Codrut Constantinescu

Dansul Nataşei, de Orlando Figes, este o încercare extrem de ambiţioasă, pentru că istoria culturală poate oferi răspunsuri adecvate la istoria politică a Rusiei.

Dan Gulea are meritul de a fi (re)descoperit un număr de 37 de intelectuali sau scriitori care au luat parte la lupte şi au plătit preţul suprem. Cum ar fi arătat literatura şi cultura română dacă aceștia ar fi supravieţuit războiului?

Contactul cu personalitățile poate fi deosebit de important în viaţa noastră, care poate fi modelată de aceste întâlniri la fel de bine precum de lectura unor cărţi esenţiale.

Ceea ce este foarte iritant pentru orice român care merge la Viena este faptul că oraşul nu numai că pare, dar chiar este administrat pentru oameni, în folosul lor.

Niall Ferguson nu se teme să prezinte atât aspectele negative, inerente unui imperiu, care mereu a fost constituit şi impus de un popor pentru a le domina pe altele, cât şi nenumăratele aspecte pozitive ale Imperiului Britanic.

Volumul Forgotten Voices of the Second World War nu este ușor de citit, pentru că, din altă perspectivă decât cea eroică, este o carte atât despre supravieţuire, cât şi despre diversele tipuri de a muri într-un război modern.

În „insula“ concentraţionară Kolîma fostul subprefect român Alexandru Smochină a avut un parcurs sinuos, schimbând mai multe lagăre şi repartizări în câmpul muncii şi „reeducării“, chiar dacă era foarte slăbit fizic.

Mărturia lui Grigore Procopiu oferă câteva detalii interesante despre peripeţiile parlamentarilor români într-o Rusie cuprinsă de haosul revoluţionar şi al războiului civil.

Yu Hua imaginează fidel calvarul îndurat de chinezi de-a lungul Revoluției Culturale.

În ciuda faptului că a acumulat o imensă putere în calitatea sa de premier şi ministru al Războiului, Churchill nu a derapat şi puterea nu i-a luat minţile, chiar dacă i-a plăcut să o exercite.

Distrugerea familiilor aşa-zişilor duşmani ai poporului - de fapt inamici sau potenţiali inamici ai ordinii comuniste instaurată cu forţa după 1945 - a reprezentat o altă politică savant dezvoltată de regimul sovietic, exportată şi în România.

Teodor Baconschi şi Dan-Liviu Boeriu oferă o ecografie exactă a României de astăzi, disecând diverse tipare de caracter care populează realitatea noastră, grefate, uneori stângaci, după 1989.

Kevin O’Higgins era adeptul politicii paşilor mărunţi, dar semnificativi, spre deosebire de tabăra republicană intransigentă.

În noul său volum dedicat Marii Uniri, apelul final al lui Lucian Boia se îndreaptă către o Uniune Europeană unde oricum toţi suntem minoritari.

Romanul Un port la răsărit al lui Radu Tudoran stârneşte sentimentul nostru general de nostalgie faţă de ceea ce a fost România Mare.

Cartea lui Marian Voicu dovedeşte încă o dată faptul că viziunea istorică a ruşilor este complet diferită faţă de a noastră.

Viaţa şi aventurile lui Valentin Gonzalez par a fi ireale, oferind o imagine amplă a cruzimii, duplicităţii şi dominaţiei ideologice care l-au marcat atât de profund. Mărturia sa, scrisă la începutul anilor 1950, este relevantă în acest sens.1

Suferinţelor soldaţilor români obişnuiţi în prizonieratul sovietic au rămas prea puţin dezvăluite.

Avea privirea grea şi pătrunzătoare, în acelaşi timp, şi se putea simţi în ea puterea sa ocultă, supranaturală.“ (Prinţul Felix Iusupov despre Rasputin)

Jim Fergus oferă o încântătoare imagine literară a lumii dispărute a indienilor. Este de mirare că volumul O mie de femei albe nu a fost ecranizat de Hollywood, care se află întotdeauna în căutarea unor scenarii care au drept subiect turbulenta şi violenta istorie americană.

În vremea istoriilor de amor care ţin câţiva ani sau cel mult un deceniu, consumate înainte de vreme, în timpul plictiselii rapide de partenerul de viaţă şi continuei vânzoleli sentimental-amoroase,