Codrut Constantinescu

Ceea ce frapează la patru decenii de la scrierea trilogiei lui Romulus Rusan este prospețimea rândurilor. Nu e vorba numai despre un simplu jurnal de călătorie, ci de un compendiu de înțelegere a lumii.

Andrei Oișteanu, reputat antropolog, înțelege mersul istoriei, pe care o decortică minunat, dar este dotat și cu simțul umorului.

Oricine este pasionat de România interbelică, inconștient, își pune mereu și mereu aceeași întrebare: cum ar fi arătat România în anul 2022, dacă nu ar fi fost distrusă de comunism?

Romanul lui Andrei Manolescu este de factură polițistă, dar autorul oferă inserturi caustice despre societatea românească de ieri, de azi.

Ferguson ridică o întrebare foarte interesantă: de ce au luptat soldații? Ce i-a motivat? Dincolo de explicațiile standard – pentru patrie, pentru împărat / țar –, paleta de motive este mult mai amplă.

Ferguson analizează cu minuțiozitate dimensiunea economică, raportul de forțe de dinainte de 1914, atât de important pentru ceea ce avea să urmeze după august 1914.

Volumul istoricului basarabean Vladimir Solonari, prea puțin cunoscut în România, apărut prima oară la prestigioasa Cornell University Press, vine să pună ordine în acest dosar foarte spinos și problematic

Etapa poloneză a periplului său este mult mai consistentă decât cea românească, poate și pentru că minoritatea evreiască din Polonia interbelică era cea mai mare din Europa.

Un fel de drum invers, asta a dorit Albert Londres să întreprindă de la cumpărătorul final către scoicile de pe fundul Mării Roșii sau Golfului Persic. Și a reușit.

Iubind libertatea, Ana Blandiana revine la corectitudinea politică, pe care o critică deschis și nu înțelege de ce scriitori occidentali se tem să ia atitudine față de această tendință de autocenzură.

Regimul totalitar sovietic a pus mare preț pe memorie și implicit pe arhive, spre deosebire de cele democratice, pentru că bolșevicii erau experți în tehnica manipulării ei.

Suntem dependenți de România pentru că nu reușim să ne detașăm de ea. Nu reușim defel să ne împăcăm cu ea.

După 45 de ani de intoxicare cu propaganda comunistă, parcurgerea unor lucrări profesioniste despre cel de al Doilea Război Mondial reprezintă o mare satisfacție pentru cei care iubesc istoria.

Volumul coordonat de Adrian Cioroianu reconfirmă mai vechea ipoteză a istoriografiei românești post ‘90: PCdR a atras mulți etnici minoritari care detestau România Mare și care doreau să o distrugă.

A mânca pizza sau spaghetti în Grecia reprezintă o adevărată trădare culinară, care nu se iartă cu una, cu două.

Un scriitor intrat într-un solid con de umbră, aproape necunoscut pe plan național, dar și local, prahovean, a fost I.A. Bassarabescu.

Hemingway nu a fost un spion clasic, ci mai mult un influencer – acea persoană care avea puterea de a impune anumite teme mass-mediei, să influențeze milioane de oameni (în lupta antifascistă).

„Distrugerea monumentelor nu ne rezolvă istoria, doar o ascunde. Cât timp rămâne în picioare, va trebui întotdeauna să ne confruntăm cu el, să discutăm despre el. Monumentele ne trag la răspundere”.

În ianuarie 1918, gradul de rusificare a populației românești din Basarabia era destul de avansat.

Legislația antisemită a început să fie adoptată încă de pe vremea Guvernului Goga-Cuza, de la începutul anului 1938.

1.000 de refugiați polonezi au trecut și au trăit o anumită perioadă în județul Prahova, iar prahovenii au făcut tot posibilul să le ofere condiții decente de viață.