Rodica Culcer

Dragnea şi Ponta sunt metastaze ale cancerului pe care îl reprezintă PSD și care macină România de 27 de ani.

Putem suspecta că scopul FSDI este de fapt administrarea profiturilor companiilor de stat după bunul plac al guvernului, inclusiv prin dijmuirea companiilor profitabile, menită să acopere deficitele și să mascheze incompetența și corupția.

În îndemnul adresat de Nicușor Dan lui Dacian Cioloș de a-și întemeia propriul partid există un subtext ușor sinistru, și anume promovarea unei politici de divizare a opoziției.

Ne aflăm într-o criză politică de o gravitate fără precedent, pentru că adversarii democrației și ai statului de drept sunt puternici, abili și motivați, iar apărătorii ei puțini și slabi, președintele Iohannis fiind, practic, un general fără armată.

Mistificarea realității creşte riscul să pierdem tot ce s-a câștigat în combaterea corupției.

Nu mai visați la pesediști atipici și providențiali, care ar putea guverna România onorabil.

Adversar înverșunat al modernității și deschiderii democratice, PSD este disperat să reprime orice formă de manifestare care îi scapă de sub control.

Când a pornit războiul asupra democrației și statului de drept, PSD spera să fie un Blitzkrieg pe care să-l câștige ușor și rapid. S-a ales în schimb cu un război de uzură.

Dacă există o logică a progresului, Liviu Dragnea ar trebui să piardă lupta și să se prăbușească ca un idol cu picioare de lut. Deocamdată, însă, războiul este în toi.

Ce fel de oameni se află de fapt în conducerea serviciilor? Ce criterii deontologice le călăuzesc activitatea?

Pe măsură ce abuzurile PSD se vor înmulți, mișcarea se va consolida și s-ar putea să descoperim cu toții că este mai importantă decât electoratul PSD. Exact de aceasta se teme și Liviu Dragnea.

Cum PSD știe că socotelile sale sunt nerealiste, el are nevoie din când în când de câte o diversiune, cum a fost scandalul pretinselor 10 miliarde lipsă, și de țapi ispășitori, de preferință din Guvernul Cioloș sau din afara țării.

Doar dacă românii vor dormi, va reuși PSD să orchestreze prohodul democrației în 2017. Dacă însă cei care nu s-au prezentat la vot se trezesc și se mobilizează în jurul președintelui Iohannis, PSD ar putea întâmpina dificultăți.

La auzul știrii privind punerea sub acuzare a domnilor Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, et al. pentru faptele comise la mineriada din iunie 1990, mulți am avut satisfacția (căci nu vorbim de bucurie în acest context) că justiția a început în sfârșit să funcționeze și în slujba adevărului și a dreptății.

Victoria PSD este o victorie a stagnării și a statu-quo-ului asupra reformelor și progresului; o victorie a sectorului de stat asupra celui privat.

Vin vremuri grele pentru DNA și pentru doamna Kövesi.

Avem o clasă politică incapabilă de reforme, pentru că este mult prea profund legată de sistem ca să îndrăznească să-l tulbure.

În această campanie nu se discută despre reforme majore, iar dezbaterea, atâta câtă este, e lipsită de substanță.

Sunt posibile reforme radicale în sisteme profund corupte și rezistente, în absența totală a voinței politice?

PSD a fost întotdeauna un partid unitar, iar „aripile“ sale doar o poveste de adormit copiii, care i-au permis să se organizeze în echipe de șoc pentru a mobiliza mai multe categorii ale publicului.

Demolarea statului de drept a fost întotdeauna o componentă a modelului social-politic al PSD - pentru binele poporului, desigur. Doar că, pentru acest bine, poporul trebuie să alerge în urma Mercedesului PSD-ist, din care o clică de baroni cinici aruncă cu bani.