Andreea Pora

Marea miză a teribilului tendem prezidențial este extinderea urii extreme din societate, o ură cum nu s-a mai întâlnit din anii 1990, de la mineriade, adâncirea unor falii a căror umplere va dura ani.

 Prima dezbatere prezidențială a avut marea calitatea de a-l arăta nehotărâților pe George Simion în toată splendoarea sa izolaționistă, populistă și golănească.

 Urmează două săptămâni decisive, în care se va juca viitorul României. Demisia lui Ciolacu parazitează campania lui Nicușor Dan și face jocul extremiștilor.

Tentativa Elenei Lasconi de a-l discreditarea pe Nicușor Dan prin publicarea unor fotografii, în mod evident trucate, de la o așa- zisă întâlnire a acestuia cu gen. Coldea este o ticăloșie fără margini.

Indiferent cum se va soluționa juridic scandalul deciziei de la Ploiești care anulează hotărârea CCR privind alegerile de anul trecut, George Simion a primit un balon de oxigen. Unul trimis cu premeditare.

Tărăboiul iscat în jurul declarației pe care candidatul Crin Antonescu a dat-o la Securitate și-a găsit explicația: s-a oferit să fie agent de influență.

Profesorul Cristian Pîrvulescu analizează felul în care se resetează competiția electorală pentru prezidențiale după ultimele două scandaluri care au zguduit scena politică.

  Cursa prezidențială a intrat pe ultima sută de metri, peisajul este mai tulbure ca oricând, dar misiunile unora dintre candidați, precum Lasconi și Ponta, prind contur.  

Bolojan are deja profilul unui lider, dar se va folosi de el sau va ține cu dinții de faimoasa „stabilitate” care ne-a ruinat financiar și a creat monstrul extremist?

Alegerile nu sunt doar despre eliminarea candidatului suveranist, ci și despre eliminarea lui Ciolacu și a întregii găști de incompetenți și profitori de care s-a înconjurat.  

 România se află la o altă răscruce. Nu trebuie pusă în situația de a alege între un extremist și un frunză-n vânt, îi trebuie un bărbat de stat.  

Ilie Bolojan, noua stea de pe firmamentul ruginit al politicii românești, a ajuns interimar la Palatul Cotroceni într-un moment de criză majoră internă și externă. Multe speranțe se leagă de el.

Crin Antonescu este întruchiparea sistemului PSD-PNL, cel urât și penalizat la alegeri de electorat. Care sunt șansele lui?  

Revista 22 nu a îmbătrânit degeaba, e înțeleaptă și tot liberă. Și-a păstrat spiritul viu, mai ales în momentele critice. Nu-i puțin lucru în 35 de ani, ba aș spune că e chiar un miracol.

Jalnicele alegeri de anul trecut ne-au procopsit cu cea mai proastă formulă pe care ne-am fi putut-o imagina: aceeași coaliție-dezastru, dar controlată de extremiști.

Liberalii și social-democrații încă nu înțeleg cât de mare este gradul de respingere a coaliției PSD-PNL și a unui candidat scos din jobenul acesteia.

Marcel Ciolacu fuge de propria moștenire, nu vrea să plătească decontul dezmățului bugetar și va arunca țara în aer dacă e lăsat s-o facă.

Candidatura lui Nicușor Dan umple un loc gol, dar nu este clar dacă PNL și USR se vor încolona în spatele lui, așa cum ar dicta logica viitoarelor prezidențiale.

Cred că cel mai mare pericol care ne paște este să revenim fix de unde am plecat. La aceeași coaliție PSD-PNL-UDMR, la aceleași figuri triste în guvern și în prim plan.

 România se află pe buza prăpastiei, iar Elena Lasconi are pe umeri o povară greu de dus.

Marcel Ciolacu insistă în ultimele că în situația în care după renumărarea voturilor va ieși el pe locul doi în locul Elenei Lasconi se va retrage din cursă. E o minciună: legea nu-i permite.