De același autor
Din perspectiva oligarhilor-moguli - Patriciu, Voiculescu şi SOV –, mandatul lui Băsescu a fost o perioadă nefastă, fie pentru că nu au mai prosperat ca înainte, fie pentru că au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT şi DNA.
Dinu Patriciu, probabil cel mai bogat român, a fost confruntat nu numai cu o noapte în arest în mai 2005, ci şi cu finalizarea la 8 septembrie 2006 a dosarului „Rompetrol“ în care este învinuit, printre altele, de delapidare, înşelăciune, spălare de bani şi manipularea pieţei, soldate cu un prejudiciu de 7 milioane de dolari, conform procurorilor. În acelaşi dosar figurează şi „creanţa Libia“, în legătură cu care Dinu Patriciu este acuzat că în 1998 şi-a însuşit 85 de milioane de dolari, care ar fi trebuit să revină de drept statului român, în virtutea afacerilor derulate de Rompetrol în Libia, înainte de 1989. Judecarea pe fond a dosarului „Rompetrol“ începe în mai 2009, după trei ani de tergiversări. Vom mai aminti că, în octombrie 2005, Monica Macovei, pe atunci ministrul Justiţiei, a blocat privatizarea CET Midia în favoarea Rompetrol, cerând „clarificarea... modului în care a fost stabilit preţul de vânzare al acţiunilor“ şi a rolului de „mână moartă“ al Energy Holding, controlată de Buzăianu, la licitaţie.
Dan Voiculescu, patronul de facto al Grivco şi al trustului Intact, a fost timis în judecată de DNA la 4 decembrie 2008, împreună cu alte 12 persoane, pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Procurorii îl acuză că s-a folosit de funcţia de lider al unui partid politic pentru a câştiga privatizarea, care i-a adus un teren de peste 36.000 de metri pătraţi în zona rezidenţială a lacului Băneasa, la un preţ „de 94,5 ori mai mic decât valoarea sa reală“, ceea ce a produs statului un prejudiciu de aproape opt milioane de euro. În ianuarie 2009, începe procesul „Loteria II“, în care fiica sa Camelia este învinuită, alături de fostul vicepremier George Copos, de manipulare a pieţei de capital. Pe de altă parte, încă din 2006, Traian Băsescu a denunţat public contractele obţinute de Grivco în domeniul energiei, în virtutea cărora compania lui Dan Voiculescu achiziţiona de la Rovinari şi Turceni energie la preţ de chilipir, pe care apoi o revindea la un preţ mare.
În paralel, în ultimii trei ani, Dan Voiculescu s-a luptat cu CNSAS pentru a infirma verdictul emis definitiv în august 2006 privind calitatea sa de colaborator al Securităţii. Susţinut de avocaţii săi Sergiu Andon şi Călin Zamfirescu, socrul actualului ministru al Justiţiei, Dan Voiculescu tergiversează procesul printr-un lung şir de contestări şi excepţii de neconstituţionalitate, în ciuda probelor devenite publice (note informative în care Dan Voiculescu şi-ar fi turnat rude care voiau să fugă din ţară, colegi de studenţie şi, mai apoi, colegi de serviciu). La 31 ianuarie, 2008, Curtea Constituţională îi aruncă un colac de salvare şi declară neconstituţională Legea CNSAS. Guvernul Tăriceanu reduce apoi drastic atribuţiile CNSAS printr-o ordonanţă de urgenţă, dar CNSAS nu renunţă şi, în iunie 2008, cere instanţei să certifice calitatea de colaborator al poliţiei politice în cazul lui Dan Voiculescu.
Dacă al treilea mogul, Sorin Ovidiu Vântu, şi-a rezolvat în timpul mandatului lui Traian Băsescu problemele din justiţie – căci procesul privind BID a fost suspendat graţie termenului de prescriere a faptelor, reţetă aplicată şi în alte procese ale patronului Realităţii –, în schimb, afacerile sale au fost serios afectate. Proiectul său de a achiziţiona cele 8% din acţiunile Petrom alocate pentru salariaţi prin intermediul asociaţiei salariaţilor conduse de şeful FSLI Petrom, Liviu Luca, a fost constant blocat de Traian Băsescu, pe motiv că tranzacţia concepută de domnii Luca şi Vântu (vezi Cotidianul din 16 noiembrie, 2005) i-ar fi privat pe salariaţi de posibilitatea de a beneficia de acţiunile Petrom. De altfel, în 2009, mai multe grupări de sindicalişti depun o plângere penală împotriva conducerii FSLI Petrom, din care rezultă că, deşi Asociaţia Salariaţilor Petrom nu mai avea dreptul legal să cumpere acţiuni în numele salariaţilor, ea continua să administreze un patrimoniu creat în acest scop prin încasarea de dividende de la societăţile comerciale unde deţine părţi sociale sau acţiuni şi prin adiţionarea cotei-părţi de 25% în cuantum de 82 de milioane de euro din suma cu care se vânduse Petromservice către SC Petrom. În final, sindicaliştii îşi exprimau temerea că „aceste cote-părţi au fost însuşite fraudulos de cei din conducerea asociaţiei ori li s-au dat alte destinaţii fără acordul Adunării Generale a membrilor“.
Numeroase societăţi comerciale, dar şi INSOMAR sau AlphaTV, sau Editura Ziua sunt enumerate de sindicalişti ca fiind achiziţionate cu banii PAS. De altfel, patrimoniul sindicatelor a constituit un obiectiv constant pentru sindicaliştii asociaţi cu SOV, fapt recunoscut în octombrie 2009 de liderul BNS, Dumitru Costin, membru al CA al Realitatea-Caţavencu, care evalua patrimoniul fostului UGSR, la care râvnesc sindicatele, la 2 miliarde de euro. Nici această preluare nu s-a finalizat însă, cum nu s-a finalizat nici privatizarea Poştei, „aşteptată“ de domnul Vântu, după cum declara Traian Băsescu în august 2009, explicând că el însuşi a blocat privatizările strategice în 2006 în CSAT pentru a avea timp să evalueze mai întâi impactul privatizării Petrom.
Totodată, la 30 iulie 2009, Traian Băsescu acuza societatea PetromService că, în 2008, „a păcălit statul cu vreo 60 de milioane de euro printr-o returnare ilegală de TVA... cu care s-a făcut mărire de capital la Realitatea TV“ şi că „a dat publicitate la Realitatea pentru a transfera banii încasaţi în relaţia cu Petromul“. Prin această „sifonare de bani“, PetromService ar fi păgubit statul român cu alte 30-40 de milioane de euro.
De altfel, din 2006 trustul Realitatea-Caţavencu a funcţionat în pierdere, acumulând datorii la stat de peste un milion de euro şi făcând obiectul mai multor cereri de insolvenţă din partea creditorilor. În 2009, în urma crizei economice, salariile angajaţilor au fost reduse cu 30-50%. Altă lovitură primită indirect de domnul Vântu în 2009 a fost cauzată de ieşirea PSD de la guvernare, care s-a soldat şi cu demiterea fostului său angajat Gelu Mărăcineanu din fruntea Agenţiei pentru Resurse Minerale, unde fusese numit după scandalul „Sterling“, scandal care a izbucnit în studiourile Realitatea TV.
Având în vedere toate cele de mai sus, nu este greu de înţeles de ce, în viziunea „oligarhilor“, un nou mandat al lui Traian Băsescu ar putea fi de-a dreptul periculos.
