Rodica Culcer

Ar trebui să demisioneze profesoara de drept Simina Tănăsescu din funcția de consilier prezidențial după acuzațiile formulate de judecătorul CCR Petru Lăzăroiu? Poate că da, dar nu pentru motivele invocate de instituțiile media aservite infractorilor, care au preluat lamentațiile domnilor Lăzăroiu și Valer Dorneanu și o acuză că ar fi făcut, în numele Președinției, presiuni asupra unui judecător CCR.

Deși l-a declarat explicit abia acum, războiul PSD cu România democratică și europeană face parte din ADN-ul partidului, a început în 1990 și nu s-a încheiat încă.

Dacă nu va fi oprită, CCR, devenită gardian al intereselor PSD-ALDE-UDMR, va modifica natura sistemului nostru politic.

Tarată de trecutul USL-ist al PNL și de agenda pro-PSD a lui Traian Băsescu, opoziția nu are acum forța să salveze România de ofensiva lui Dragnea.

După ce s-a războit în mod stupid cu GRECO, negând cu nonșalanță regulamentele Consiliului Europei, ministrul (in)Justiției Tudorel Toader și-a continuat războiul cu magistrații printr-un discurs cu accente „emo“.

Dacă CCR va forța revocarea doamnei Kӧvesi, oricât de aberante i-ar fi argumentele, atunci revocarea procurorului general Augustin Lazăr va fi doar o chestiune de timp. Corolarul acestui demers va fi repolitizarea justiției.

Confruntarea dintre PSD și Banca Națională a României a reconfirmat inepția și iresponsabilitatea guvernanților.

Cu toate defectele sale, Klaus Iohannis este, deci, în acest moment, ultima redută instituțională care rezistă haitei de lupi conduse de Liviu Dragnea și conectată la rețelele kleptocrației universale.

Haosul creat în sănătate este încă o confirmare a inconsistenței promisiunilor electorale făcute de PSD.

En Marche! și Emmanuel Macron au spulberat partidele tradiționale și au reconfigurat peisajul politic din Franța. Deși nu o spun, inițiatorii RO+ intenționează să realizeze exact același lucru în România.

Domnul Dragnea nu lovește direct, ci prin interpuși, pe care, preluând vocabularul romanelor de spionaj, îi putem numi „cârtițe“, căci aparent se situează în tabăra opoziției.

În actualul climat politic din România, nimeni nu este surprins dacă un scandal internațional generat de o companie specializată în diversiuni și manipulări politice (Cambridge Analytica) și de o rețea de socializare care și-a trădat utilizatorii (Facebook) are conexiuni și la București. Capturat aproape integral de organizații media specializate în fake news și post-adevăr, spațiul nostru public oferă un teren propice de acțiune oricărui demers de dezinformare și manipulare.

Îmi îngădui să cred că presiunea societății, a celorlalte partide de opoziție și poate chiar a președintelui în direcția structurării unei alianțe politice îl vor convinge pe Ludovic Orban că nu poate duce PNL la o victorie în alegeri decât dacă își sacrifică ambițiile personale în favoarea unei strategii centrate pe interesele societății românești.

Cine a urmărit cu obiectivitate și bună credință bilanțul DNA prezentat pe 28 februarie de procurorul-șef Laura Codruța Kövesi, urmat de discursurile ținute de președintele Klaus Iohannis și președinta ÎCCJ, Cristina Tarcea, a avut în fața ochilor tabloul mizeriei materiale, morale și politice în care a început să se afunde România. În tot cazul, după acest bilanț, nimeni nu mai poate tăgădui raportul de cauzalitate dintre corupția endemică din România și sărăcia și înapoierea țării.

Cu doar o zi înainte ca ministrul Tudorel Toader să prezinte decizia în ce o privește pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, Biroul Permanent Național al PSD se reunește pentru a stabili data Congresului extraordinar al partidului, cerut în urmă cu o săptămână de Liviu Dragnea.

PSD are o istorie lungă de mazilire a liderilor care eșuează, fie în alegeri, fie în justiție.

Ceea ce îi lipsește opoziției, pe lângă o mediatizare corectă, este ceea ce se numește leadership.

În termeni politici, vorbim despre ascensiunea unui lider de partid obsedat de control, un lider a cărui ascensiune trebuie oprită cu orice preț.

Deviza PSD-ALDE pare să fie că drumul spre libertate trece prin acapararea controlului asupra tuturor instituțiilor statului și golirea de conținut a tuturor funcțiilor pe care nu le controlează, cum ar fi cea de președinte. Totul, în numele iluziei că pot obține puterea absolută.

Dacă luăm ca punct de plecare Guvernul Adrian Năstase, vom constata, de la Năstase la Tudose și Dăncilă, o deteriorare a calității echipei guvernamentale care ne va înfiora.

La începutul lui 2018 întrebarea este dacă se mai poate salva ceva după dezastrul generat în 2017.