Rodica Culcer

În al doisprezecelea ceas, avem nevoie de campanii civice mai bine organizate și structurate, dar mai ales avem nevoie de acțiune politică.

După conferința de presă a ministrului Tudorel Toader am înțeles că guvernul își asumă un parcurs antieuropean în privința justiției. După cum s-a lăudat ministrul Toader, textul OUG de modificare a legilor justiției nu a fost negociat cu Comisia de la Veneția și nici nu a fost aprobat de aceasta.

Înfrângerea PSD la referendumul de duminică poate modifica jocul politic.

Esența antieuropeană a PSD nu se schimbă, cum nu se schimbă nici politica sa de aservire a justiției și de îngrădire a drepturilor civice.

Rudy Giuliani este cel mai cunoscut dintre mercenarii internaționali care, pentru un pumn de arginți, s-a pus în slujba adversarilor statului de drept și a campaniilor menite să-i scape pe condamnații cu dare de mână. Amintim câteva dintre aceste campanii pentru a înțelege miza și amploarea fenomenului.

Contestat de majoritatea magistraților și contrazis de experții autentici în drept, Tudorel Toader își îndeplinește neabătut proiectul de demolare a justiției independente.

Manifestată prin lipsa de lideri, idei și strategii de natură să împiedice alunecarea către un regim democratic doar cu numele, impotența națională riscă să se transforme în destin.

Din păcate, România de după revocarea șefei DNA arată ca un câmp de luptă dominat de hoardele barbare, cu câteva focare de rezistență izolate, lipsite de un lider convins și convingător.

Fără îndoială, săptămâna a început cât se poate de prost. Nu neapărat din cauza decretului de revocare al doamnei Kővesi, regretabil dar foarte greu de evitat, cât din cauza modului și momentului în care a fost anunțată decizia prezidențială:

Deasupra Palatului Cotroceni plutește, mă tem, o suspiciune de mediocritate și amatorism.

Cine l-a ascultat vineri seara pe Liviu Dragnea după ședința CEx a PSD, putea să creadă că are de a face cu un lider invincibil, capabil, datorită sprijinului politic de care dispune, să învingă nu numai justiția, ci și orice instituție a statului care i s-ar pune împotrivă.

Ar trebui să demisioneze profesoara de drept Simina Tănăsescu din funcția de consilier prezidențial după acuzațiile formulate de judecătorul CCR Petru Lăzăroiu? Poate că da, dar nu pentru motivele invocate de instituțiile media aservite infractorilor, care au preluat lamentațiile domnilor Lăzăroiu și Valer Dorneanu și o acuză că ar fi făcut, în numele Președinției, presiuni asupra unui judecător CCR.

Deși l-a declarat explicit abia acum, războiul PSD cu România democratică și europeană face parte din ADN-ul partidului, a început în 1990 și nu s-a încheiat încă.

Dacă nu va fi oprită, CCR, devenită gardian al intereselor PSD-ALDE-UDMR, va modifica natura sistemului nostru politic.

Tarată de trecutul USL-ist al PNL și de agenda pro-PSD a lui Traian Băsescu, opoziția nu are acum forța să salveze România de ofensiva lui Dragnea.

După ce s-a războit în mod stupid cu GRECO, negând cu nonșalanță regulamentele Consiliului Europei, ministrul (in)Justiției Tudorel Toader și-a continuat războiul cu magistrații printr-un discurs cu accente „emo“.

Dacă CCR va forța revocarea doamnei Kӧvesi, oricât de aberante i-ar fi argumentele, atunci revocarea procurorului general Augustin Lazăr va fi doar o chestiune de timp. Corolarul acestui demers va fi repolitizarea justiției.

Confruntarea dintre PSD și Banca Națională a României a reconfirmat inepția și iresponsabilitatea guvernanților.

Cu toate defectele sale, Klaus Iohannis este, deci, în acest moment, ultima redută instituțională care rezistă haitei de lupi conduse de Liviu Dragnea și conectată la rețelele kleptocrației universale.

Haosul creat în sănătate este încă o confirmare a inconsistenței promisiunilor electorale făcute de PSD.

En Marche! și Emmanuel Macron au spulberat partidele tradiționale și au reconfigurat peisajul politic din Franța. Deși nu o spun, inițiatorii RO+ intenționează să realizeze exact același lucru în România.