Codrut Constantinescu

În ciuda încercărilor la care a fost supusă, Regina-mamă Elena a făcut mult bine într-o epocă zguduită de războaie, în care mult mai ușor era să te refugiezi sub mantia indiferenței.

Pentru curajul dovedit în lupta de la Porumbacu (1916), Henri Stahl a fost distins cu Ordinul Coroana României.

Relatarea lui Raul Dona vine să întregească amplul tablou al implicării României în Primul Război Mondial, oferind o perspectivă diferită față de șabloanele vânturate în spațiul public de Centenar.

„Oamenii se scurgeau din toate satele şi târgurile din spatele frontului către Bucureşti, înnebuniţi de spaimă, urcaţi în căruţe şi pe jos, cu tot avutul ce putuseră lua, în grabă, cu copii, femei şi moşnegi, chiar şi cu morţi la capul cărora ardeau lumânări şi pe care nu-i putuseră îngropa.“ (Toma T. Socolescu)

Cum arată Grecia în vara anului 2018? Care este legătura între turismul industrial și criza economică, ce pare a fi depășită după opt ani grei?

Memoriile de război ale lui Victor Ion Popa sunt formate dintr-o serie de scene bine închegate care dovedesc faptul că, și atunci când frontul era stabilizat, totuși moartea era prezentă și putea apărea în orice moment.

Venit ca inamic, Gerhard Velburg a plecat ca sincer admirator al românilor, cunoscând şi dezvăluind atât aspectele pozitive, cât şi pe cele negative.

Dinamicul volum Blestemul Svetlanei, scris de Beata de Robien, retrasează nefericita viaţă a fiicei lui Stalin, din primii ani ai copilăriei până la obscurul sfârşit din 2011, care a avut loc, în mod paradoxal, în SUA, într-un azil pentru oameni săraci dintr-un orăşel obscur din Wisconsin.

Gheorghe Brătianu, fiul premierului Ionel Brătianu, s-a oferit voluntar la numai 18 ani, luând parte la încleştările din iulie-august 1917 din zona Oituzului, unde a fost şi rănit. Notaţiile care constituie un fel de jurnal de front au fost recent reeditate sub titlul File rupte din cartea războiului.

În romanul „Capătului drumului“, scris de prozatoarea de origine basarabeană Liliana Corobca, deportarea este dramatică, cutremurătoare, schimbă radical cursul întregii vieţi familiale, distruge familiile. Deportarea ucide.

Dansul Nataşei, de Orlando Figes, este o încercare extrem de ambiţioasă, pentru că istoria culturală poate oferi răspunsuri adecvate la istoria politică a Rusiei.

Dan Gulea are meritul de a fi (re)descoperit un număr de 37 de intelectuali sau scriitori care au luat parte la lupte şi au plătit preţul suprem. Cum ar fi arătat literatura şi cultura română dacă aceștia ar fi supravieţuit războiului?

Contactul cu personalitățile poate fi deosebit de important în viaţa noastră, care poate fi modelată de aceste întâlniri la fel de bine precum de lectura unor cărţi esenţiale.

Ceea ce este foarte iritant pentru orice român care merge la Viena este faptul că oraşul nu numai că pare, dar chiar este administrat pentru oameni, în folosul lor.

Niall Ferguson nu se teme să prezinte atât aspectele negative, inerente unui imperiu, care mereu a fost constituit şi impus de un popor pentru a le domina pe altele, cât şi nenumăratele aspecte pozitive ale Imperiului Britanic.

Volumul Forgotten Voices of the Second World War nu este ușor de citit, pentru că, din altă perspectivă decât cea eroică, este o carte atât despre supravieţuire, cât şi despre diversele tipuri de a muri într-un război modern.

În „insula“ concentraţionară Kolîma fostul subprefect român Alexandru Smochină a avut un parcurs sinuos, schimbând mai multe lagăre şi repartizări în câmpul muncii şi „reeducării“, chiar dacă era foarte slăbit fizic.

Mărturia lui Grigore Procopiu oferă câteva detalii interesante despre peripeţiile parlamentarilor români într-o Rusie cuprinsă de haosul revoluţionar şi al războiului civil.

Yu Hua imaginează fidel calvarul îndurat de chinezi de-a lungul Revoluției Culturale.

În ciuda faptului că a acumulat o imensă putere în calitatea sa de premier şi ministru al Războiului, Churchill nu a derapat şi puterea nu i-a luat minţile, chiar dacă i-a plăcut să o exercite.

Distrugerea familiilor aşa-zişilor duşmani ai poporului - de fapt inamici sau potenţiali inamici ai ordinii comuniste instaurată cu forţa după 1945 - a reprezentat o altă politică savant dezvoltată de regimul sovietic, exportată şi în România.