Pe aceeași temă
Astăzi elitele politice occidentale recunosc faptul că Rusia desfășoară o formă de război politic permanent care estompează distincția dintre război și pace. Atât doar că experții și factorii de decizie folosesc etichete diferite pentru această realitate. Rusia folosește toate mijloacele posibile pentru a-și atinge obiectivele politice și militare. Tendința din ultimii 15 ani a fost aceea de a folosi tot mai mult operațiunile clandestine, propaganda gri și neagră, inclusiv împotriva propriei populații, lucru pe care guvernele occidentale nu îl vor face. Aceasta stare de fapt derivă dintr-un anumit tip de cultură politică, din lipsa absolută de responsabilitate, dar și a absenței oricărui mecanism de control al elitei politice.
Este important să recunoaștem că Playbook-ul lor este extrem de flexibil și chiar am putea crede că există 100 de Playbook-uri, nu unul. Dar acesta este adevăratul scop. Chiar dacă ne uităm la ideologia politică a Kremlinului, cei mai înalți reprezentanți ai guvernului și ai președintelui pot să facă afirmații care să reprezinte ideologii politice concurente, să le amestece. Criteriul care contează pentru ei este ca mesajul să rezoneze cu publicul țintă. Deci, cheia ține de înțelegerea adecvată a publicului țintă (intern și internațional), de abilitatea de a anticipa un tip de comportament, de capacitatea de a atrage (prin propaganda specifică și mijloace de control reflexiv) și convinge publicul țintă să acționeze în locul lor.
Obiectivul în spațiul informațional este acela de a face elitele politice și publicul occidental să-și piardă sensul direcției, coordonatele, de a le distorsiona înțelegerea valorilor democratice euro-atlantice, încurajând recursul la politici autoritare, izolaționiste, naționaliste. Scopul său în planul politicii interne este acela de a păstra puterea cât mai mult cu putință, proiectând o propagandă hard-core și reorientând atenția publicului de la agenda internă, prin amplificarea unor pericole (interne și externe) sau căutând războaie limitate, care pot să ofere aparența unor mari victorii (precum Cecenia, Georgia și Crimeea).
Cât de specifice sunt narațiunile utilizate de Rusia în ecosistemul baltic față de restul Europei?
Nu avem o cercetare comparativă pe această temă, dar tendința generală este de a „lovi unde doare mai tare“. Pe fondul unei înțelegeri bune a publicului țintă (și cu siguranță cunosc mai bine publicul din acele țări, care au fost ocupate de Uniunea Sovietică sau au fost state satelit, decât cel din Europa de Vest), ei încearcă să atragă acele „emoții“ care rezonează cel mai mult, conectându-se la starea de spirit existentă a societății (de exemplu, la conservatorismul nostru). Totodată, este important să ne amintim că nu întotdeauna este vorba despre despre utilizarea narațiunilor în interiorul statelor baltice. Deseori ne confruntăm cu narațiuni împotriva statelor baltice, răspândite pentru consumul unui public internațional, pentru a discredita, submina, demoniza și descuraja.
Interferența rusească în Europa ar trebui înțeleasă în perspectivă geopolitică: este o încercare de a recâștiga un rol în politica internațională. În acest sens, Europa ar trebui să rămână unită în solidaritate și asta pentru că Rusia vrea să o dezbine pentru a putea folosi mai târziu țările una câte una pentru a-și consolida pretențiile geopolitice. Obiectivul general al Rusiei este de a recâștiga o poziție de putere în Europa. Din acest motiv, narațiunile lor sunt contextualizate situațiilor din statele țintă, ținând seama de vulnerabilitățile fiecărei țări: clivaje politice interne, nivelul de corupție, vulnerabilități economice, percepțiile populației, potențialul de protest etc.
Dacă există o strategie de ansamblu în ceea ce privește confruntarea informațională a Rusiei, ar putea fi una generală: va face orice are potențial disruptiv. Rusia evaluează profilul fiecărei țări - vulnerabilități, tipuri de public și chestiunile care polarizează -, le observă și le folosește ori de câte ori are ocazia. Este foarte oportunistă în tacticile sale.
Ce lecții s-au identificat din perspectiva celor mai adecvate practici de combatere a dezinformării rusești? În cele din urmă, răspunsul trebuie să fie unul național sau coordonat la nivel european?
Trebuie să existe un răspuns unificat din partea Europei. Un răspuns pe o singură voce, fără obișnuitele deal-uri de culise, este de cea mai mare importanță dacă Europa vrea să-și salveze reputația nu doar în ochii Rusiei, dar și în ochii populației interne.
Apoi, eliminarea corupției la nivel politic este de maximă importanță.
Elitele politice trebuie să se află pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește înțelegerea Rusiei.
Trebuie să ne asigurăm că populația noastră înțelege profund valorile democratice, euro-atlantice pe care le reprezentăm. Trebuie oprite politicile sau declarațiile care subminează aceste valori și distorsionează înțelegerea acestora.
Trebuie să ne asigurăm că nu există o pierdere de memorie, că internalizăm lecțiile învățate în trecut. Documentul elaborat de George Kennan privind „războiul politic“ este un exemplu excelent.
Este nevoie de inițiative paneuropene pentru sprijinirea jurnalismului de investigație și asigurarea faptului că poate fi consumat de un public larg.
Răspunsurile la nivel național variază, deoarece unele țări se află în prima linie, iar altele, nu.
Este nevoie de campanii publice extinse, care să explice modul în care funcționează propaganda și dezinformarea.
Ce ar trebui să facă Europa ca să oprească avansul subversiunii ruse?
Puterea NATO vine de la statele membre, astfel că primii pași trebuie făcuți la nivel național.
Este nevoie de mai multă cooperare, centrată pe schimbul de informații între statele membre. Provocarea nu se oprește niciodată la frontieră, așa că cerința ca națiunile să colaboreze este mai importantă ca niciodată. Consolidarea cooperării dintre NATO și UE, care se întâmplă acum, este un pas în direcția cea bună.
Ca regulă, avem nevoie nu doar un răspuns care să reunească toate instrumentele statului, ci să implice întreaga societate. Guvernele trebuie să colaboreze cu societatea civilă, cu organizațiile mass-media, cu universitățile pentru a dezvolta o înțelegere comună a problemelor și pentru identificarea soluțiilor.
Este imperativă corectarea vulnerabilităților societale interne prin transparentizarea activităților de lobby, combaterea corupției, actualizarea legislației privind rolul presei în alegeri și a modului de finanțare a partidelor politice.
Nu în ultimul rând, deciziile politice trebuie să respecte principiile bunei guvernări, să fie responsabile și transparente. Cetățenii trebuie să se simtă implicați în procesul democratic, în modul în care țara lor este guvernată. Totodată, trebuie redusă probabilitatea ca anumite grupuri să se simtă marginalizate și excluse.
Disclaimer: Interviul nu reprezintă poziția NATO, ci a Centrului de Excelență în Comunicare Strategică afiliat NATO din Riga.
