Pe aceeași temă
Nu cred că am înțeles cum funcționează în mod real o primărie, ce este corupția sau de ce este bine să mă implic în viața publică. Și nici de ce să îmi pese de ce se întâmplă în jurul meu. Dar pentru că aveam un civism intrinsec destul de bine dezvoltat, am înțeles singur de ce nu este în regulă să aștepti ca vecinul să aranjeze primul scara blocului sau ca prietenii să se ducă la primărie și să se plângă de neajunsuri în timp ce tu stai și suspini fără să faci nimic.
În România (și nu numai) predarea/învățarea, dar mai ales înțelegerea educației civice este o problemă cronică. Manualele sunt expirate, nepractice, nu ajută la dezvoltarea gândirii critice. Depinde foarte mult de eforturile profesorilor să construiască ore atractive sau să îi facă pe elevi interesați de subiecte foarte abstracte, cum ar fi statul de drept. Dar multora le lipsesc uneltele educației nonformale. Paradoxal, conform OECD, profesorii consideră că sunt foarte bine pregătiți, însă, în paralel, testele PISA arată că elevii români stau prost cu cititul și scrisul la cursuri fundamentale și suferă de analfabetism funcțional.
Educația ca fundament al aptitudinilor civice
Pentru a combate apatia și lipsa de interes față de spațiul public, începând cu 2012 am pus bazele programului Școala pentru Democrație. Ne propunem să scoatem profesorii din contextul formal și să îi ajutăm să lucreze cu elevii într-unul nonformal, bazat pe metode interactive care să explice în mod practic ce se întâmplă în jurul lor. Am lucrat cu profesori din România, iar din 2017 am început să colaborăm și cu profesori din Republica Moldova.
Conceptul este unul bazat pe doi piloni: un seminar de pregătire și activități practice în școli. În cadrul seminarului lucrăm cu trei componente: profesorul ca lider și educația nonformală, concepte cheie legate de cetățenia activă (stat de drept, democrație, participare publică, activism civic, populism etc) și scriere de proiecte. Cea mai importantă parte este ultima, întrucât ne bazăm foarte mult pe principiul learn by doing; astfel, punem în practică proiecte civice care să explice elevilor, profesorilor, părinților cum își pot cere drepturile, cum pot participa la ședințele de consiliu local sau cum își pot exprima nevoile, facilitând și apropierea de autoritățile locale.
În cadrul seminarului de pregătire, aducem exact ce lipsește din școala românească: creativitatea și gândirea critică. Astfel, folosim metode cât mai diverse, pe care profesorii le pot folosi la clasă: documentarul, biblioteca vie, cafenele publice, simulări, jocuri de rol, tururi istorice ghidate, teatru labirint sau vânători de comori.
Până acum au trecut prin Școala pentru Democrație câteva zeci de profesori și tocmai am lansat o ediție destinată unui număr de 25 de profesori din România, cu care vom lucra în toamnă (www.expertforum.ro/scoalapentrudemocratie/). Am ajuns în zeci de licee și școli, fie la Drobeta Turnu Severin, Videle, Turda, Reșița sau Timișoara și din Republica Moldova, de la Chișinău, la Fălești, Leova, Comrat (Găgăuzia) sau Rîbnița, unde am lucrat alături de profesori cu peste 500 de elevi pentru a organiza vizite la primării, întâlniri cu consilierii locali sau primarii, cafenele publice despre prioritățile tinerilor din localitate, simulări de alegeri sau de consilii locale, proiecții de film și dezbateri și altele. Între 2 și 7 mai am colindat Moldova, unde am pus în practică 10 astfel de proiecte.
Voi sunteți ai lui Soroș?
Impactul cel mai vizibil este faptul că am ajuns în localități mici, rurale, unde acțiunile civice par mai degrabă excepții, iar locuitorii se uită la tine ca la lup când le zici că se pot duce la ședințele de consiliul local. Am intrat în școli care se închid sau în care cad pereții din sala de sport (dacă au una), dar și în școli echipate cu mobilier de ultima generație sau școli din zone multietnice cu istorii complicate. Dar peste tot am găsit profesori și directori deschiși la minte, care vor să facă lucrurile un pic diferit față de cum le dictează sistemul.
Pe partea cealaltă, experiențele cu autoritățile locale au fost cele mai diverse. Dacă majoritatea aleșilor locali sau funcționarilor au fost receptivi sau măcar binevoitori, am avut și momente în care disprețul față de cetățeni s-a expus în toată splendoarea.
Și au mai fost și momentele pe care nu le uiți. La Reșița, spre exemplu, fostul primar trebuia să vină la clasă pentru a discuta cu elevii prioritățile școlii. Însă nu a mai ajuns, întrucât în aceeași zi a fost reținut de DNA, pentru luare de mită. La Catranîc, în Republica Moldova, primarul ne-a întrebat dacă suntem de-ai lui Soros. Ulterior, nehotărât, ne-a pus în cârcă, anacronic, și faptul că am face rapoarte pentru KGB.
Visul meu este ca în fiecare școală să apară profesori entuziaști, clase colorate și vii, tineri care vor să înțeleagă și profesori care îi ascultă și le cer feedback, resurse educaționale suficiente, iar la nivel central, o programă adaptată secolului XXI, management profesionist (nu politic) și autorități care înțeleg și încearcă să rezolve problemele școlilor. Iar Școala pentru Democrație va continua să genereze această schimbare, chiar dacă încet -, alături de partenerii ei (British Council, One World etc), cu câte o școală sau un liceu pe rând. Până nu vom transforma educația întru-un mecanism de dezvoltare a gândirii critice, bazate de argumente, a cetățeniei active și a bunului simț, România nu poate evolua.
Vezi povestea video a celei mai recente Școli aici: www.youtube.com/watch?v=Z8_FxW7DNhc
