Tereza Brindusa Palade

Obiectivul lor real pare să fie demobilizarea electoratului non-PSD-ALDE, mai sensibil la temele anticomunismului și justiției, înaintea referendumului pe justiție și a alegerilor europarlamentare.

Campania de linșare a lui Lazăr ca un „călău” și „torționar” securisto-comunist folosește toate tacticile de dezinformare și intoxicare ale fostei Securități. Este o bătălie pe minți și inimi.

E complet de neînțeles cum de nu înțelege USR că se sabotează singur, dacă continuă cu iacobinismul și amenințările cu închisoarea la adresa celor care gândesc diferit.

Dacă patrihoții vor fi debarcați de la putere în următorii doi ani, am vrea să ne asigurăm totuși că nu va urma un balamuc politic cu ingrediente justițiare, socialiste și teocratice.

Mesajul lui Emmanuel Macron către europeni este remarcabil tocmai prin îndrăzneala de a resuscita ceva din viziunea lui Churchill.

Destinul tuturor utopiilor politice este să treacă prin toate ciclurile nașterii, vieții și morții unei iluzii.

Volumul Enceliada apărut la editura Limes (2018) este cel de-al treilea volum de versuri al poetei Brîndușa Palade.

Azi e un lider articulat, care și-a format o viziune clară despre dezvoltarea țării și are un plan.

Jupânul partinic și național nu face decât să normalizeze, pe zi ce trece, ticăloșia fără perdea în politică.

Avem, nu-i vorbă, un premier aproape necunoscut – „recunoscut” mai mult în spatele marionetei agramate Dăncilă – și un președinte, KWI, ce joacă un rol tot mai ornamental, dincolo de intenții bune și discursuri tărăganat-caustice la adresa PSD.

Parcă mai ieri comisara europeană PSD Corina Crețu proclama ineficacitatea Guvernului în absorbția fondurilor europene nerambursabile și critica strategia de a construi o autostradă în parteneriat public-privat. În disprețul total al logicii europene a colegei sale de la Bruxelles, emira Dăncilă a invitat însă Emiratele să facă infrastructură în țărișoară, în parteneriat public-privat, în timp ce era în vizită de lucru în Dubai.

După absenteismul în masă la plebiscitul bisericos-tradiționalist de pe 6-7 octombrie, PNL pare să se resimtă cel mai dureros. Derivele obscurantiste ale unor membri ai partidului ca exaltatul Mihai Neamțu, acompaniate de chilipirgiul Ludovic Orban, au compromis formațiunea în ochii propriului electorat.

După ce a învrăjbit oportunist populația conservatoare împotriva homosexualilor, pentru a căror căsătorie europarlamentarii PSD, inclusiv Vasilica, au votat în 2015 în PE, Daddy și acoliții lui, la care se adaugă un cler lacom și ipocrit, ar putea încerca să trezească noi uri și fobii în țărișoară. Să sperăm că vor avea același succes ca la referendumul pentru familia tradițională.

E de ultimă oră: după Noaptea Sfântului Bartolomeu (masacrul catolicilor francezi împotriva protestanților comis pe 24 august 1572), avem masacrul Jandarmeriei împotriva „protestanților” – dixit Dăncilă – din 10 august 2018. Condus, cel puțin parțial, de un boss în izmene albe, probabil simbolizând puritatea confesională și politică.

Insistența lui Dăncilă, fabulosul nostru premier bâlbâit și aservit, de a se întâlni până la urmă cu Juncker la aeroport, chiar și după un prim rateu, reflectă temerea în fața Judecății de Apoi europene – după represiunea din 10 august și votul PE pentru activarea Articolului 7 împotriva Ungariei.

Dornic să adune propagandiști vocali în „elita PSD”, Dragnea s-a procopsit cu Rottweilerul feminin „Găbița”, un specimen agresiv, inițial asmuțit împotriva dușmanilor partidului, dar cu instincte de conservare puternice.

Satrapia la care aspiră Daddy e una de tip oriental. Cu idei luate de la Putin sau Orban și nostalgii ceaușiste – de pildă, prin plasarea tovarășei de viață în Cabinetul 2. Dar modelele maxime ale lui Dragnea rămân sultanul Erdogan și Bashar al-Assad, dictatorul Siriei care a supraviețuit unui devastator război civil.

Gurile rele au zis că pe socrul mare de la nunta de duminică, 26 august, l-au cocoșat mai tare cheltuielile cu firma lui Rudy Giuliani decât cele pentru „nunta copilului”.

E indiscutabil că neaoșul Al Capone și-a tras armată pe banii noștri, cu sprijinul clanului județean de la Interne. Și, după ce a tăcut mâlc, în avalul represiunii din 10 august, a scos capul cu auto-victimizări mai fanteziste ca de obicei:

Pe 9 august, Daddy privea galeș ca o bunicuță, mai ceva ca lupul din basm, perspectiva mitingului de a doua zi, îmbiind diaspora civică cu vorbe blajine: „Îmi exprim speranța că vor fi proteste pașnice.” În realitate, celebrul miting al diasporei a fost mai bine organizat, cu regie și roluri distribuite provocatorilor și jandarmilor undercover din mulțime, de forțele de ordine dirijate politic decât de organizatorii de drept, care s-au și retras.

Nu trebuie să fii un expert în chestiuni juridice ca să pricepi că e ceva tare putred în țărișoară în privința asaltului revizionist, convenabil pentru planurile lui Putin și neconvenabil pentru democrație, asupra justiției.