Cine deblochează România?

Avem o clasă politică incapabilă de reforme, pentru că este mult prea profund legată de sistem ca să îndrăznească să-l tulbure.

Rodica Culcer 06.12.2016

De același autor

 

Până la urmă, ce vom vota la 11 decembrie? Ce le-am cerut noi explicit partidelor politice pentru ca „România să fie bine și tot românul să prospere“? Eu cred că nu le-am cerut ni­mic și i-am lăsat să ne pro­pu­nă ce cred ei că ne dorim. Acum, în al doisprezecelea ceas, ar fi cazul măcar să ne gândim ce ne dorim de la vii­to­rul guvern, ca să ne facem o idee cu cine am putea vota.

 

Într-o țară blocată de stag­na­re și imobilism, din care fug oamenii simpli și cei calificați deopotrivă, cred că ar trebui să ne dorim reforme radicale, ca­re să deblocheze România. Dar niciun par­tid nu propune reforme radicale, doar mai mulți bani pentru diferitele clientele și finanțări spec­taculoase în sectorul public – dar fără re­forme prealabile. Cum evitarea reformelor a devenit deja o regulă, poate că merită să ob­servăm că niciuna din reformele majore care au fost lansate în ultimii zece ani nu a re­zis­tat, cu excepția reformei justiției, care însă es­te apărată mai mult de UE și de NATO decât de politicienii români. Să vedem însă faptele.

 

După Colectiv și după toate problemele apă­ru­te în 2016, o reformă a sistemului sanitar era prioritatea zero. Nu doar câteva cârpeli sau mă­suri punctuale, cum propune Guvernul Cioloș, ci o nouă filozofie a sistemului și o re­gândire a modului în care este finanțat. Un stu­diu aprofundat al sistemului există, încă din 2011, realizat de experți români autentici, la fel și o propunere de re­for­mă. Dar toată lumea știe ce s-a întâmplat cu susținătorii acestei reforme - numai ide­ea schimbării sistemului a pro­vocat revolte de stradă, or­ches­trate de USL, care s-au transformat în demonstrațiile de stradă în urma cărora a că­zut Guvernul Boc. În con­se­cin­ță, nimeni nu se atinge de un sistem feudal care asigură un trai bun rețelelor baroniale cvasi-mafiote, de tea­ma unui preț politic prea pipărat. Ce po­li­ti­ci­an vrea să se sacrifice de dragul binelui public?

 

Tot unui eșec a fost sortită și reforma edu­cației naționale realizată de Daniel Funeriu, dar ulterior anulată de modificările introduse de PSD, unele și cu sprijinul PNL. Deși este vor­ba de un domeniu crucial pentru viitorul cetățenilor și minat de subperformanță și de probleme grave, partidele nu propun reforme de substanță, preferând să nu deranjeze re­țe­le­le de influență constituite. Și apoi, de ce să pierdem voturile părinților impunând un sis­tem performant, cu reguli stricte de evaluare și examinare pentru copii?

 

Ambele reforme eșuate la care m-am referit au fost inițiate în afara partidelor, în speță la Cotroceni, și acceptate cu greu de partide, care, lăsate de capul lor, nu ar lansa nicio reformă. Poate pentru că se și tem de reac­țiile isterice ale televiziunilor care au sabotat orice reformă care atingea interesele pa­tro­ni­lor lor politici. Lecția istoriei recente a fost deci că și puținele reforme susținute de Gu­ver­nul Boc la îndemnul Președinției au fost de­molate ulterior de PSD-ALDE, care a anulat și realizările unor instituții ca ICR sau IICMER din perioada când au fost conduse de Horia-Ro­man Patapievici și, respectiv, Vladimir Tis­mă­neanu. Masa de manevră a fost armata de par­lamentari care nu vor să schimbe nimic în această țară.

 

Nici Guvernul Cioloș nu a fost mai îndrăzneț, de frică să nu-și strice imaginea. Ar fi avut, de pildă, ocazia să pună pe o bază corectă colectarea contribuțiilor sociale și a celor de sănătate, cum propusese Gabriel Biriș. Speriat de o cabală internă a grupurilor de interese care nu aveau niciun apetit pentru o reformă care ar fi pus capăt utilizării discreționare a banilor din aceste contribuții de către ma­na­geri și patroni, guvernul, prin ministrul Finan­țelor, a dat dovadă de lașitate și l-a aruncat peste bord pe secretarul de stat cu idei. Iar în privința reformelor din cultură, putem spune că tehnocrații au jucat de-a dreptul cartea antireformistă, revocându-l pe mult prea re­formistul ministru Vlad Alexandrescu și lă­sând nerezolvate majoritatea problemelor pe care acesta le abordase – pentru că nici ba­ronii din zona culturii nu pot fi dislocați, mai ales că în spatele lor sunt rețele de interese puternice și oculte.

 

Altă reformă devenită imposibilă, în ciuda ne­cesității ei evidente, este cea a SRR și SRTV. O singură dată, în 2005, a reușit Raluca Tur­can, pe atunci de la PD, să finalizeze un pro­iect de lege rezonabil, care să înlocuiască ana­cronica Lege 41/1994. Ei bine, proiectul a fost respins chiar de majoritatea condusă de PD!

 

Avem deci o clasă politică incapabilă de re­forme, pentru că este mult prea profund legată de sistem ca să îndrăznească să-l tul­bu­re. Totodată, reformele radicale necesită cu­raj, competență și viziune – iar oamenii ca­re posedă aceste calități nu se află pe listele de candidați ai partidelor, pentru că partidele nu au nevoie de oameni care gândesc au­to­nom. Cu alte cuvinte, oamenii politici preferă stagnarea pentru că este mult mai sigură pen­tru ei. Nici măcar USR nu are un program re­formist radical – deși te-ai fi așteptat ca un par­tid care se pretinde altfel decât celelalte să se distingă tocmai prin curaj și viziune.

 

În această campanie ne-am concentrat, în mod justificat, asupra candidaților cu dosare penale, dar am uitat că mai există și pro­ble­ma blocajelor și imobilismului, datorată de­pen­d­enței clasei politice de sistem. De penali până la urmă se ocupă DNA și instanțele. Imo­bilismul și blocarea reformelor ar trebui însă sancționate de cetățeni, căci fără reforme România va stagna, sau chiar va involua, nea­bătut. Este, din păcate, o perspectivă care se con­turează tot mai vizibil la orizontul ale­ge­rilor din 11 decembrie.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22