Codrut Constantinescu

Experiența celor aproape 140 de zile trăite de Romulus Rusan și Ana Blandiana în SUA a fost concretizată livresc prin apariția cărții America ogarului cenușiu - un succes uriaș în epocă.

Comunismul a fost prima ideologie care a avut nevoie ca de aer de inamici şi practic nu a supravieţuit istoric decât fabricând permanent noi dușmani.

Fascinantă rămâne dorința celor care au supraviețuit unor încercări cumplite, de regulă păcălind moartea (pe front, în Gulag sau Holocaust) de a-și spune povestea.

Scurta viață a Evgheniei Markon este doar unul dintre sutele de mii de destine frânte de logica totalitară.

Rolul și implicarea SUA rămân la fel de importante ca în perioada Războiului Rece, dacă nu cumva și mai importante acum, într-o lume în schimbare de paradigmă.

Modul în care descrie Tesson viaţa în afara vieţii, dar, totuşi, viaţa, parcă îţi se face şi ţie, simplu cititor, poftă de ea sau măcar de o cură de câteva zile, care nu ar strica probabil nimănui.

Ioan Timuș a trăit cinci ani în Japonia, cunoscând intim societatea niponă, fiind, dacă nu primul român care a ajuns în Japonia, cel puțin primul care a scris pe larg despre ea.

Mărturia lui Costin Petrescu dezvăluie tragismul, eroismul, dar și laşităţile unei epoci complicate şi care merită citită şi la un an de la festivismele dedicate Centenarului apariţiei României Mari.

Şi destinul lui Grigore Romalo, descendentul unei prestigioase familii de boieri munteni, este relevant pentru complexitatea şi tragismul constituirii României Mari.

Ne îndoim profund că Gheorghe Garoescu ar fi acceptat să-şi trădeze ţara şi regele, punându-se în slujba bolșevicilor şi cozilor de topor.

Berthelot nu era prea fericit de intrarea trupelor române în Basarabia, în ideea de a nu-i antagoniza și mai mult pe ruși, chiar dacă recunoaște caracterul românesc al provinciei.

În ciuda încercărilor la care a fost supusă, Regina-mamă Elena a făcut mult bine într-o epocă zguduită de războaie, în care mult mai ușor era să te refugiezi sub mantia indiferenței.

Pentru curajul dovedit în lupta de la Porumbacu (1916), Henri Stahl a fost distins cu Ordinul Coroana României.

Relatarea lui Raul Dona vine să întregească amplul tablou al implicării României în Primul Război Mondial, oferind o perspectivă diferită față de șabloanele vânturate în spațiul public de Centenar.

„Oamenii se scurgeau din toate satele şi târgurile din spatele frontului către Bucureşti, înnebuniţi de spaimă, urcaţi în căruţe şi pe jos, cu tot avutul ce putuseră lua, în grabă, cu copii, femei şi moşnegi, chiar şi cu morţi la capul cărora ardeau lumânări şi pe care nu-i putuseră îngropa.“ (Toma T. Socolescu)

Cum arată Grecia în vara anului 2018? Care este legătura între turismul industrial și criza economică, ce pare a fi depășită după opt ani grei?

Memoriile de război ale lui Victor Ion Popa sunt formate dintr-o serie de scene bine închegate care dovedesc faptul că, și atunci când frontul era stabilizat, totuși moartea era prezentă și putea apărea în orice moment.

Venit ca inamic, Gerhard Velburg a plecat ca sincer admirator al românilor, cunoscând şi dezvăluind atât aspectele pozitive, cât şi pe cele negative.

Dinamicul volum Blestemul Svetlanei, scris de Beata de Robien, retrasează nefericita viaţă a fiicei lui Stalin, din primii ani ai copilăriei până la obscurul sfârşit din 2011, care a avut loc, în mod paradoxal, în SUA, într-un azil pentru oameni săraci dintr-un orăşel obscur din Wisconsin.

Gheorghe Brătianu, fiul premierului Ionel Brătianu, s-a oferit voluntar la numai 18 ani, luând parte la încleştările din iulie-august 1917 din zona Oituzului, unde a fost şi rănit. Notaţiile care constituie un fel de jurnal de front au fost recent reeditate sub titlul File rupte din cartea războiului.

În romanul „Capătului drumului“, scris de prozatoarea de origine basarabeană Liliana Corobca, deportarea este dramatică, cutremurătoare, schimbă radical cursul întregii vieţi familiale, distruge familiile. Deportarea ucide.