Codrut Constantinescu

Orlando Figes subliniază în notă istoriografică tradiţională importanţa războiului civil, câştigat de bolşevici, pentru definirea ulterioară a regimului totalitar comunist.

Rănile unui oraș. București bombardat este un album realizat în condiţii grafice de excepție, în care sunt strânse fotografii din mai multe arhive (publice, dar şi private), care dezvăluie gradul de distrugere suferit de Capitala României în cel de al doilea război mondial.

Pornind de la dueluri, Mihai Chiper oferă şi o radiografie a elitei politice şi culturale române din perioada interbelică şi din secolul al XIX-lea.

„Îl vedeam stând în sala de operaţie, uneori până la miezul nopţii, încins şi transpirat, muncind din greu, fără încetare, fiindcă răniţii erau duşi în număr tot mai mare şi pe mulţi i-a întors din pragul morţii. Cât de mulţi din ostaşii noştri, sfârtecaţi în luptă, au rămas în viaţă datorită lui! “

Tot înainte! este o carte periculoasă pentru cei care şi-au trăit copilăria în comunism. Pentru că există riscul de a ţi se aduce la suprafaţa memoriei multe amintiri care au fost uitate / recondiţionate / reciclate / şterse.

Memoriile lui Marcel Fontaine dovedesc, mai ales în aceste momente de cumpănă ale UE, că românii şi francezii au un trecut comun care ne uneşte şi pe care ambele societăţi ar trebui să-l cunoască mai bine.

Gheorghe Ghiulamila, corist în cadrul Ansamblului Doina al Armatei, a luat parte la trei turnee asiatice în anii ’60-’70 şi a ţinut un jurnal, păstrat în familie şi publicat acum.

Cine a fost cu adevărat William Wallace şi cât de mult a omis Mel Gibson din filmul său?

Istoria Rusiei este şi istoria unei societăţi care nu-şi găseşte drumul, oscilând periculos, din criză în criză, din dictatură în dictatură, şi care pare a nu învăţa mai nimic din trecut, care este folosit doar pentru a fi manipulat, folosit, instrumentat şi pentru a justifica regimurile tiranice.

Robert Walsh este un alt călător de origine irlandeză care a străbătut rapid spaţiul românesc la scurt timp după Revoluţia din 1821.

Nu ai cum să treci prin oraşele scoţiene fără să remarci cultul eroilor, al militarilor scoţieni care au luptat pentru Marea Britanie în cele două războaie mondiale.

Cel de al doilea volum al memoriilor lui Vasile Cancicov rezumă perioada scursă între 14 august 1917 şi 31 decembrie 1918, una extrem de bogată în evenimente şi, după cum bine ştim, spectaculoase răsturnări de situaţie.

Vasile Cancicov descrie cu lux de amănunte întreaga paletă a umilinţelor zilnice pe care a presupus-o viaţa sub regimul de ocupaţie militară.

Evadarea în Gulag nu era neapărat imposibilă, paza era deseori laxă, însă distanţele mari, lipsa hranei şi vremea foarte dură zădărniceau de regulă cele mai multe tentative. Alta era situaţia când deţinutul avusese marele noroc să fie alocat vreunui lagăr din partea europeană a Uniunii Sovietice.

Anella Robănescu notează în jurnalul său detaliile unei epoci sângeroase, dinamice şi tulburătoare, care a marcat spiritele românilor.

Indiferent de ţara pe care o vizitezi, cel puţin în Europa, dacă stai mai multe zile, nu ai cum să nu întâlneşti români. Iar în Italia ei sunt o prezenţă masivă şi constantă

Patrick O’Brien este surprinzător de precoce şi românofil, prevestind un curent de opinie occidental care milita pentru oferirea posibilităţii Principatelor Române, exploatate atât de turci, cât şi de ruşi, de a se dezvolta la adevăratul lor potenţial.

Moştenirea lui Ceauşescu ne bântuie şi astăzi, pentru că megalomania lui transformatoare a atins aproape toate domeniile societăţii. Ceauşescu a dorit să îmbrăţişeze sufocant, până la asfixiere, România.

Lectura cărţilor de călătorie scrise de occidentalii care au trecut prin Principatele Dunărene în secolul al XIX-lea reprezintă un exerciţiu intelectual vital pentru a observa evoluţia spaţiului românesc. În ele putem descoperi atât remarcabilele progrese edificate de-a lungul a nici două secole, dar, în acelaşi timp, și trăsăturile perene care par a ţine de fondul nostru naţional.

Imaginea oferită de maiorul Caracaș este edificatoare şi pentru că ne oferă ocazia de a compara tratamentul aplicat prizonierilor de război în primul şi cel de al doilea război mondial, chiar şi în Germania.

Cu greu poate fi găsită o viaţă cotidiană mai dificilă şi chinuită în timp de pace în vreo altă ţară și în vreun alt timp istoric decât în URSS-ul stalinist.