Codrut Constantinescu

Jurnalista Anne Nivat a întreprins o imersiune fascinantă în Franţa neturistică, a realităţilor dure, a conflictelor identitare, a greutăţilor economice.

Levison Wood face parte din marea familie a exploratorilor şi călătorilor anglofoni care continuă vechea tradiţie imperială a britanicilor din secolele precedente.

Una dintre figurile marcante ale mişcării ruşilor albi în România interbelică rămâne Nikolai Vasilievici Sablin, a cărui viaţă ar putea constitui, fără îndoială, subiectul unui film artistic care ar dovedi întreaga oroare a secolului trecut în acest spaţiu al lumii.

Mărturia canadiencei Ethel Greening Pantazzi este utilă pentru a observa şi din alt unghi atât România înainte de 1916, cât şi dramaticele evenimente care au dus la făurirea României Mari.

Destinele generalilor albi reprezintă o oglindă fidelă a istoriei zbuciumate a Rusiei în secolul trecut, în toată cruzimea, naivitatea, amploarea şi complexitatea ei.

Amintirile lui Constantin Bacalbaşa reconfirmă imaginea de ansamblu, în punctele sale esenţiale, a regimului de ocupaţie al Puterilor Centrale, dar şi informaţii preţioase despre colaboraţioniştii români.

Brendan Behan a fost unul dintre cei mai carismatici şi atipici autori irlandezi ai secolului trecut. Dacă scriitorii irlandezi erau oricum nişte rebeli, Behan a depăşit cu mult chiar şi acest statut!

Viaţa pilotului Tudor Greceanu pare a fi desprinsă din legendele istorice pe care le citeam când eram mici.

Mărturia lui Nicolae Șucu readuce în atenţia noastră problematicele raporturi istorice pe care le-au avut românii cu bulgarii. Rămăşiţele acestor atitudini încă mai apar la suprafaţă din când în când.

Ernst Jünger a luat parte la nenumărate confruntări foarte sângeroase ale Primului Război Mondial, pe care le descrie cu lux de amănunte.

Masivul volum scris de Orlando Figes este, fără îndoială, una dintre cele mai bune şi complete lucrări despre o perioadă extrem de importantă din istoria Rusiei.

În 1917 însăşi inima politică a Rusiei (ţarul, consilierii, miniştrii etc.) era cangrenată printr-un amestec spectaculos de prostie, încăpăţânare şi beţie a puterii.

În 1917, Rusia avea mare nevoie de a oferi supape pentru imensa energie populară care se afla mai ales la ţară.

Continuăm prezentarea diverselor experienţe din perioada Primului Război Mondial în spaţiul românesc cu o adevărată odisee, puţin cunoscută şi asumată în România: contribuţia femeilor scoţiene pe frontul românesc, detaliată în volumul scris de Costel Coroban Potârnichile gri. Spitalele femeilor scoţiene în România, 1916-1917.

„Lumea a asistat la asasinarea cu uşile închise a unei naţiuni: 1.500.000 de armeni din Imperiul Otoman au fost sistematic masacraţi de regimul Junilor Turci, adică două treimi din totalitatea armenilor de la începutul secolului XX.“

Andrei Şarîi s-a îndrăgostit iremediabil de fluviul Dunărea, iar din această pasiune a apărut volumul Dunărea. Fluviul imperiilor.

„Pe nemţi îi derutează umorul, elveţienii n-au nicio noţiune despre distracţie, spaniolii cred că nu-i nimic ridicol în a lua cina la miezul nopţii, iar italienilor n-ar fi trebuit să li se împărtăşească vreodată faptul că s-a inventat maşina.“

„Lucrătorul de securitate care merge într-o fabrică trebuie să fie privit cu încredere de oameni, cu simpatie, pentru că altfel, este un lucrător cu rezultate slabe“. (Nicolae Ceauşescu

„Am fost crescuţi cu istoria războaielor bure şi cu tot patriotismul şi eroismul lor şi ne gândeam că războiul va fi gata până să ajungem noi pe front. Cu toate astea, într-o jumătate de minut, tot ce am crezut până atunci s-a spulberat.“

Amintirile contelului de Saint-Aulaire sunt pigmentate şi cu suficient de multe portrete pertinente, uneori chiar suculente, ale principalilor actori ai dinamicii româneşti din perioada 1916-1920.

Cartea De cealaltă parte a lumii. Călătorind prin Australia a lui Bill Bryson oferă o imagine superbă unui tărâm despre care ştim foarte puţine şi la care ne gândim atunci când vreo criză politică majoră ne face să luăm în calcul emigrarea.