Codrut Constantinescu

În ciuda faptului că a acumulat o imensă putere în calitatea sa de premier şi ministru al Războiului, Churchill nu a derapat şi puterea nu i-a luat minţile, chiar dacă i-a plăcut să o exercite.

Distrugerea familiilor aşa-zişilor duşmani ai poporului - de fapt inamici sau potenţiali inamici ai ordinii comuniste instaurată cu forţa după 1945 - a reprezentat o altă politică savant dezvoltată de regimul sovietic, exportată şi în România.

Teodor Baconschi şi Dan-Liviu Boeriu oferă o ecografie exactă a României de astăzi, disecând diverse tipare de caracter care populează realitatea noastră, grefate, uneori stângaci, după 1989.

Kevin O’Higgins era adeptul politicii paşilor mărunţi, dar semnificativi, spre deosebire de tabăra republicană intransigentă.

În noul său volum dedicat Marii Uniri, apelul final al lui Lucian Boia se îndreaptă către o Uniune Europeană unde oricum toţi suntem minoritari.

Romanul Un port la răsărit al lui Radu Tudoran stârneşte sentimentul nostru general de nostalgie faţă de ceea ce a fost România Mare.

Cartea lui Marian Voicu dovedeşte încă o dată faptul că viziunea istorică a ruşilor este complet diferită faţă de a noastră.

Viaţa şi aventurile lui Valentin Gonzalez par a fi ireale, oferind o imagine amplă a cruzimii, duplicităţii şi dominaţiei ideologice care l-au marcat atât de profund. Mărturia sa, scrisă la începutul anilor 1950, este relevantă în acest sens.1

Suferinţelor soldaţilor români obişnuiţi în prizonieratul sovietic au rămas prea puţin dezvăluite.

Avea privirea grea şi pătrunzătoare, în acelaşi timp, şi se putea simţi în ea puterea sa ocultă, supranaturală.“ (Prinţul Felix Iusupov despre Rasputin)

Jim Fergus oferă o încântătoare imagine literară a lumii dispărute a indienilor. Este de mirare că volumul O mie de femei albe nu a fost ecranizat de Hollywood, care se află întotdeauna în căutarea unor scenarii care au drept subiect turbulenta şi violenta istorie americană.

În vremea istoriilor de amor care ţin câţiva ani sau cel mult un deceniu, consumate înainte de vreme, în timpul plictiselii rapide de partenerul de viaţă şi continuei vânzoleli sentimental-amoroase,

Jurnalista Anne Nivat a întreprins o imersiune fascinantă în Franţa neturistică, a realităţilor dure, a conflictelor identitare, a greutăţilor economice.

Levison Wood face parte din marea familie a exploratorilor şi călătorilor anglofoni care continuă vechea tradiţie imperială a britanicilor din secolele precedente.

Una dintre figurile marcante ale mişcării ruşilor albi în România interbelică rămâne Nikolai Vasilievici Sablin, a cărui viaţă ar putea constitui, fără îndoială, subiectul unui film artistic care ar dovedi întreaga oroare a secolului trecut în acest spaţiu al lumii.

Mărturia canadiencei Ethel Greening Pantazzi este utilă pentru a observa şi din alt unghi atât România înainte de 1916, cât şi dramaticele evenimente care au dus la făurirea României Mari.

Destinele generalilor albi reprezintă o oglindă fidelă a istoriei zbuciumate a Rusiei în secolul trecut, în toată cruzimea, naivitatea, amploarea şi complexitatea ei.

Amintirile lui Constantin Bacalbaşa reconfirmă imaginea de ansamblu, în punctele sale esenţiale, a regimului de ocupaţie al Puterilor Centrale, dar şi informaţii preţioase despre colaboraţioniştii români.

Brendan Behan a fost unul dintre cei mai carismatici şi atipici autori irlandezi ai secolului trecut. Dacă scriitorii irlandezi erau oricum nişte rebeli, Behan a depăşit cu mult chiar şi acest statut!

Viaţa pilotului Tudor Greceanu pare a fi desprinsă din legendele istorice pe care le citeam când eram mici.

Mărturia lui Nicolae Șucu readuce în atenţia noastră problematicele raporturi istorice pe care le-au avut românii cu bulgarii. Rămăşiţele acestor atitudini încă mai apar la suprafaţă din când în când.