Brîndușa Armanca

Ponta este, alături de președintele Băsescu, autorul moral al degradării grave a comunicării publice.

Un premiu la festival este pentru oamenii de televiziune un îndemn să continue, creează un sentiment de comunitate, prilejuiește întâlniri de breaslă și reamintește tuturor că, în ciuda dificultăților, meseria este frumoasă.

Ce îi împinge pe jurnaliști să aducă, în locul știrilor așteptate de public, „scenete“, „reality-show-uri“, „docudrame“?

Cazul SOV este emblematic fiindcă ilustrează la fel de bine ca Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță sau Radu Mazăre cât de viciată este comunitatea media, în parteneriatul toxic cu politica, afacerile veroase și, adesea, cu serviciile secrete.

Meteahnă veche, luxul pe bani publici a reușit să conducă TVR spre faliment.

„În inconştiența lor, câteva televiziuni nu fac altceva decât să incite la producerea unor revolte“, avertizează Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare.

De ce se reped oamenii să semneze petiții online? Fiindcă e simplu, e confortabilă descărcarea unei frustrări sociale prin exprimarea acordului cu un click sau fiindcă e șic.

Studiile despre influența mass-media asupra electoratului converg în observația că, în ultimii ani, a crescut rolul emoției în modelarea percepției publice. Rețelele sociale au accentuat natura subiectivă a opțiunilor politice.

Publicul britanic evaluează mass-media ca părtinitoare în proporție de 26%, mai ales presa dominată de ideologiile de dreapta.

Impactul pe care progresul tehnologic îl are asupra domeniilor comunicării și ale mass-media se cere analizat cu atenție.

Contactul pe rețelele sociale, unde exprimarea liberă zburdă în voie, nu este lipsit de primejdii. Copiii sunt cei mai expuși, fiindcă Generația Z s-a născut în plină epocă a tehnologizării extinse.

Alegerile locale sau generale sunt un revelator nu doar pentru nivelul clasei politice și al electoratului, ci și pentru gradul de independență al mass-media.

Liviu Avram atrage atenția asupra unei realități de care cetățenii se lovesc frecvent: că uneori mârșăviile interesate ale politicienilor nu pot fi împiedicate și sancționate.

Cine crede că prezența penalilor la vârful statului, în politică și în administrație, nu are mare relevanță în viața noastră cotidiană e naiv. Sunt viciate în primul rând instituțiile întoarse împotriva intereselor comunității pentru a servi interesele găștilor. Se vede asta și în mass-media.

Se întâmplă lucruri alarmante în societatea românească: o neliniște ațâțată de nerușinarea clasei politice face ca jurnaliștii să părăsească rezerva propriei misiuni, de a informa publicul, și să treacă la acțiune.

Pierderea încrederii publicului înseamnă „Adio jurnalism! Bun venit propagandă, manipulare, conspirație, spionită!“, este concluzia lui Peter Limbourg, directorul Deutsche Welle.

Întâlnirile justiție-presă nu sunt meciuri, nu sunt competiții unde se vede cine e mai tare, ci schimburi utile de informații și idei în interes public.

Răspunsul scurt este: influență și bani. Ce oferă? Notorietate relativă. Dar analiza e mai complexă.

Soclul succesului SRR e din carton. La o salubrizare, monumentul se surpă.

Luni, 11 aprilie, plenul parlamentului a respins numirea Monicăi Ghiurco în funcţia de preşedinte-director general al TVR. Monica Ghiurco a primit 194 de voturi pentru şi 113 împotrivă, în condiţiile în care avea nevoie de o majoritate calificată – 272 de voturi.pentru.

Până azi, au fost puse în dezbatere în Sinteza teme incitante, ca Tătucii nației ies din istorie?, Putin Propaganda, Partidele. Sfârșitul unei civilizații politice?, Facebookistan, România rămâne în familie ș.a.