Strategia națională anticorupție. O revoluție care nu va avea loc

Cristian Campeanu | 21.07.2016

În prezent, ne aflăm în situația în care două dintre cele trei puteri ale statului - executivul și justiția - par să se afle de aceeași parte în ceea ce privește combaterea corupției și necesitatea aplicării măsurilor SNA. Cea de-a treia, Legislativul, se află, evident, în tabară opusă. De la toamnă însă, balanța se va schimba.

Pe aceeași temă

 

Dacă măsurile prevăzute de Ministerul Justiției în noua Strategia Națională Anticorupție(SNA) dezbătută săptămâna aceasta de membrii Cabinetului ar fi aplicate așa cum sunt gândite și scrise în document, rezultatul ar fi nici mai mult nici mai puțin decât o autentică revoluție în materie de responsabilitate, integritate și transparență în administrația publică, sănătate, educație, în achizițiile publice, în managementul companiilor de stat dar și în practicile de afaceri private, în procesul de recuperare al prejudiciilor aduse prin corupție sau în materie de etică parlamentară.

 

Dacă ceea ce stă scris în SNA s-ar realiza măcar într-o proporție rezonabilă, nici măcar nu ar mai fi nevoie de depolitizarea instituțiilor publice, un proces care se dovedește imposibil de realizat. Condițiile de transparență și integritate pe care un manager de instituție publică, de la descentralizate la cele deconcentrate, va trebui să le respecte prin asumarea SNA sunt astfel gândite încât să prevină în mod efectiv corupția și abuzul astfel încât nici nu ar mai conta cum a fost numit acel manager. Nu stă în firea noastră să privim acțiunile și inițiativele statului cu prietenie și bunăvoință, mai degrabă cu sceptism și îndoială de principiu, dar de data aceasta, trebuie să recunoaștem că ministerul Justiției și-a dovedit bunele intenții în materie de combatere a corupției și că a făcut o treabă foarte bună, cu atât mai mult cu cât documentul este deschis propunerilor de îmbunătățire.

Acestea fiind spuse, Strategia Anticorupție este construită pe o presupoziție fundamentală falsă, care riscă să ruineze întregul efort al specialiștilor de la Justiție.

 

Nu poți face anticorupție eficientă numai cu DNA

 

SNA pornește de la recunoașterea faptului că numărul mare de dosare de corupție instrumentate de DNA în ultimii zece ani a făcut prea puțin pentru a descuraja fenomenul corupției la nivel național. Dimpotrivă, pare că lucrurile stau invers în sensul în care cu cât sunt mai mulți condamnați pentru corupție, cu atât fenomenul pare mai răspândit și mai greu de controlat, ca și cum corupții ar fi lansat o provocare instituțiilor anticorupție: Nu puteți voi condamna cât putem noi fura.

 

Din acest motiv, SNA încearcă ceea ce documentul numește „o schimbare de paradigmă” în sensul în care mută povara anticorupției de pe umerii procurorilor, care nu pot decât să instrumenteze cazurile în care fapta s-a produs deja, pe umerii managerilor și demnitarilor din administrație care devin responsabili de prevenirea comiterii faptelor. În acest sens, ministerul Justiției afirmă că mută în mod decisiv accentul pe prevenție și în acest sens susținem că am putea vorbi de o revoluție. Cel puțin în principiu.

Să oferim însă câteva exemple concrete, pentru a ilustra dimensiunea schimbărilor care sunt preconizate.

 

Ce înseamnă că managerul răspunde?

 

Ministerul Justiției a fost suficient de inteligent să nu șteargă cu buretele strategiile anterioare și pretinde că adaugă la acestea și le îmbunătățește. Unul din principiile pe care susține că nu face decât să-l îmbunătățească este cel care spune că „orice dosar la DNA este o eroare de management” și, prin urmare, măsurile de prevenție privesc managementul. În acest sens SNA propune opt măsuri dintre care cele mai importante sunt: 1. Auditarea internă, o dată la doi ani, a sistemului de prevenire a corupției la nivelul tuturor autorităților publice; 2. Adoptarea cadrului normativ necesar pentru introducerea unei metodologii standard de evaluare a riscurilor de corupție și implementarea acesteia, la nivel central, ca premisă pentru actualizarea o dată la doi ani a planurilor de integritate;  3. Dezvoltarea unui mecanism instituțional de evaluare ex-post a incidentelor de integritate și de promovarea a măsurilor preventive adaptate; 4. Publicarea listei de incidente de integritate și a măsurilor de remediere; 5. Adoptarea unui standard de raportare anual referitor la modul de utilizare a banilor publici pentru atingerea obiectivelor instituției publice, ca premisă pentru stabilirea finanţării viitoare.

 

În acest fel, managerul instituției publice devine responsabil pentru faptele de corupție care au loc în instituția pe care o conduce și este obligat să publice situația din instituția sa sub amenințarea concretă a tăierii banilor de la buget. Pentru a-l ajuta în acest sens, ministerul Justiției îi oferă și trei instrumente noi sau înnoite: „Revizuirea și completarea cadrului normativ privind consilierul de etică prin consolidarea statutului și mandatului acestuia, inclusiv prin asigurarea resurselor necesare; Elaborarea cadrului normativ secundar și terțiar în vederea garantării protecției avertizorilor de integritate. Completarea cadrului normativ prin extinderea ariei de aplicare a interdicțiilor la migrarea angajaților din sectorul public în cel privat și reglementarea mecanismelor de control al respectării acestor interdicții, precum și a cadrului sancționator.” Altfel spus, rolul consilierul de etică devine unul central în orice instituție de stat, din administrație sau companii, acesta va fi ajutat de whistleblowerii, care capătă protecție suplimentară. În plus se introduce sistemul de interdicții post angajare, pantouflage în franceză sau revolving doors în engleză, practica prin care un funcționar public care are putere de decizie în relația statului cu o companie privată nu se poate angaja, dacă părăsește funcția publică tocmai la respectiva companie privată.

 

Ce prevede SNA pentru sănătate, educație și achiziții publice

 

Măsuri privind creșterea transparenței și responsabilității sunt prăvăzute și în materie de sănătate:

 

- Publicarea informațiilor privind toate contractele publice legate de sistemul de sănătate și a execuției acestora, precum și extinderea sistemului de achiziții publice organizate în mod centralizat;

 

- Publicarea veniturilor și cheltuielilor instituțiilor din sistemul de sănătate, resurselor umane existente și prognozate, a sponsorizărilor primite, a arieratelor din sistem și altor indicatori care reflectă performanța managerială; datele vor fi publicate în format deschis prin dezvoltarea Platformei de Monitorizare a Veniturilor și Cheltuielilor pentru spitalele din sistemul public și privat de sănătate;

 

- Cooperarea cu reprezentanții industriei farmaceutice pentru creșterea transparenței interacțiunii și limitarea oportunităților de corupție în relația medic – companii producătoare; 

 

-Publicarea criteriilor de alocare a fondurilor și de evaluare a calității serviciilor medicale prestate de  furnizori, precum și analiza periodică a gradului de respectare a conformității cu acestea; 

 

-Dezvoltarea și publicarea indexului integrității în spitalele publice prin agregarea indicatorilor privind incidente de integritate, evaluarea calității serviciului de către pacient, transparența instituțională;

 

-Consolidarea și dezvoltarea parteneriatelor cu instituțiile specializate și cu mediul privat specializat în vederea prevenirii fraudelor și corupției în sistemul de sănătate;

 

-Elaborarea și publicarea unor criterii transparente pentru aprobarea medicamentelor și dispozitivelor medicale acordate pacienților în sistemul public de asigurări de sănătate;

 

-Crearea unui mecanism de diagnoză a reacției mediului concurențial în domeniul medicamentelor pentru evitarea blocajelor în aprovizionarea sistemului public .

 

Educație

 

 - Publicarea criteriilor și procedurilor de constituire a structurilor CNATDCU, precum și prezentarea periodică a rezultatelor activității acestora;

 

-Introducerea unui sistem sancționator disuasiv anti-plagiat și dezvoltarea unui mecanism de avertizare și detectare timpurie a comportamentelor neconforme;

 

-Adoptarea la nivel național a unui standard minimal de măsuri preventive pentru asigurarea integrității concursurilor de inspector școlar general, inspector școlar general adjunct, directori ai Caselor Corpului Didactic și directori de unități de învățământ preuniversitar (se vor avea măsuri precum securizarea lucrărilor, controlul încrucișat al acestora, rotația echipelor de evaluatori);

 

-Introducerea disciplinei Educație juridică în curriculum-ul clasei a XI-a ca disciplină distinctă;

 

-Monitorizarea video și audio a concursurilor și examenelor naționale organizate în sistemul educațional; - sau achiziții publice, unde nu menționăm decât „Dezvoltarea unei baze de date accesibile publicului privind societățile cu condamnări definitive, precum și cu cele care nu au executat în mod corespunzător contractele atribuite în cadrul procedurilor de achiziții publice”, ceea ce înseamnă alcătuirea mult discutatelor liste negre cu abonații la contractele cu statul, care nu livrează ceea ce s-au angajat să livreze și aici exemplul cel mai clar îl oferă disputa dintre Ministerul Fondurilor Europene și Sebastian Ghiță, unul din acești abonați de lux.

 

Este important de precizat că măsurile de integritate, transparență și bune practici nu privesc numai instituțiile de stat, ci și companiile de stat, care vor trebui să se supună acelorași practici anticorupție ca și instituțiile și chiar companiile private care fac afaceri cu statul, ceea ce ar modifica în mod spectaculos practicile de afaceri în relația stat-privat, una dintre cele mai importante surse de corupție.

 

În sfârșit o instituție independentă pentru recuperarea bunurilor

 

Strategia prevede explicit  „Asigurarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) cu resursele și independența necesare pentru a putea deveni pe deplin operațională și pentru a câștiga un rol determinant în identificarea și recuperarea activelor” și „Returnarea produselor infracționalității înapoi către societate, prin reutilizarea socială și publică și asigurarea transparenței în ceea ce privește alocarea și utilizarea unor astfel de resurse”.

 

De multă vreme, românii se plâng că infractorii și marii corupți sunt condamnați la câțiva ani de închisoare dar rămân cu banii. ANABI este răspunsul la această plângere și, împreună cu DNA și ANI va întregi triunghiul instituțiilor anticorupție din România. Cum condamnările nu par să-i impresioneze pe corupți, este absolut necesar ca mesajul transmis de aceste instituții precum și de măsurile administrative de prevenție trebuie să fie că „În România, corupția nu (mai) este profitabilă”, dacă asta înseamnă și închisoare și confiscarea averii. O ANABI independentă și pe deplin operațională va fi un pas uriaș înainte în descurajarea fenomenului.

 

Consolidarea rolului ANI

 

Dacă în ceea ce privește DNA, strategia nu prevede măsuri deosebite, cu excepția, poate a dotării cu un sediu nou și a furnizării logisticii necesare ascultărilor ca urmare a deciziei CCR de a scoate SRI din schemă, în privința Agenției Naționale de Integritate, SNA prevede extinderea responsabilității:

 

  1. Adoptarea legislației necesare și asigurarea resurselor adecvate pentru mecanismul de control ex-ante care urmează să fie pus în aplicare de către ANI pentru procedurile de achiziții publice;

 

  1. Continuarea activității de evaluare a averilor și a intereselor, a incompatibilităților și a conflictelor de interese și asigurarea unui follow-up eficient al cazurilor ANI care ajung pe rolul instanțelor de judecată sau al comisiilor de disciplină;

 

 

  1. Adoptarea de măsuri pentru (i) a clarifica implicaţiile pentru membrii Parlamentului ale prevederilor existente în materia conflictelor de interese, indiferent dacă un astfel de conflict poate fi pus în lumină şi de către declaraţiile de avere şi de interese şi (ii) a extinde definiţia dincolo de interesele financiare personale şi (iii) a introduce o cerinţă de dezvăluire ad-hoc atunci când un conflict între anumite interese private ale unui membru al Parlamentului poate apărea în raport cu o chestiune aflată în lucru în procedurile parlamentare – în plen sau în comisii – sau în altă activitate legată de mandatul acestuia;

 

  1. (i) Realizarea unei evaluări adecvate a regulilor privind incompatibilităţile, mai ales a coerenţei şi asigurării respectării acestora în practică, pentru a identifica raţiunile lipsei percepute de eficienţă, şi operarea schimbărilor necesare; (ii) identificarea modalităţilor pentru a accelera şi asigura respectarea hotărârilor judecătoreşti în materia incompatibilităţilor;

 

         5. Luarea în considerare a (i) creșterii în continuare a capacităţii Agenţiei Naţionale de Integritate de procesare a datelor; (ii) consolidării abordării     proactive în privința monitorizării declaraţiilor de avere şi de interese;

 

  1. Eficientizarea sistemului de declarare a averilor și a intereselor;

 

 

7.      Asigurarea respectării normelor în materie de integritate în organizarea proceselor electorale;

 

Punctul 3(iii) în care apare obligația parlamentarului de a dezvălui ad-hoc atunci când se află în conflict de interese cu activitatea sa legislativă sau de altă natură este un element vital pentru a evita legiferarea în favoarea unor grupuri de interese care oferă o autoritate suplimentară ANI în privința calității procesului legislativ.

 

Anticorupția în Politică

 

Trecem aici, fără prea multe comentarii câteva dinte măsurile propuse de SNA în privința „reducerii vulnerabilității la corupție a parlamentarilor”:

 

  1. Îmbunătăţirea transparenţei procesului legislativ (i) prin dezvoltarea în continuare a regulilor privind dezbaterile, consultările şi audierile publice, incluzând criterii pentru un număr limitat de circumstanţe în care să fie ţinute şedinţe secrete şi asigurarea implementării acestora în practică; (ii) prin evaluarea practicii existente şi revizuirea în consecinţă a regulilor pentru a asigura publicitatea în timp util a proiectelor legislative, amendamentelor la aceste proiecte, precum şi a agendelor şi rezultatelor şedinţelor comisiilor, şi pentru a asigura termene adecvate pentru depunerea amendamentelor şi (iii) prin luarea măsurilor corespunzătoare pentru ca procedura de urgenţă să fie aplicată cu titlu de excepţie într-un număr limitat de circumstanţe;

 

  1. (i) Dezvoltarea unui cod de conduită pentru membrii Parlamentului şi (ii) asigurarea existenţei unui mecanism de respectare a acestuia atunci când este necesar;

 

 

  1. Stabilirea unui set robust de restricţii cu privire la cadouri, ospitalitate, favoruri şi alte beneficii pentru parlamentari şi asigurarea că un astfel de sistem este înţeles şi aplicat în mod corespunzător;

 

  1. Introducerea de reguli privind modul în care membrii Parlamentului să interacţioneze cu persoane care desfășoară activități de lobby şi alţi terţi care încearcă să influenţeze procesul legislativ;

 

 

  1. Analizarea și îmbunătățirea sistemului de imunități al parlamentarilor în exercițiu, inclusiv al acelora care sunt și actuali sau foști membri ai Guvernului, inclusiv prin reglementarea unor criterii clare și obiective privind deciziile de ridicare a imunității și prin renunțarea la  necesitatea ca organele de urmărire penală să înainteze întregul dosar;

 

  1. Autoritatea parlamentară să înfiinţeze pentru membrii săi (i) un sistem de consiliere prin care parlamentarii să poată solicita sfaturi în materie de integritate şi (ii) să ofere formare specializată şi regulată cu privire la implicaţiile normelor existente şi a celor care vor fi adoptate în materia prezervării integrităţii parlamentarilor, inclusiv viitorul Cod de conduită;

 

 

7. Modificarea Regulamentelor Camerei Deputaţilor şi Senatului şi a altor acte normative în materie, în sensul de a pune pe ordinea de zi a primei şedinţe în plen cererile de ridicare a imunităţii parlamentarilor şi soluţionarea acestor cereri în termen de cel mult 72 de ore”.

 

Nu mai publicăm și propunerile privind finanțarea partidelor pentru că ajunși în acest punct, credem că avem suficiente argumente pentru a ne demonstra punctul de vedere. Majoritatea covârșitoare a legilor trecute de Parlament în ultimii ani au mers împotriva principiilor și măsurilor de consolidare a rolului DNA și ANI, ba chiar în sensul deposedării lor de atribuții și asigurării demnitarilor și funcționarilor publici de răspundere penală.

 

Ultima oară, chiar în iunie, parlamentarii au decis să dilueze conflictul de interese votând că dacă și-au angajat rudele până în 2013, nu sunt pasibili de pedeapsă. Și noi ar trebui să credem că vor accepta în curând să nu mai funcționeze ca scut pentru penali, că își vor adopta un cod de conduită, că se vor declara singuri în conflict de interese, că vor renunța la legiferarea cu adresă pentru grupurile de interese private, că vor restrânge imunitățile și, în general, că vor adopta toate reglementările pe care le presupune implementarea eficientă a Strategiei Anticorupție publicată de guvernul Cioloș și de Ministerul Justițiției condus de doamna Raluca Prună?

 

Prezumția greșită pe care se sprijină Strategia Anticorupție este enunțată chiar la începutul documentului, unde sunt precizate valorile asumate de aceasta iar prima dintre aceste valori este voința politică: „toate cele trei puteri în stat, respectiv puterea executivă, judecătorească şi cea legislativă înţeleg importanţa unei societăţi lipsite de corupţie şi vor conlucra pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor prevăzute de prezenta strategie”. Or, această voință politică nu există.

 

În prezent, ne aflăm în situația în care două dintre cele trei puteri ale statului - executivul și justiția - par să se afle de aceeași parte în ceea ce privește combaterea corupției și necesitatea aplicării măsurilor SNA. Cea de-a treia, Legislativul, se află, evident, în tabară opusă. De la toamnă însă, balanța se va schimba. Acest Executiv va pleca și locul său va fi luat de un guvern politic iar șansele înclină către îngroparea acestui document excepțional.

 

SNA prevede un buget de 100 de milioane de euro - în jur de 200.000 pentru fiecare instituție - pentru implementarea măsurilor prevăzute de Strategia adoptată de guvernul Cioloș. Cea mai ușoară metodă pentru a o îngropa va fi ca viitorul guvern, fie că va fi PSD sau de largă coaliție, să nu aloce banii necesari. Astfel, strategia anticorupție va rămâne literă moartă, la fel cum a fost și aceea adoptată de Ponta, cel mai corupt guvern la concurență cu guvernul Năstase.

 

Din această perspectivă, este aproape tragic apelul premierului Dacian Cioloș la implicare civică și la respingerea indiferenței care, în combinație cu corupția, ucide precum și avertismentul său aproape voalat: „Fiți atenți cum votați!”.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22