Rodica Culcer

Nici vorbă deci de o opoziție unită, care să cristalizeze o alternativă față de PSD. USR și PNL se urăsc cu sete în continuare, iar Dacian Cioloș strălucește prin inactivitate. Suspectez că are cu totul alte planuri decât cele pe care le doresc susținătorii lui. Sigur, speranța moare ultima, dar cât poți s-o ții la terapie intensivă?

Merită interesele de grup ale d-lui Dragnea și setea lui de putere declanșarea unei crize politice?

Renumele prost al României în Europa în privința integrității și justiției e opera politicienilor și a celor care au uzurpat calitatea de jurnalist pentru a submina statul de drept și democrația.

Avem de a face cu o luptă pentru putere și influență în PSD, pentru controlul resurselor, care devine tot mai acută. Nu o luptă pentru reforme sau principii.

Liviu Dragnea a eșuat lamentabil ca lider al marelui partid al corupților, nereușind să-și onoreze angajamentele față de colegi.

Nu avem nevoie de un moment zero pentru o clasă politică venală și coruptă: avem nevoie de un moment al adevărului și de corecțiile administrate de justiție.

Reacția lui Liviu Dragnea la problema vaccinării trădează nu numai precaritatea propriei educații, ci și lipsa sa de seriozitate și responsabilitate ca om politic față de o chestiune de sănătate publică.

Asaltul pe care îl dă acum Liviu Dragnea asupra statului de drept se înscrie într-o veche tradiție a PSD, partid pentru care justiția independentă este cel mai cumplit obstacol în calea îmbogățirii nelimitate prin contracte publice.

Dacă justiția nu cedează, am putea asista la o implozie a sistemului conceput de penali, pentru penali.

Legea salarizării unitare sau, mai degrabă, a majorării salariale este de fapt o lege de răsplătire a clientelei și a categoriilor de bugetari indispensabili asigurării monopolului PSD asupra puterii.

Dragnea şi Ponta sunt metastaze ale cancerului pe care îl reprezintă PSD și care macină România de 27 de ani.

Putem suspecta că scopul FSDI este de fapt administrarea profiturilor companiilor de stat după bunul plac al guvernului, inclusiv prin dijmuirea companiilor profitabile, menită să acopere deficitele și să mascheze incompetența și corupția.

În îndemnul adresat de Nicușor Dan lui Dacian Cioloș de a-și întemeia propriul partid există un subtext ușor sinistru, și anume promovarea unei politici de divizare a opoziției.

Ne aflăm într-o criză politică de o gravitate fără precedent, pentru că adversarii democrației și ai statului de drept sunt puternici, abili și motivați, iar apărătorii ei puțini și slabi, președintele Iohannis fiind, practic, un general fără armată.

Mistificarea realității creşte riscul să pierdem tot ce s-a câștigat în combaterea corupției.

Nu mai visați la pesediști atipici și providențiali, care ar putea guverna România onorabil.

Adversar înverșunat al modernității și deschiderii democratice, PSD este disperat să reprime orice formă de manifestare care îi scapă de sub control.

Când a pornit războiul asupra democrației și statului de drept, PSD spera să fie un Blitzkrieg pe care să-l câștige ușor și rapid. S-a ales în schimb cu un război de uzură.

Dacă există o logică a progresului, Liviu Dragnea ar trebui să piardă lupta și să se prăbușească ca un idol cu picioare de lut. Deocamdată, însă, războiul este în toi.

Ce fel de oameni se află de fapt în conducerea serviciilor? Ce criterii deontologice le călăuzesc activitatea?

Pe măsură ce abuzurile PSD se vor înmulți, mișcarea se va consolida și s-ar putea să descoperim cu toții că este mai importantă decât electoratul PSD. Exact de aceasta se teme și Liviu Dragnea.