Rodica Culcer

Dacă aceasta este echipa „ultimei șanse”, atunci este limpede că nimic nu se schimbă în caracterul mafiot intrinsec al PSD.

Cu toate controversele de ordin sanitar legate de oportunitatea alegerilor din 27 septembrie, este greu să nu înțelegi că ele sunt imperativ necesare cel puțin în București.

Ceea ce a revelat clasarea dosarului 10 august este faptul că în parchete, în speță în DIICOT, lucrează destul de multe personaje dubioase, adevărate vestigii alte totalitarismului.

Nu mă refer la criza economică sau epidemiologică, ci la penuria de talent, idei și soluții pe care o exhibă fără jenă, deși în proporții variabile, clasa politică în perspectiva alegerilor locale.

Deși pandemia ne crea în sine destule probleme, izbucnirea ei într-un an electoral are darul de a stârni cele mai josnice instincte ale unei părți a clasei politice - PSD și partidele din siajul său.

Perioada prin care trecem trebuia să favorizeze o dezbatere de idei, generatoare de soluții, pe tema viciilor de fond din politica, administrația și societatea românești.

Să nu fim fataliști: dacă se vor administra doze suficiente de imaginație, inteligență și curaj, bătălia pentru vindecarea României de „ciuma roșie” nu va fi neapărat pierdută.

O minimă onestitate obligă la constatarea unui monumental eșec guvernamental în gestionarea stării de alertă.

După mascarada din jurul învestirii guvernului Orban 2, vom rezolva mai ușor dilema postdecembristă privind raportul dintre cinism și lipsă de inteligență la nivelul clasei politice românești.

Când toată suflarea anti-psd-istă se agață de Ludovic Orban, pare riscant să remarci hibele fundamentale ale unei guvernări care a promis să ne scape de PSD.

Putregaiul moral care afectează partidele consacrate trebuie îndepărtat până la urmă și manipularea establishmentului pesedisto-penelist demascată.

Nu mai este niciun secret că înșiși promotorii proiectului de lege privind desființarea pensiilor speciale știu că „opera” lor va eșua la controlul de constituționalitate.

Va trebui să nu ne facem iluzii cu privire la anticipate și să ne mulțumim cu alegerea primarilor în două tururi.

Anul 2019 nu s-a încheiat apoteotic și glorios, deși PSD a fost înlăturat de la guvernare. Dimpotrivă, el i-a predat succesorului un bagaj de eșecuri greu de gestionat, adunat timp de 30 de ani.

Chiar și cu un nume nou, PSD rămâne un partid epuizat, încremenit într-un proiect destructiv și steril, perceput ca o sursă de blocaje și de instabilitate, nicidecum de soluții pentru țară.

Instalat comod în fotoliul prim ministerial, „Ludovic I” a inaugurat epoca jumătăților de măsură.

Lipsit de resurse intelectuale, morale și chiar materiale - căci banul public este acum gestionat de PNL -, PSD are toate șansele să nu-și revină din eșecurile înregistrate în 2019.

Tactica aruncării murdăriei în ventilator trădează așadar teama guvernului PSD-ist nu atât de o analiză corectă a datelor sale economice, cât mai degrabă de o anchetă penală.

Parafrazând o veche anecdotă, putem spune că nu am avut parte de o campanie electorală pentru Cotroceni, în schimb am asistat la o luptă politică atât de feroce.

Într-un context politic marcat de incertitudini, un lucru este totuși sigur: după moțiunea de cenzură din 10 octombrie, PSD l-a pus pe zgomotosul Victor Ponta direct cu botul pe labe.

Execuția Vioricăi Dăncilă a fost doar amânată, nicidecum anulată.