Pe aceeași temă
Christian Haller, scriitor elveţian cu o lungă şi prestigioasă carieră de romancier şi dramaturg, a susţinut un dialog deosebit de interesant la Biblioteca Naţională Eveţiană din Berna, cu ocazia preluării arhivei sale de către Arhiva Literară a Elveţiei. Din acest fond fac parte şi memoriile româneşti moştenite de la mama sa – ea părăsea România la 17 ani, în perioada interbelică. Nostalgia ei legată de ţara noastră s-a transferat fiului, care a scris pagini şi volume remarcabile pe această temă. Lectura oferită de autor la Biblioteca Naţională din Berna a fost, de altfel, o evocare a Bucureştiului, pe care scriitorul elveţian l-a vizitat în repetate rânduri, „în căutarea timpului pierdut“ şi cu ochiul atent la actualitate.
Christian Haller a intrat în atenţia cititorului român începând cu anul 2000 prin piesa Jocurile zeilor şi prin romanele Muzica înghiţită şi Vremurile mai bune, apărute la Polirom, în traducerea Norei Iuga.
Jan Koneffke a avut recent două lecturi în Elveţia, la Zürich şi Lucerna, în cadrul amplului său turneu de lansare peste mai multe graniţe, în spaţiul Europei germanofone, a romanului Cele şapte vieţi ale lui Felix Kannmacher (Editura Dumont, Germania). Romancier, poet şi jurnalist german multipremiat, Jan Koneffke îşi împarte viaţa de mai mulţi ani, cum se ştie, între Viena şi Bucureşti. Acest ultim roman al lui se petrece în România, în preajma celui de-al doilea război mondial, şi se bazează pe o extraordinară documentare, ca şi pe impresii directe, la faţa locului. Publicul elveţian a pătruns, de exemplu, prin lectura autorului, în rosturile unei lumi de un farmec unic şi eteroclit – lume însă atinsă ameninţător de curenţii secolului XX – într-un remarcabil pasaj dedicat Balcicului. Cititorii Bucureştiului Cultural au avut de altfel prilejul să citească un fragment foarte expresiv, în traducerea lui Catrinel Pleşu, publicat aici înaintea apariţiei cărţii (nr. 97, sept. 2010).
Ioana Ieronim, aflată în Elveţia într-o rezidenţă sub egida Fundaţiei Landys & Gyr), şi Cătălin Dorian Florescu, romancierul elveţian român de succes, cunoscut şi în ţara sa de origine, prin seria de romane publicate la Polirom: Vremea minunilor (2005), Drumul scurt spre casă (2006), Maseurul orb (2007) şi Zaira (2010), au avut o seară de lectură şi discuţii, în oraşul elveţian Zug. Moderator, criticul Manfred Papst, de la Neue Zürcher Zeitung (NZZ am Sonntag). Ioana Ieronim a citit pasaje din ediţia germană a volumului său narativ Triumful Paparudei (ed. Johannis Reeg, Germania, traducere Dagmar Dusil), cu accent pe destinul postbelic al saşilor transilvăneni, ca şi poeme recente, într-o cheie diferită, în engleză şi germană. Cătălin Dorian Florescu a ales fragmente din Zaira, ultimul său roman, prezentând un Banat deschis lumii, fabulos şi nostalgic. Discuţia a pus în valoare experienţa românească şi contextul european, diferenţele generaţionale de recepţie.
