimensiune nordica a avut la inceput interes si initiativa, dar a pierdut mult ulterior din valoarea adaugata.

 Ce ne spune acest lucru despre Marea Neagra? Exista tranzitii postsovietice la unele tari, apoi procesul de cooperare economica in zona Marii Negre, care este o initiativa institutionala puternica in regiune. Exista apoi trei politici  UE in regiune: relatiile dintre Rusia si UE, negocierile de extindere si politica de vecinatate europeana. In plus, este vorba de asa-numita comunitate de alegere democratica promovata de Ucraina si Georgia, dupa evolutiile lor colorate, si apoi de consecintele incidentelor legate de energie de la inceputul acestui an dintre Rusia, Ucraina, Georgia si Moldova si noul GUAM.

 Ca sa rezum, cred ca exista trei prioritati care caracterizeaza o politica comunitara cu privire la Marea Neagra. In primul rand este vorba de prioritizare, pentru ca  UE nu poate sa faca totul, in toate domeniile; ea trebuie sa stabileasca prioritati in cateva sectoare in care poate actiona. UE nu va rezolva niciodata conflictele in regiunea Marii Negre, pentru ca este vorba de o rezolvare bilaterala, iar aici nu trebuie sa fie incluse problemele de securitate bruta. Exista alte prioritati, cum ar fi transport, mediu, energie si securitate interna, adica prevenirea infractionalitatii, promovarea institutiilor democratice s.a. Toate aceste sectoare trebuie sa stea in miezul initiativelor comunitare. Apoi, geometria variabila, pentru ca aici vorbim despre dimensiuni diferite: in mediu, in transport si energie trebuie inclusa Marea Caspica, in democratie trebuie inclusa Ucraina si Marea Baltica. Al treilea aspect este sinergia, adica a-i aduna laolalta pe toti actorii activi.

 GREGORY CONNOR, director al  Institutului Est-Vest, Centrul pentru Cooperarea Frontaliera

Proiecte transfrontaliere

 Colaborarea transfrontaliera, datorata prabusirii comunismului si aparitiei de noi state, reprezinta o provocare pentru tarile  UE. Constatam ca noile frontiere care s-au creat ridica o serie de noi provocari din punct de vedere social, economic si institutional. Aceste provocari necesita dialogul intre cetatenii diverselor tari, precum si colaborarea transfrontaliera intre guverne, oamenii de afaceri si cetateni. Colaborarea transfrontaliera functioneaza la mai multe niveluri si depinde de actorii care implementeaza diversele proiecte, dar identificarea zonelor functionale de colaborare reprezinta esenta acestei colaborari. Oamenii sunt adunati laolalta pe baza intereselor si nevoilor lor, atunci cand impartasesc valori si interese comune. Exista forme transferabile de colaborare transfrontaliera si in partea de sud-est a Europei care au relevanta pentru zona Marii Negre, cum ar fi construirea de institutii transfrontaliere intre tarile vecine, activitati de construire a capacitatii, schimbul de informatii intre societatile civile, parlamentari, educatori, oamenii de afaceri, intreprinderi si tineret, analiza si crearea unei politici legate de relatia transfrontaliera pentru preintampinarea conflictelor.

 Romania este un caz unde putem gasi exemple de succes. Ma refer adeseori la faptul ca, la inceputul anilor ‘90, revista  The Economist a spus ca zona Carpatilor este una dintre regiunile cele mai sensibile in fata conflictelor. Crearea zonei euro-Carpatilor a fost o combinatie de succes in colaborarea transfrontaliera in care am fost implicati si noi ca institut. Proiectele noastre se axeaza acum asupra sud-estului Europei si Balcanilor, cuprind si zona Adriaticii de Sud, unde reconcilierea nu s-a produs pe deplin. Este o zona in care aducem laolalta actori care se ocupa de resursele naturale, de incendiile din paduri, de ajutorul umanitar, care intervin in situatii de urgenta. Au mai existat si alte initiative europene in ceea ce priveste tarile care participa la programele de vecinatate, prin dialogul parlamentar si prin forumuri de politici. Exista o serie de provocari unice pentru regiunea Marii Negre si putem trage niste invataminte in ceea ce priveste nationalismul si conflictele generate de nationalism, securitatea, gestionarea resurselor naturale, disparitatile economice, problemele tineretului, inclusiv somajul si radicalizarea, precum si dezvoltarea societatii civile si a mass-media, apoi problemele de granita, republicile care se desprind de alte republici, relatiile  dintre state, traficul, contrabanda si coruptia. In momentul de fata exista initiative de colaborare transfrontaliera si, prin intermediul UE, vor creste posibilitatile de colaborare in acest sens, mai ales prin instrumentele programelor de vecinatate si de parteneriat. Odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei la UE, vom vedea ca multe initiative de colaborare vor prelua abordarea transfrontaliera in vecinatatea imediata. Este important sa recunoastem ca exista tendinte naturale de colaborare intre toate statele de la Marea Neagra, iar alt lucru pe care trebuie sa-l recunoastem este importanta fantastica a Rusiei in ceea ce priveste mostenirea culturala si rolul sau in partea de est a regiunii.

 CONSTANTIN DEGERATU, consilier de stat in cadrul  Administratiei Prezidentiale

Romania - vector dinamic la Marea Neagra

 Va prezint o viziune romaneasca bazata pe noua  Strategie de Securitate Nationala: felul in care Romania intelege sa-si promoveze interesele in armonie cu interesele celorlalte tari din regiune, in calitate de vector dinamic la Marea Neagra. Esenta acestei strategii este ca nici o tara nu este lider al regiunii, ci toate tarile au responsabilitati egale in aceasta regiune. Promovarea colaborarii multilaterale reprezinta una din sarcinile duale care s-au dovedit din ce in ce mai importante, mai ales cand vorbim de zonele delicate, cum ar fi Marea Neagra. Recunoscand transformarile de importanta istorica care au avut loc in aceasta zona, este necesar sa avem o strategie responsabila si pentru a asigura stabilitatea si pacea in aceasta regiune, intr-un mediu democratic mai consolidat. Vreau sa ma axez pe Marea Neagra, ca un element de legatura care joaca un rol foarte important pentru securitatea europeana si euroasiatica. Aceasta zona este foarte importanta din punct de vedere strategic si merita mai multa importanta decat i s-a acordat pana acum de catre comunitatea internationala. Comunitatea euroatlantica trebuie sa se apropie mai mult de aceasta regiune si este nevoie de un efort sustinut si comun pentru a armoniza initiativele nationale cu cele internationale. La formularea acestor strategii trebuie sa luam in considerare atat realitatile noastre, cat si evaluarea realista a mediului de securitate intr-un proces global, pentru intelegerea transformarii relatiilor internationale care reprezinta o preconditie pentru o strategie nationala.

 Este pentru prima oara in istoria tarii noastre cand se recunosc interesele si importanta relatiilor internationale din aceasta zona a Marii Negre. Din punctul nostru de vedere, aceste valori sunt: democratia, statul de drept, economia de piata, drepturile fundamentale ale omului, si necesitatea unui efort global de combatere a terorismului. Este pentru prima oara in istoria moderna a regiunii cand toate tarile din zona sunt interconectate la arhitectura de securitate euroatlantica. Romania, Turcia si Bulgaria sunt membre  NATO, Moldova, Ucraina si Georgia sunt partenere, iar alte tari au infiintat parteneriate speciale cu Alianta Nord-Atlantica. Ucraina si Georgia si-au exprimat public dorinta de a dezvolta aceste parteneriate si au inceput activitati pregatitoare pentru integrarea in NATO. In ciuda dificultatilor in adoptarea Tratatului Constitutional European, din perspectiva UE avem o situatie inca favorabila, pe baza progresului facut in ceea ce priveste dezvoltarea economica si colaborarea transfrontaliera. Bulgaria si Romania vor deveni membre cu drepturi depline de la 1 ianuarie 2007, iar Turcia a inceput deja negocierile de aderare, datorita contributiei sale majore la securitatea regionala si europeana. Ucraina, Georgia si Moldova si-au exprimat angajamentul de a dezvolta relatii mai intense cu UE, pregatindu-se si ele pentru aderare si imbunatatindu-si sistemul social-economic si politic. Trebuie sa mentionam si relatiile substantiale economice dintre UE si Federatia Rusa, cu accent special asupra colaborarii energetice. Regiunea Marii Negre a fost considerata o zona tampon, dar s-a dezvoltat pe baza unor legaturi economice, devenind o zona strategica care leaga zona Caspica, zona Orientului Mijlociu si Asia Centrala. In aceasta privinta se poate spune ca zona Marii Negre este un punct nodal al doua fluxuri importante care leaga doua zone strategice; pe de o parte fluxul dintre furnizorii de energie, in zona Marii Caspice-Orientul Mijlociu, si consumatorii de energie, anume comunitatea euroatlantica. Pe de alta parte, avem si furnizorii de securitate si cei care au nevoie de aceasta securitate.

 Suntem constienti de responsabilitatea noastra primara, dar unii dintre noi au responsabilitati mai mari decat altii. Romania, Bulgaria si Turcia au fost beneficiarii unui proces de pregatire pentru aderarea la  NATO si in procesul de democratizare. In momentul de fata, avem o datorie morala si politica de a sprijini procesul de consolidare a democratiei in tarile invecinate: Ucraina, Moldova, Georgia si Federatia Rusa. Avem colaborari la diverse niveluri si este clar ca noile realitati de securitate necesita o implicare mai activa a partenerilor nostri strategici. Este nevoie de o evaluare mai buna a realitatilor si de o armonizare mai buna a politicilor noastre de securitate si subsecuritate. Zona Marii Negre poate fi considerata o regiune de oportunitati strategice, dar, in acelasi timp, exista miscari separatiste combinate cu activitati potential teroriste, conflicte inghetate - Abhazia, Osetia, Nagorno Karabah, Cecenia, partea de est a Turciei -, sau coruptie, birocratie, crima organizata transfrontaliera, care reprezinta pericole strategice pentru securitatea euroatlantica. De aceea, este realist sa ne asumam necesitatea unui efort sinergic pentru a elimina aceste bariere, pentru a transforma regiunea intr-un loc de prosperitate, stabilitate si securitate. Altfel, ne vom confrunta cu un alt risc: incapacitatea de a valorifica oportunitatile existente.

 In prezent avem instrumente eficiente pentru colaborarea regionala, dar intrebarea este: sunt acestea adecvate si suficiente pentru a combate riscul asimetric din zona? Trebuie realizata o strategie bazata pe incredere si numai asa putem afirma o solidaritate eficienta a tarilor de la Marea Neagra. Este nevoie de o implicare mai activa a tuturor actorilor interesati. Responsabilitatea primara este imbunatatirea instrumentelor existente, cum ar fi  BSEC, Universitatea de la Marea Neagra, Forumul Marii Negre, care reprezinta institutii bilaterale sau trilaterale. Ideea de a infiinta un forum de dialog permanent si colaborare permanenta in zona Marii Negre reprezinta si ea o problema de importanta cruciala. Desi exista activitati de colaborare, uneori ceva lipseste, si anume lipsa de abordare comprehensiva, incapacitatea de a ne adapta mai rapid la modificarile care au loc aici si de a folosi ferestrele de oportunitate pe care le ofera regiunea si de a preintampina evolutiile negative. Acestea sunt lectiile istoriei recente din partea central si sud-est europeana. Lipsa unor strategii preventive a dus la tragedii importante. Dorim sa aducem o contributie semnificativa la procesul de fundamentare a unei strategii functionale euroatlantice pentru zona Marii Negre. Forumul Marii Negre reprezinta pasi importanti in aceasta privinta.

AHMET RIFAT ÖKÇÜN, ambasadorul Republicii Turcia in Romania

Politica Turciei la Marea Neagra

 Asezata la intersectia dintre Orientul Mijlociu si diferite bazine maritime, Turcia are o pozitie strategica, care ii acorda un rol important in diferite politici si initiative globale. Beneficiind de sute de ani de interactiune si experienta, ne straduim sa cream o centura de securitate in zonele invecinate, si politica noastra in legatura cu Marea Neagra este asemanatoare. Turcia are cel mai lung litoral si doreste sa stabileasca relatii de prietenie pe baza reciproca cu toti vecinii. Dezvoltarea economica si sociala contribuie la mentinerea regimului democrat si reprezinta o obligatie pentru ca obiectivul sa fie atins pe termen lung. Politica Turciei fata de Marea Neagra a fost formata si de  Conventia de la Montréal. Ea stipuleaza libertatea de comert in aval prin stramtori si, de asemenea, stipuleaza statutul vaselor de razboi din regiune. De asemenea, realizeaza o diferenta intre zona mai restransa si cea mai larga din bazinul Marii Negre. Este vorba de o intelegere a abordarii filozofice a Turciei vizavi de situatia Marii Negre si de evaluarea eficacitatii acestor initiative. Securitatea domeniului maritim al Marii Negre are nevoie de o atentie deosebita, diferita din punct de vedere militar si tehnic. Desi Marea Neagra este inconjurata de conflicte inghetate, acestea nu au efect de deversare si nu pericliteaza stabilitatea existenta. Conflictele inghetate si alte probleme de securitate au nevoie de implicarea mai larga a comunitatii internationale si Turcia coopereaza strans cu aliatii NATO. Pe langa conflicte inghetate, regiunea Marii Negre se confrunta cu riscuri legate de migrarea ilegala si traficul ilegal cu droguri, cu arme mici si chiar cu fiinte umane. Din fericire, multe dintre aceste riscuri nu au atins nivelul unei amenintari reale in domeniul maritim. Turcia afirma faptul ca exista mecanisme suficiente in regiune, astfel incat asemenea probleme sa fie tinute in frau.

 Dupa aceasta prezentare generala, as dori sa va atrag atentia asupra  Black Sea Economic Cooperation. Anul viitor vom celebra 15 ani de la infiintarea BSEC si Turcia ar dori ca aceasta organizatie sa fie mai vizibila. Pe langa BSEC, Turcia a jucat un rol de conducere in doua alte initiative regionale in zona Marii Negre: Forumul Marii Negre si Armonia in Marea Neagra, care ating in mod special securitatea in zona Marii Negre. Ideea BSEC a fost pusa pe agenda dupa Razboiul Rece, in perioada de tranzitie, in care fostele regimuri totalitare au devenit state democratice. BSEC a fost lansata atunci cand cooperarea economica era o nevoie stringenta, ca element complementar al securitatii si stabilitatii din regiune. In acest context, statele noi independente au inceput sa se reconstruiasca si BSEC a aparut ca un element constitutiv al noii Europe. Luand cooperarea economica ca numitor comun, aceasta organizatie a incercat sa transforme diferitele abordari intr-o intelegere comuna a pacii, stabilitatii si securitatii. In acest cadru, BSEC a incercat sa ajute statele membre in procesele de apropiere de noua Europa. Alcatuita din 320 de milioane de locuitori, cu resurse naturale foarte bogate, BSEC are un potential semnificativ. BSEC este o organizatie economica pe deplin dezvoltata, cu un cadru juridic si de reglementare foarte bine pus la punct. Nu exista foarte multe formatiuni in lume care au dat nastere unei asemenea organizatii intr-un timp atat de scurt si cu nevoi financiare limitate. Fara indoiala ca intr-o era de interes global fata de regiunea Marii Negre, BSEC trebuie sa se adapteze la evolutiile recente si, de asemenea, la cele din regiune. Problema revitalizarii organizarii noastre a fost pusa pe agenda discutiilor de mult timp. Dar trebuie sa luam masuri orientate catre rezultate pentru a culege roadele dorite. Trebuie sa fim mandri de multe realizari ale BSEC in anii din urma, pentru ca BSEC ne-a dat o gandire regionala si de avantaje comune si o intelegere mai buna a realitatilor regionale. Indiferent de marimea membrilor sai, BSEC intelege mediul din regiune, in care incercam sa cultivam increderea reciproca. Interactiunea dintre BSEC si Uniunea Europeana s-a aflat pe agenda noastra de mult timp. De fapt, UE va deveni curand unul din satele riverane ale Marii Negre, atunci cand procesul de aderare va ajunge la sfarsit.

 SERGIU CELAC, director general supleant,  Centrul International pentru Studii la Marea Neagra

 BSEC  - cooperarea economica in regiune

 Regiunea Marii Negre a fost una dintre cele mai dinamice din Europa. Cele 12 tari din  BSEC au avut o rata de dezvoltare anuala a PIB de 5,9% intre 2000-2005, deci o rata de crestere aproape de 3 ori mai mare decat rata medie de dezvoltare a UE. In aceasta perioada, expansiunea economica reala in regiunea Marii Negre a fost de 41%, ceea ce o incadreaza intre regiunile cu cea mai rapida dezvoltare din lume, nu numai din Europa. In plus, aceasta dezvoltare nu a fost localizata, pentru ca toti membrii BSEC au luat parte la aceasta crestere, incurajand performanta macroeconomica: inflatie scazuta, saracie redusa si cresterea investitiilor directe straine in regiune. Toate acestea fac ca BSEC sa fie un partener deosebit de interesant pentru UE.

 Ce face, de fapt,  BSEC? Organizatia a fost conceputa si initiata de Turcia ca un mecanism de cooperare economica. Performanta din cei 15 ani de existenta in acest domeniu nu a fost chiar atat de impresionanta, deoarece comertul intraregional a stagnat si vanzarile rezultate din comertul extern au avut loc cu alti parteneri din UE, de exemplu. De aceea, una dintre concluziile posibile ale summit-ului aniversar din iunie anul viitor ar putea fi cel mai probabil de a acorda un impuls deosebit cooperarii si dezvoltarii interregionale. Cred ca avem motive solide de a fi optimisti. Mai intai, Turcia, ca initiator al procesului, s-a angajat sa ia comanda in calitate de coordonator al grupului de lucru BSEC cu privire la comert si dezvoltare economica. Colegii din Turcia, implicand mediul stiintific si academic, au luat mai multe masuri care pot duce in final la un progres remarcabil in ceea ce priveste activitatile BSEC ca organizatie de cooperare economica.

 Rezultate spectaculoase au fost realizate in alte domenii, care sunt legate insa de dezvoltarea economica. De pilda, avem acorduri obligatorii in legatura cu combaterea coruptiei si a crimei organizate. Aceasta nu numai ca este litera de lege in toate cele 12 state membre  BSEC, dar are si un mecanism de executie si de implementare, sub forma ofiterilor de legatura si sub forma cooperarii specifice legate de combaterea terorismului international. In al doilea rand, am elaborat un sistem de asistenta pentru situatii de urgenta in cazul dezastrelor cauzate de om sau de natura. BSEC este o organizatie de cooperare economica si, in aceasta calitate, este limitata, chiar in documentele de infiintare, de a se angaja in controlul armelor, in dezarmare sau chiar in ce priveste rezolvarea conflictelor inghetate. Aceasta nu inseamna ca aceste probleme nu sunt importante sau ca statele membre BSEC nu se preocupa de aceste probleme, dar este logic pentru BSEC sa se concentreze pe lucrurile pe care poate sa le faca si pe care poate sa le faca bine.

 Fara sa schimbam caracterul sau limitele organizatiei, trebuie sa fim in stare sa performam mai bine intr-un mediu international nou. Faptul ca destul de curand toate statele membre  BSEC vor fi si membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului ne permite sa jucam dupa acelasi set unic de reguli impreuna. Propunerea prezentata acum 6-7 ani in vederea elaborarii in cadrul BSEC a unei zone de liber schimb nu a fost realista, pentru ca atunci jucam dupa reguli diferite, dar acum vom putea reanaliza acea propunere, cand intreaga regiune va fi supusa regulilor OMC. In ultimul rand, si acesta este propriul meu punct de vedere, ar trebui sa ne gandim la unele masuri practice prin care sa sporim angajamentul statelor membre fata de activitatile BSEC. Ca expresie concreta si practica a acestei abordari, as sugera ca summit-ul la nivel de sefi de state si guverne sa tina cont de o decizie prin care guvernele statelor membre sa fie solicitate sa aseze cooperarea in domeniul Marii Negre pe agenda unei sedinte de cabinet cel putin o data pe an. Poate parea o abordare birocratica, dar ideile cele mai avansate si mai progresiste trebuie sa fie implementate printr-o activitate disciplinata.

VLADIMIR NIKOLAEVICH LIZUN, consilier al vicepresedintelui Dumei de Stat, Federatia Rusa

Rolul Rusiei in regiune

 La intalnirea  UE-Rusia, presedintele Vladimir Putin  s-a pronuntat in legatura cu faptul ca UE ar trebui sa actioneze in legatura cu asigurarea stabilitatii economice in Caucazul de Nord. Aceasta problema are o importanta strategica nu numai in ceea ce priveste Rusia, dar si in legatura cu tarile din regiunea Marii Negre si, intr-un context mai larg, chiar pentru intreaga Europa. Pentru ca liderii extremistilor si teroristilor cu care Rusia se confrunta astazi, precum cei din Cecenia, au venit cu o lozinca privind crearea unui califat musulman care sa domine aceste regiuni. Ganditi-va cum s-ar schimba situatia nu numai in regiunea Marii Negre, dar si in intreaga Europa, daca in Caucaz si in regiunile limitrofe Rusiei vor fi la putere acesti teroristi si vor lupta pentru extinderea dominatiei musulmane, gata de orice pentru ca sa-si atinga telurile. Este un pericol nu numai pentru comunicatii si transport in regiunea Marii Negre, dar si pentru colaborarea economica. De aceea, lupta pe care Rusia o duce cu teroristii in Caucazul de Nord raspunde intru totul intereselor statelor din regiunea Marii Negre, dar si ale intregii Europe. Este o lupta pentru securitate in Europa. As dori ca aceasta idee sa fie inteleasa, pentru ca, deseori, in mass-media actiunile Rusiei in Caucaz sunt prezentate ca incalcare a drepturilor omului, ca inabusire a libertatilor.

Aici s-a vorbit foarte mult si despre problema asigurarii cu energie si combustibili a tarilor din regiunea Marii Negre si a Europei, in general. Rusia este tara care livreaza in cea mai mare parte asemenea resurse energetice si, cum a spus presedintele nostru, ea va ramane credincioasa obligatiilor ei si va livra aceste resurse energetice conform intelegerilor, fara nici un fel de perturbari. Dar aici as dori sa va mai atrag atentia asupra unui aspect. Rusia intra pe piata in prezent. Noi am parasit trecutul totalitar, suntem intr-o realitate democratica noua si incepem sa intram in regulile economiei de piata, inclusiv privind livrarile de resurse energetice. Oare este corect ca tarile care sunt in apropiere, Belarus si Ucraina, sa primeasca resurse energetice din Rusia cu preturi care sunt de 3-5 ori mai ieftine in comparatie cu cele pe care le primesc alte tari? Noi suntem, totusi, integrati in regulile de piata, asa incat si aceste categorii de tari trebuie sa treaca la aceleasi criterii. In aceasta consta strategia noastra cea noua, nu in faptul ca Rusia ar incerca sa se foloseasca de resursele sale energetice ca sa faca presiuni politice asupra altor tari. Asemenea presiuni facea Uniunea Sovietica, care oferea energie la preturi foarte ieftine unor tari si apoi cerea altceva. Noi parasim aceasta schema si trecem la acele norme proprii lumii civilizate.

 S-a vorbit despre faptul ca nu trebuie acceptat avantul intrarii in  UE. Intr-adevar, unele tari fac totul pentru a intra cat mai grabnic in UE, apoi, cand incep sa traiasca si sa actioneze in spiritul UE, se vede ca multe asteptari nu sunt realizate si ca foarte multe lucruri s-au facut in graba. Eu am fost in Tarile Baltice, in Ungaria, nu demult. Foarte multi oameni care nu manifestau prea mare prietenie fata de Rusia mi-au spus sincer: "nu ne asteptam ca vom primi atat de putin de la UE, ne-am grabit in legatura cu aceasta, pentru ca, de fapt si pentru noi, si pentru dvs. era avantajoasa colaborarea". Noile tari care au intrat in UE nu s-au pregatit asa cum se cuvine si n-au pregatit nici opinia publica pentru aceasta. A demonstrat-o si referendumul din Franta si Olanda. Nu trebuie sa manipulezi oamenii, neexplicandu-le ce ii asteapta prin integrare.

Trebuie sa elaboram niste programe umanitare si culturale, care sa aiba un termen de realizare foarte concret. Sa fim mult mai exigenti si disciplinati, pentru ca un urias numar de conventii pe care le incheiem, din pacate, nu le realizam. In ce priveste colaborarea in bazinul Marii Negre, Rusia considera ca, in prezent, cel mai actual aspect ar fi intensificarea atentiei care trebuie sa se dea problemelor de asigurare a resurselor energetice. Presedintele nostru a confirmat ca Rusia isi va indeplini angajamentele independent de criterii politice. Rusia are propuneri foarte bune din partea Indiei si Chinei ca sa ne reorientam resursele in aceasta directie. Nu ne pregatim pentru acest lucru, desi ar fi avantajos. O alta directie pe care o consider importanta este accelerarea sincronizarii sistemelor energetice din tarile din regiune, crearea unui inel electro-energetic. In alta ordine de idei, trebuie creata o retea de transport de pasageri pe Marea Neagra, prin dotarea corespunzatoare a porturilor. Consideram foarte importanta asigurarea unor retele de transport accelerat in interiorul acestor state si, de asemenea, programe turistice comune. Acestea sunt directiile pe care am putea sa le facem eficiente, sa intarim economic tarile noastre si sa impulsionam dezvoltarea tarilor noastre nu in cuvinte, ci in fapte.

 TETYANA STARODUB,  Institutul National pentru Probleme de Securitate Internationala, Consiliul de Aparare si Securitate Nationala, Ucraina

Ucraina - partener strategic

 Regiunea Marii Negre este una dintre problemele importante pe care si le pune statul nostru si care reprezinta niste premise pentru colaborarea reciproc avantajoasa. Considerand ca itinerariul strategic si de transport al resurselor energetice intereseaza Ucraina, reprezentand un potential economic si politic important, noi ne concentram asupra formatelor bilaterale si multilaterale de colaborare. Zona noastra este una a democratiei si intelegerii intre state. Din pacate, inca nu sunt rezolvate multe din problemele actuale si avem o serie intreaga de probleme de perspectiva pe care speram sa le rezolvam in cadrul  BSEC si al GUAM. Unul dintre evenimentele importante ale anului trecut este momentul in care Ucraina a venit cu un pachet de initiative, in primul rand crearea unor perspective pe termen lung in legatura cu operatiunile militare in zonele de conflict, de asemenea, in legatura cu GUAM, care are in vederea infiintarea unui secretariat. Apoi, este vorba de initiativa Ucrainei pentru instaurarea unui climat de securitate in regiune. In perspectiva, e vorba de perfectionarea institutionala a GUAM si de crearea unui climat de colaborare economica si politica si transformarea acestei organizatii intr-un participant activ la problemele din regiune. Reprezentantul din Federatia Rusa a vorbit de un asa-numit inel al resurselor energetice. Noi avem in vedere si crearea unei punti energetice care sa treaca prin Chisinau si la care sa participe membrii GUAM. Este vorba de un coridor energetic in ce priveste electricitatea, gazul si petrolul - e vorba de Azerbaidjan, Turcia, Romania, Bulgaria, Kazahstan, Uzbekistan si Federatia Rusa. Realizarea acestui proiect va permite sa ridicam securitatea energetica in Europa, evident, in primul rand in randul statelor GUAM. Primele rezultate le vom putea vedea la inceputul lui 2007. Acest proiect a fost deja aprobat de parlamentul nostru.

 In 2005 si la inceputul lui 2006 a fost o tendinta de activizare a colaborarii Ucrainei cu  BSEC. Ucraina apreciaza mecanismele de colaborare guvernamentala si la nivel de business care trebuie sa asigure dezvoltarea cooperarii economice in cadrul BSEC. Consideram ca un eveniment important al anului trecut a fost sesiunea adunarii parlamentare a BSEC, care a avut loc la Kiev. O alta organizatie cu care Ucraina are interes sa colaboreze este Forumul Marii Negre. Grupul maritim militar a fost creat in 1998 si, chiar din acel moment, Ucraina, impreuna cu alte tari membre ale acestei structuri, participa intens la mentinerea pacii si stabilitatii Marii Negre. Atunci cand se definesc problemele legate de colaborarea in acest grup, Ucraina trebuie sa acorde atentie, dupa parerea noastra, la pozitia Federatiei Ruse, in ceea ce priveste Forumul, pentru ca Rusia este singura tara care vede Forumul drept un competitor al NATO si este activa in acest domeniu. Mai departe, trebuie sa vorbim si despre relatiile Ucrainei in organizatia numita Armonia la Marea Neagra, initiata de Turcia in martie 2004. Sprijinul acordat de Ucraina e foarte important pentru asigurarea securitatii si stabilitatii in zona Marii Negre. Acest fapt a fost subliniat nu de putine ori cand au avut loc negocieri intre Turcia si Ucraina. Turcia, la randul sau, sustine Ucraina in ce priveste admiterea in NATO.

In ce priveste Rusia, trebuie sa avem relatii economice foarte bune si sa admitem formarea in regiune a unor uniuni ample pe baza existentei noilor state independente si cu accent pe organele nationale. Ucraina este interesata de cooperarea cu Rusia ca partener egal si nu numai in sfera economica. Principala contradictie aici consta in faptul ca, dupa parerea conducerii Ucrainei si a multor experti stiintifici, Rusia incearca sa recreeze un soi de dominatie geopolitica in regiune, ceea ce nu-i permite Ucrainei sa-si realizeze potentialul de lider regional. Printre problemele principale pe care si le pune Ucraina in ce priveste dezvoltarea relatiilor cu Rusia este rezolvarea problemei energetice, in primul rand, adica diminuarea dependentei de Rusia si pastrarea potentialului de tranzit al teritoriului Ucrainei in ce priveste transportul de gaz si petrol in Europa. Un alt aspect este intensificarea rolului Ucrainei ca actor independent in regiune, prin implicarea ei in structurile regionale de securitate si stabilitate. Pornind de la interesele securitatii nationale, Ucraina isi construieste o strategie proprie cu privire la relatiile sale cu tari din regiunea Marii Negre. Astazi se desfasoara un proces de elaborare de noi abordari la nivel regional. Ucraina trebuie sa devina un partener de nadejde, usor previzibil, astfel incat sa poata contribui la rezolvarea problemelor legate de colaborarea economica, stabilitate si securitate in regiune.

 MARIN LESSENSKI, director de program,  Institutul pentru Studii Regionale si Internationale, Bulgaria

Bulgaria, intre Balcani si Marea Neagra

Bulgaria are doua domenii de politica externa, din punct de vedere geografic, in care isi concentreaza eforturile. In est este vorba de Marea Neagra si in vest sunt Balcanii. Sunt doua regiuni similare si deosebite in acelasi timp. Uneori, tara noastra isi poate trage experienta din Balcani si incearca sa o aplice in zona Marii Negre, alteori acest principiu nu functioneaza.

 Politica Bulgariei fata de Marea Neagra este legata de 3 factori: 1) interese specifice, concrete, 2) recenta apartenenta la  NATO si 3) viitoarea apropiata aderare la UE. Bulgaria aspira sa demonstreze ca este un demn membru NATO si un viitor bun membru UE. Pana acum, tara a recunoscut semnificatia zonei Marii Negre si a regiunii Caucazului din punct de vedere al locatiei geografice, al importantei strategice, pentru partenerii sai strategici, cum sunt UE sau Statele Unite, pentru ca regiunea este o poarta fata de Orientul Mijlociu. Principiile Bulgariei sunt sa ajute zona Marii Negre sa se transforme intr-o zona fara riscuri si pericole si sa contribuie la procesul de democratizare a regiunii. De asemenea, Bulgaria considera ca regiunea Marii Negre a devenit granita a UE si se construieste pe politici nationale, intelegand ca problemele nationale trebuie sa fie abordate in mod colectiv, cu participarea cea mai larga a UE si NATO. De aceea, Bulgaria participa activ la initiative locale, dar doreste sa participe si alaturi de partenerii occidentali. In ce priveste politica vizavi de NATO, Bulgaria a recunoscut cresterea importantei zonei Marii Negre. Bulgaria considera ca zona Marii Negre face parte din zona de suport NATO si sprijina eforturile NATO. In ce priveste apropiata aderare la UE, cele doua probleme importante pe care le vede Bulgaria sunt combaterea crimei organizate si efectele asupra granitelor externe ale UE, terestre si maritime.

 Desi Bulgaria nu face parte din operatiunea Turciei  Armonie la Marea Neagra, ea sprijina activitatile din zona. Bulgaria incearca sa contribuie la identificarea de solutii comune pe baza unui proces de colaborare cu Romania si Turcia, pentru a se gasi solutii comune, tehnice sau politice. Bulgaria este bucuroasa de existenta acestor organisme de colaborare, cum este BSEC, si crede ca eforturile speciale devin eficiente daca se bazeaza pe colaborarea cu restul Europei.

 Vreau sa spun cateva lucruri despre problemele din zona Marii Negre. Avem pozitii diferite si politici diferite in regiune. S-a mentionat aici pozitia Turciei si a Rusiei. Ele au tot dreptul sa aiba o pozitie independenta, sa-si apere politicile proprii, dar aceasta face ca lucrurile sa mearga incet in zona. Cred ca angajarea mai puternica a  UE este foarte importanta, si vreau sa-l citez pe Robert Cooper, care spune ca oamenii tind sa se comporte mai bine intr-o companie mai buna. Asa ca largirea formatului solutionarii problemelor regionale creste sansele atingerii unor solutii fezabile. Securitatea e o problema importanta si dificila. Pe de o parte, nu toti avem securitate in domeniul energiei daca inmultim numarul conductelor din Rusia, ci trebuie sa vedem si cum sa intretinem relatii cu Kazahstanul. O alta problema este democratizarea, pentru ca nu e vorba numai de modul de a o realiza, ci si cum sa facem ca aceste rezultate sa dureze. De aceea, trebuie sa avem institutii de stat functionabile, care sa satisfaca nevoile. Este nevoie de asistenta internationala bine tintita pentru a sprijini rezultatele progreselor democratice.

 YAVUZ MILDON, presedinte,  Camera Regiunilor, Congresul Autoritatilor Locale si Regionale, Consiliul Europei

Euroregiunea Marii Negre

 Propunerea de a crea aceasta liga,  Consiliul Regiunilor de la Consiliul Europei, a fost sprijinita la toate nivelurile. Prima sectiune a fost lansata in februarie anul acesta, adica Euroregiunea Adriatica, si implica autoritati locale, regionale, nationale din statele membre si nonmembre, mai ales cele din Europa de Sud-Est. Acum incepem procesul de plasare a Euroregiunii Marea Neagra si propunerea de a infiinta Euroregiunea Baltica. Exista mai multe motive pentru care aceste proiecte sunt atat de importante. In Europa, suntem astazi martorii unei accelerari a echilibrului la nivel national si international. Granitele dispar si concurenta economica este la nivel interteritorial. Crearea euroregiunilor in jurul marilor europene este un proiect minunat. De aceea punem un accent atat de mare pe sprijinul acordat la diferite niveluri de formare. Exista multe organizatii interguvernamentale in jurul Marii Negre si al Marii Baltice, dar ele asigura cooperarea doar la nivel national. Avem nevoie de conexiune economica cat mai apropiata de cetateni, pentru o mai buna dezvoltare a economiei locale. Proiectul nostru referitor la bazinul Marii Negre depaseste tarile riverane din punct de vedere geografic. De aceea, trebuie sa ne unim fortele pentru a rezolva problemele de mediu din tarile din bazinul Marii Negre, din cele riverane Dunarii si de asemenea cele trei tari din Caucazul de Sud, care joaca un rol foarte important in gestionarea resurselor din aceste zone.

 Vreau sa subliniez accentul pe care Congresul si Comitetul de Dezvoltare Sustenabila il ataseaza gestionarii corecte a resurselor marine, resurse care nu cunosc frontiere sau guverne. Initiativa euroregiunilor face cel mai bine posibil Europei, adunand problemele laolalta. Daca au succes in realizarea acestor obiective, euroregiunile, in mod logic si inevitabil, vor contribui la eliminarea liniilor de despartire din Europa. Marea Neagra va deveni in viitorul apropiat una dintre zonele europene cele mai sensibile din punct de vedere economic, social si de mediu. Din anii ‘90 a existat o dorinta de cooperare multilaterala. Din acest motiv au fost create adunarea parlamentara a  BSEC si organizatia interparlamentara. Diferitele autoritati, la diferite nivele in regiune, si-au exprimat dorinta de a creste cooperarea internationala si proiectele aferente acesteia pentru a contribui la consolidarea prosperitatii, stabilitatii si securitatii in zona. Urmand initiativa Congresului si cu concursul Ministerului Afacerilor Externe roman, aceasta initiativa a fost lansata cu ocazia conferintei din martie 2006 la Constanta. Rezultatul principal al conferintei de la Constanta a fost decizia de creare a unei euroregiuni a Marii Negre, capabila sa produca ocazii favorabile pentru nevoile prezente si pentru viitorul durabil al populatiei. Urmatoarea intalnire de pregatire a Euroregiunii Marii Negre va fi organizata in nordul Turciei, in septembrie 2006.

 JENS GABBE, secretar general al  Asociatiei Regiunilor Europene de Granita

Cooperarea transfrontaliera - prioritate europeana

 Asociatia Regiunilor Europene de Granita  a fost fondata in 1971. Vreau sa explic ce inseamna euroregiune si de ce exista aceasta structura transfrontaliera. Subliniez ca trebuie sa facem totul ca sa evitam efectele negative si sa nu facem promisiuni pe care nu le putem tine. Daca Marea Neagra vrea sa se apropie de UE nu putem sa risipim timp si bani, doar ca sa folosim terminologie noua sau sa prezentam o euroregiune care nu corespunde experientei practice. Cooperarea transfrontaliera nu a fost niciodata o prioritate nationala in vreo tara, dar aceasta exista ca prioritate europeana. Pentru ca ea creeaza valori politice, europene, institutionale, economice si, mai presus de toate, valoarea adaugata culturala si sociala contribuie la integrarea europeana si la celebra Agenda Lisabona. Exista si structuri similare, euroregiunile sunt un nume artificial. De exemplu, in Scandinavia exista structuri asemanatoare care nu folosesc acelasi nume, dar care functioneaza similar. In Ghidul practic publicat de UE exista o definitie clara: cooperarea transfrontaliera inseamna ca regiunile de pe o granita coopereaza in toate aspectele vietii. Daca te afli la distanta prea mare de granita, nu mai este posibila aceasta cooperare. Asadar, exista o distinctie fata de cooperarea interregionala.

Experienta ne spune ca mai intai definim sarcinile si strategiile si apoi urmarim structurile, nu invers. Avem exemplul Marii Baltice. Puteti fi siguri ca nimeni de acolo nu-si va sacrifica cooperarea bilaterala transfrontaliera, in schimbul cooperarii superioare la nivelul intregii mari. Deoarece cooperarea in jurul Marii Baltice se refera la planificarea spatiului, se pot rezolva probleme de mediu, securitate, chestiuni de natura maritima.

 Care este secretul euroregiunilor? A fi cel mai aproape de cetateni. Avem nevoie de politicieni, de parteneriate, de mobilizarea ONG-urilor, care pot contribui si ele la cooperarea transfrontaliera, astfel incat sa nu faceti totul singuri. Aveti nevoie si de parteneriate externe cu  UE si cu statele Consiliului Europei. Noile programe de parteneriat trebuie sa se bazeze pe experienta cea mai buna din UE si sa tina cont ca, in afara de regiunile de granita din terte tari, vor fi implicate si regiunile de granita ale UE si ele nu vor accepta sa se afle in pozitie dezavantajata. Vor exista programe multianuale pe 7 ani, avand ca singur obiectiv cooperarea transfrontaliera si bineinteles ca resursele financiare vor fi date pe 7 ani, si nu pe un singur an, ceea ce va fi un progres semnificativ. Vor exista resurse financiare comune mixte, de la finantatori externi, de la fondul regional, 1,4 miliarde euro, si la niveluri si mai mici, pentru ca si zonele mai mici vor putea lansa cereri de cooperare transfrontaliera. Experienta a aratat ca aceasta cooperare transfrontaliera poate fi asigurata numai daca exista un cont bancar comun si cele mai bune practici, adica trebuie gasite fonduri de la nivel comunitar si de la nivelul autoritatilor regionale.

 Trebuie acceptate proiecte cu un impact transfrontalier puternic: asta nu inseamna numai o piscina cu 10.000 de vizitatori care provin dintr-o parte a granitei, fara o investitie care sa impiedice inundatiile de cealalta parte a granitei. In noile parteneriate si programe de preaderare la nivel local importante sunt costurile preparatorii, care pot fi declarate eligibile chiar inainte ca programele sa fie aprobate. De aceea, trebuie sa informati la timp autoritatile nationale sau chiar  Delegatia UE din tarile respective, pentru ca aceste costuri sa fie eligibile. Cu fondurile comune mixte nu se va mai putea proceda ca inainte, de aceea este nevoie de instruire multianuala, pentru a putea initia proiecte si programe transfrontaliere.

 PIETER VAN RUN, consilier principal pentru Afaceri Europene,  NEA Cercetari, Transporturi si Consultanta

Abordarea graduala pentru realizarea unui program transfrontalier

Acum catva timp am citit o carte a lui Charles King si am aflat mai multe despre Marea Neagra, pentru ca dansul are un punct de vedere istoric in ce priveste evolutiile din regiune. Veti gasi acolo multe informatii in ce priveste evolutiile din aceasta zona. Nu fac reclama cartii, dar cred ca cei care sunt implicati in viitoarea cooperare de la Marea Neagra trebuie sa citeasca aceasta carte. Charles King vorbeste despre interesele contradictorii, in sensul ca regiunile din jurul Marii Negre se afla in doua etape de dezvoltare, ceea ce ridica aspecte diferite in ce priveste cooperarea transfrontaliera. Pe de o parte, unele tari se afla in stadiul de construire a statului, se intreaba cum sa faca fata tranzitiei si cum sa participe la noile evolutii pe care le ofera situatia globala. Pe de alta parte, oamenii vor sa lucreze impreuna, sa coopereze. Prin urmare, exista aici un conflict care trebuie luat in considerare atunci cand vrem sa stabilim un program pentru aceasta regiune a Marii Negre. Se spune ca Marea Neagra nu este in prezent o zona de prosperitate economica, ca exista multe diferente intre statele din jurul ei, sunt putine schimburi comerciale si, daca incercam sa organizam o calatorie in jurul Marii Negre, ne confruntam cu multe probleme.

Exista diferente fata de alte programe transfrontaliere. Cooperarea transfrontaliera trebuie realizata la mai multe niveluri regionale si locale. Unul trebuie sa fie acela de a exista un echilibru al competentelor in aceste regiuni, pentru ca altfel este foarte greu sa se organizeze cooperarea la un nivel real. Situatia regiunii Marii Negre nu este comparabila cu situatia celorlalte regiuni de cooperare transfrontaliera. Nu se poate copia modelul occidental. O parte a problemelor se leaga de faptul ca aceasta regiune e considerata a fi o zona periferica, cu probleme economice endemice. Asa ca este nevoie de o alta abordare. Care sunt conditiile prealabile pentru realizarea unui program transfrontalier? E nevoie de o abordare de sus in jos si de jos in sus. Programele transfrontaliere nu trebuie impiedicate de proiectele politice, asa cum se intampla intre Grecia si Turcia.

Avem nevoie de strategii pe termen lung. Va voi da un exemplu interesant. Avem legaturi intre Olanda si autostrazi foarte importante din Germania care merg din nord in sud. Acum 25 de ani a inceput lobby-ul pentru conectarea acestor regiuni, pentru realizarea unor legaturi intre nordul Germaniei si zonele rurale, din motive economice. A fost nevoie de 20 de ani, dar programul s-a realizat. Si mai interesant: veriga care lipsea din Germania, acea sosea, a fost platita de guvernul olandez, de la contribuabilii olandezi si din sectorul privat. E nevoie sa facem programe cat mai fezabile si concrete cu putinta, pentru ca nu facem programele si nu organizam activitatile transfrontaliere pentru politicieni. Este vorba de grupuri tintite de cetateni, firme, este important ca dansii sa stie ca s-au facut niste lucruri, ca ele sunt vizibile si sunt destinate si oamenilor de afaceri.

 Comisia Europeana  a pus la punct un program de management comun pentru aceste tipuri de comunicare si, intr-o zona atat de mare, aveti nevoie de un secretariat cu tehnici comune foarte puternice, care sa fie sprijinite de puncte de contact in fiecare regiune. Ele trebuie sa fie proactive. Apoi, trebuie aplicate principiile UE de parteneriat. Important este ca, atunci cand exista cooperare transfrontaliera si exista un program care va imbunatati situatia din regiunile periferice, acest program trebuie introdus in politica nationala de dezvoltare regionala, pentru ca altfel nu poti obtine o cofinantare buna, nu poti implica toate ministerele si asa-numitele parteneriate pe verticala.

Care sunt dificultatile pe care le intampinam pe acest drum? In primul rand, nivelul regional nu este bine dezvoltat in toate zonele. Exista o serie de state din zona Marii Negre care au autoritati centrale, locale, dar lipseste nivelul regional. De aceea este important sa se creeze conditii egale in care sa aiba loc aceasta dezvoltare, iar initiativele sa fie preluate si duse mai departe. La parteneriatele transfrontaliere intre nivelul local si regional, un factor improtant este capacitatea organizatorica din regiune, crearea de retele, contacte intre intreprinderi si lipsa mobilitatii transfrontaliere. Programele acestea trebuie sa promoveze activ intalnirea dintre oameni. Eu prefer o abordare graduala pentru realizarea unui program transfrontalier. Nu trebuie sa se inceapa cu idei prea ambitioase, cu lucruri care nu pot fi realizate, avand in vedere capacitatile care exista, ci trebuie sa ne ocupam de construirea de retele, de parteneriate si de organizarea formarii profesionale pentru a imbunatati capacitatea administrativa la nivel local si regional.

 MITAT CELIKPALA,  Universitatea Economica si Tehnica, Ankara

 Sub umbrela  BSEC

 Comparativ cu celelalte organizatii si initiative de la Marea Neagra,  BSEC are structura cea mai institutionalizata din regiune. Ea a fost infiintata in 1992 ca organizatie economica, cu personalitate juridica internationala din 1999, aplicandu-si propria Carta. In momentul de fata, s-a transformat intr-o organizatie multilaterala respectata, foarte importanta pe plan international si regional. Dar acum este timpul sa modernizam BSEC, pentru ca am depasit perioada de inceput si avem o noua viziune pentru viitor. Acesta este principalul motiv pentru care vorbim despre BSEC, despre oportunitatile de la Marea Neagra si despre sansele pe care le avem. BSEC este singura organizatie care implica toate cele 6 tari de la Marea Neagra, plus 5 tari invecinate si alte tari cu statut de observator si care fac organizatia sa fie un for larg de cooperare. Cooperarea economica la Marea Neagra reprezinta un obiectiv major al BSEC, astfel incat marea sa devina un domeniu de stabilitate si prosperitate, promovand relatii de buna vecinatate, actiuni pe probleme de securitate, de politica. Ne-am pierdut scopul, asa incat nu este usor sa reajungem la punctul pentru care am fost infiintati, la menirea noastra. Sub umbrela BSEC, tarile membre au trei obiective majore: sa realizeze cooperarea si sa elimine conflictele, sa sprijine regionalismul, dar si globalizarea, si sa evite noile diviziuni europene. In acest scop, tarile membre au fost de acord sa creeze un forum de cooperare intr-o regiune care are un mare potential.

 Organizatia are o abordare bazata pe proiecte in domeniul cooperarii economice. Pentru a indeplini aceasta viziune economica, in ultimii 14 ani  BSEC a devenit un forum de discutii si cooperare, in domenii de la energie la transport, comert si dezvoltare economica, comunicatii, protectia mediului, turism, agricultura si agroturism, intreprinderi mici si mijlocii, combaterea crimei organizate, impiedicarea traficului ilegal de droguri si de persoane si eliminarea barierelor, precum si a dezastrelor naturale si produse de mana omului. De la bun inceput s-a dorit stabilirea unei zone de pace si prosperitate in regiune, prin punerea la punct a unor politici clare, care sa nu amestece problemele de politica, economie si de securitate. Pentru a se realiza cooperarea la Marea Neagra si prosperitatea in aceasta zona, participantii au fost constienti de obiectivele cele mai importante ale BSEC, si anume transformarea bazinului Marii Negre intr-o zona de pace, stabilitate si prosperitate. BSEC a putut sa defineasca obiectivele majore, sa obtina recunoastere internationala ca initiativa, ca dinamica interparlamentara, interguvernamentala, intre oameni de afaceri si lumea academica. Prin secretariatul permanent infiintat in martie 1994 la Istanbul s-au coordonat activitatile BSEC sub presedintia in exercitiu a tarilor membre.

 In ultimul deceniu,  BSEC a devenit parte integranta a peisajului politic si economic al Europei. Organizatia si-a castigat rolul in noua arhitectura europeana, a devenit un instrument cheie in procesul permanent de regionalizare a zonei Marii Negre, jucand un rol foarte important in ceea ce priveste dezvoltarea si formarea intereselor si valorilor comune. Trebuie sa acceptam faptul ca peisajul strategic s-a modificat din momentul in care a fost infiintat BSEC. Toate statele membre se axeaza acum asupra armonizarii si adaptarii BSEC la noua lume si asupra obstacolelor care impiedica buna functionare a organizatiei. De aceea ne intalnim, iar celelalte state membre vorbesc si ele despre viitorul BSEC. Eforturile trebuie sa fie pe masura obiectivelor si pe masura Cartei noastre, pentru a avea o organizatie dinamica, de progres si de adaptare permanenta. BSEC se confrunta cu o serie de provocari si numai statele membre au capacitatea de a gasi solutii, de a elimina constrangerile si de a face organizatia un instrument util de cooperare transfrontaliera la Marea Neagra. In primul rand, este vorba despre intelegerea diferita si implementarea diferita a obiectivelor organizatiei, inclusiv agenda organismelor legate de BSEC. Apoi, despre relatiile structurale si organizatorice intre aceasta organizatie si UE sau lipsa unei strategii inovatoare in relatia cu UE. Acest lucru poate fi evaluat in contextul extinderii si maririi influentei UE in regiune. In al treilea rand, structura organizatiei. BSEC este o organizatie nepolitica, axata pe probleme economice. Dar pentru o buna economie e nevoie de o politica buna. Trebuie sa reinventam organizatia, adica sa ne adaptam la noul peisaj politic si economic, sa gasim resurse interne.

 ALINA MUNGIU-PIPPIDI, director,  Societatea Academica din Romania

Securitatea vs. cooperare transfrontaliera

 Eu apartin unui grup de reflectie, sunt consultant  UNDP in Balcani si Caucaz si am o idee despre aceasta zona din punct de vedere european si regional. As vrea sa spun unde ne aflam noi, care sunt provocarile principale ale abordarii originale pe care o incercam in zona Marii Negre si care sunt avantajele principale, ce progrese au fost facute in ultimii 2-3 ani, de cand am fost una din persoanele implicate in multe dezbateri pe aceasta tema. As spune ca exista unele avantaje care sunt evidente, pe care trebuie sa le capitalizam. Ar fi trebuit sa captam mai multa atentie occidentala. Cred ca incercam sa ne apropiem de aceasta tinta, sa captam mai multe resurse. Aici este avantajul prezentarii acestui grup de tari ca o regiune. De asemenea, ar fi trebuit ca cele mai bune practici sa fie mai raspandite. Spre deosebire de alte cazuri din Balcani, unde am lucrat, nu exista un caz evident care sa imi vina in minte unde sa se fi raspandit cele mai bune practici. Tarile sunt destul de mult distantate intre ele, asa ca aceste avantaje sunt mai mult niste oportunitati potentiale decat procese reale pe care am reusit sa le declansam. Am vazut dezavantajele abordarilor regionale in multe grupuri infiintate pentru reproiectarea lor. Trebuie sa spun ca cele mai proaste proiecte sunt cele pe care nu poti sa le evaluezi, care sunt alcatuite astfel ca nu esti sigur dupa mai multi ani daca a fost un succes sau nu. Si cred ca Pactul de Stabilitate a fost un asemenea proiect. Eu sunt de partea celor care spun ca nu a functionat. Chiar si fara Pactul de Stabilitate, regiunea ar fi fost la fel de buna sau la fel de putin de buna. Acesta e un avertisment fata de asemenea proiecte. Avem acum promotori ai regiunii ca o adevarata euroregiune. Problema ar fi ca incercati sa vindeti un produs care nu este produs deloc, pentru ca mai multe persoane au drepturi de autor ale unor diferite piese. Chiar daca poti sa descoperi un cumparator, nu este suficient. Apoi, credeti ca puteti fi adusi la cel mai mic numitor comun, pentru ca aici este implicat un proces de negociere. Toata lumea este de acord cu Marea Neagra, dar unii sunt de acord ca mare, unii ca Europa, altii ca altceva. Deci, ca sa mobilizezi oamenii, trebuie sa ajungi la cel mai mic numitor comun. In al treilea rand, exista riscul ca aceasta abordare comuna sa demobilizeze tarile mai avansate, care au perspectiva de aderare, si nu poti sa-i mobilizezi pe cei ramasi in urma. Am participat la mai multe conferinte cu tari care spun: nu vom face nici un pas inainte daca nu avem perspectiva aderarii la UE. Asadar, cum sa-i ajute acest lucru? Exemplul Balcanilor nu-i ajuta deloc, pentru ca este un exemplu de succes, in care bilateralismul a fost totdeauna mai puternic decat regionalismul si chiar l-a subminat pe acesta. Au fost tari care au putut prelua intreg exercitiul singure si care se descurca mai bine decat tarile care au presupus ca abordarea regionala va fi de succes pentru toata lumea si, in final, nu s-a reusit nimic, pentru ca nu s-a mobilizat suficient.

Balcanii reprezinta o regiune complicata, cu multe mosteniri nefericite, dar tendinta generala este pozitiva. Albania, tara cu cele mai mari dificultati, se descurca mai bine decat tara care se descurca cel mai bine in regiunea Marii Negre, adica Ucraina. Daca as transfera Romania si Bulgaria din Balcani in zona Marii Negre, situatia s-ar schimba. Altminteri, as spune ca, in regiune, nu suntem martorii unei tendinte pozitive evidente, ci suntem confruntati cu stagnare. Unele tari sunt putin inainte, altele stau pe loc, dar nu este vorba de un trend radical, ca statele baltice din anii ‘90. Provocarile cu care ne confruntam sunt considerabile si nu trebuie sa spunem ca vor disparea in urma cooperarii.

 Ma voi concentra pe alt aspect, privind tari cu populatii mari dependente, in acelasi fel in care aceeasi tara se afla acum 15 ani. Situatia este comparabila. Aceste lucruri cer timp si actiune guvernamentala si multe incercari din partea Europei sau a altor actori europeni. In unele din aceste tari tranzitia n-a mers deloc sau nici n-a inceput. In ultimii ani am incercat sa realizam un raport  UNDP cu privire la migratia in Balcani. Chiar si cea mai simpla recomandare pe care am incercat sa le-o facem, adica sa promoveze un regim mai liberal al vizelor, pentru tarile foarte mici, cum este Macedonia, pentru ca forta de munca sa calatoreasca si sa lucreze in Europa de Vest, n-a fost acceptata. Noi le-am spus ca solutia economica cea mai buna este ca UE sa adopte o abordare similara cu cea adoptata in Romania si Bulgaria, pentru ca aici dezvoltarea economica a fost foarte bine alimentata cu combustibil pentru ca s-a aplicat acest instrument al migratiei fortei de munca in Vest in scop lucrativ. Cum poate functiona acest lucru si in zona Marii Negre? E simplu sa spunem ca securitatea si cooperarea transfrontaliera sunt lucruri importante. Cele doua sisteme logice sunt conflictuale si a incerca sa facilitezi traficul aici ar fi sarcina nr. 1 a noilor state, Romania si Bulgaria. Dar ele trebuie sa restrictioneze mai mult granitele, si nu sa le faca mai flexibile. Numai ca ori de cate ori ai o bariera, apare coruptia. A doua dilema e legata de dezvoltare. Daca analizam agenda curenta a UE, aceasta nu este o perspectiva realista, pentru ca nu exista suficient de multi bani pentru Balcanii de Vest. Exista bani pentru Romania si Bulgaria. Aceste tari sunt norocoase, dar pentru Balcanii de Vest nu exista suficiente fonduri pentru a le sustine aderarea in contextul actual. Aceste tari sunt in curs de dezvoltare, de crestere. Dar cresterea, in tari in care infrastructura este scazuta, inseamna ca nu veti gasi aceleasi fonduri in proiecte, asa cum gasiti in restul Europei, pentru ca nu exista capacitate guvernamentala pentru a transforma acesti bani in dezvoltare. A treia dilema este cea a europenizarii. Regiunile care au avut succes au functionat, pentru ca tari aflate in UE, precum cele din regiunea scandinava, deja se angajasera sa atraga Tarile Baltice, asa ca le-au promovat, apoi au investit in ele. Problema cu tarile Marii Negre este ca nu sunt europenizate, asa ca nu ne putem baza pe aceasta logica, si tarile cele mai europenizate nu prea au resurse de
a-si realiza propriul buget de europenizare.

 Poate sa functioneze cooperarea la Marea Neagra astfel incat sa conteze, astfel incat sa nu sfarseasca ca o alta initiativa diplomatica, una care mobilizeaza oamenii la conferinte, seminarii, dar care nu prea are efect? Eu cred ca poate functiona. Dar trebuie sa evitam multe greseli. Pe de o parte, nu trebuie sa functioneze nici ca o abordare vestica, nici ca una locala, ci trebuie sa gasim un echilibru. In al doilea rand, nu trebuie sa sacrificam democratia in favoarea securitatii. Se spune ca, cu cat ai mai mult petrol, cu atat ai mai putina democratie. Si Europa trebuie sa fie interesata in acest lucru, dar trebuie sa facem ambele lucruri in acelasi timp. Altfel exista un risc. Al treilea aspect se refera la cooperare sau integrare. Este un moment prost pentru integrarea europeana. Proiectul Marea Europeana, doar ca proiect de cooperare, nu va merge prea departe. Integrarea nu trebuie exclusa, ci trebuie sa gasim un proiect de abordare de mijloc. Apoi, avem abordarea maxim  versus minim. Unele din ambitiile proiectelor din jurul Marii Negre ii sperie pe actorii importanti, dar cred ca trebuie sa lasam deoparte aceste ambitii si sa cautam caile de mijloc.

 In final, vreau sa va dau un exemplu care mi s-a intamplat in aceste zile. Am lucrat pentru  UNDP la un proiect de consultanta pe avertisment timpuriu si a trebuit sa merg in Crimeea. Am comentat distanta in km si am spus: pot sa merg cu masina pana in Crimeea, va fi minunat. Distanta era mai mica decat daca as fi calatorit pana in vestul Romaniei. Dar apoi mi-am dat seama ca e un drum complicat. Am gasit traversarea de granita a Romaniei pe la nord de Galati. Puteam sa trec granita acolo, dar am descoperit ca as fi ajuns in Moldova, insa nu exista punct de trecere a frontierei din Moldova in Ucraina, asa ca trebuia sa ma intorc in Moldova si sa merg pana la Chisinau si, de la Chisinau, drumul european care merge de la Chisinau la Odessa trece prin Tiraspol, asa ca nu puteam sa merg nici pe acel drum pentru ca nu e prea frumos sa mergi printr-o republica secesionista. Ce puteam sa fac? Puteam sa merg in nord, pe un nou drum european, sa intersectez drumul Kiev-Odessa la nord. Ar fi trebuit sa fiu pe drum 3 zile. Asa ca m-am gandit sa merg cu avionul la Kiev si apoi in Crimeea. Asa ca haideti sa nu ne pacalim. Exista multe probleme politice in zona Marii Negre care nu depind de Europa, nu depind de SUA, ci de vointa politica a actorilor locali. Chiar daca spun ca nu vorbesc in numele autoritatilor romane, pot sa spun ca in Romania exista o vointa politica pozitiva de a solutiona problema.