Rodica Culcer

Oricum s-ar încheia alegerile, atâta vreme cât avem de ales doar între partide nereformate - unul cinic și altul inept, ambele iresponsabile –, România nu are cum să evolueze.

Dacă Dacian Cioloș nu se va implica și în reforma partidelor politice, atunci nici nu pot fi sigură că va promova reformele radicale de care țara are nevoie.

Cronologia ultimelor demersuri ale lui Sebastian Ghiță demonstrează că acestea se constituie practic ca reacții la principalele momente publice ale scandalului Black Cube.

Campania împotriva Laurei Codruța Kövesi se bazează până acum pe vorbe, nu pe fapte, și e condusă de protagoniștii unor dosare instrumentate de DNA. Până când nu vor exista probe incontestabile, avem toate motivele să considerăm că e vorba de demersul disperat și mârșav al unor mizerabili.

Lipsit de resurse umane proprii, PNL este nevoit să transforme în personaj providențial un premier decent, dar nu genial, competent în domeniul său, dar nu vizionar, onest, dar lipsit de carismă.

Este suficient că au murit trei copii de rujeolă, pentru ca politicienii să îndrăznească să abordeze responsabil și curajos problema vaccinării într-un an electoral? Sau au nevoie de mai multe victime? Câte?

Cine vorbește în numele magistraților onești și capabili, care susțin lupta împotriva corupției și nu se lasă intimidați de politicieni? E esențial ca vocea lor să se audă în spațiul public în acest moment.

Guvernul Cioloș face față cu greu tentației proiectelor care promit mari schimbări și a căror punere în practică nu o poate asigura.

PRU a devenit nu numai un bazin colector pentru prietenii lui Victor Ponta care nu s-au mai regăsit pe listele de candidați ale PSD, ci, mai ales, o tabără de operațiuni politico-mediatice menite să-i sporească vizibilitatea lui Victor Ponta și capacitatea de negociere a viitorului său politic cu Liviu Dragnea.

Ar fi util să evaluăm efectele pe care lipsa de profesionalism și ignorarea criteriilor deontologice din presa românească le pot avea asupra siguranței naționale și stabilității interne. Se încumetă cineva?

PSD se află în ofensivă împotriva inamicilor săi – care pot fi miniștri tehnocrați, dar, în fond, se numesc adevăr, transparență, profesionalism, stat de drept și corectitudine.

Se cuvine oare, în epoca populismelor de tot felul, să faci elogiul unei aristocrate? Reflectând asupra vieții Reginei Ana, pe care moartea sa recentă a transformat-o în destin, îți dai seama de stupizenia populismelor și stângismelor și începi să înțelegi ce înseamnă comportamentul aristocrat.

PMP se constituie ca a treia forță politică în parlament, dar nu ca a o alternativă la celelalte două, ci ca al treilea grup ostil DNA.

Problemele din sănătate sunt complexe și necesită o soluție de sistem, care, iată, întârzie să vină din partea guvernului tehnocrat.

Astăzi, când xenofobia și rasismul, altădată de neconceput în spațiul public, sunt justificate de promotorii lor prin votul pro-Brexit, asistăm la consecințele firești ale discursului promovat pe diferite voci de domnii Farage, Johnson, Gove și aliații lor.

Sub umbrela autohtonismului și protocronismului, politicienilor penali le va fi mult mai ușor să demonteze legislația anticorupție, impusă – nu-i așa? - de străini.

În acest moment se pare că ascensiunea lui Liviu Dragnea și a PSD nu poate fi oprită. Speranța României stă într-o ipotetică „lebădă neagră“, adică un eveniment brusc, imprevizibil și cu impact major, dar numai un popor neserios crede că salvarea îi cade din cer.

Săptămânile următoare vor confirma - sau infirma - speculațiile privind viitorul PNL. Esența sa de partid al blatului politic va fi însă mai greu de schimbat.

Nicușor Dan clamează puritatea ideologică, afirmând că nu se poate alia cu partide putrede. Justificarea se situează în logica sloganului „PSD, PDL, aceeași mizerie“, pe care l-am auzit în timpul protestelor animate de Uniți, Salvăm.

În domeniul sănătăţii, fără o transparență totală în administrarea banilor și a situației din spitale, orice soluție găsită de un ministru onest riscă să devină literă moartă.

Reforma sistemului sanitar cade în sarcina guvernanților, fiind un act de voință politică. Din păcate, România nu are încă oameni politici dispuși să-și asume o asemenea responsabilitate.