Bucurestiul Cultural, nr. 124 - Poezia, în aceste vremuri, a redevenit o artă anahoretă

Cum aţi descrie condiţia scriitorului în România şi, în mod particular, pe cea a poe­tului? Există dezavantaje, în 2013, pen­tru un scriitor/poet din provincie faţă de un scriitor din Capitală?

Scriitorul român e obligat să aibă umor. Fără umor, e ispitit să-şi vadă via­ţa sub semne melodramatice. Cert este că nu prea există nimeni dornic să-l fe­reas­că de drame şi melodrame. Vreun administrator de regiuni mai mari sau mai mici ale tărişoarei ar putea face acest lucru, dar aceştia, administratorii, cei mai numeroşi, sunt vaccinaţi eficient împotriva literaturii.

Credeţi în ideea de generaţie literară sau vi se pare o simplificare? Care sunt mo­de­le­le dvs. din poezia românească? De cine vă sim­ţiţi mai apropiat din generaţiile mai ti­ne­re de autori de poezie?

Ideea de generaţie literară e eficientă pentru minţi clasificatoare. Dar a merge cu gândul că, la noi, se iveşte câte o ge­ne­raţie literară din decadă în decadă e, dacă nu amuzant, trist de-a binelea. Pen­tru un scriitor tânăr, generaţia literară e, până la un punct, un fel de scut. Dar din­colo de o anume etapă, generaţioniştii se împrăştie ca potârnichile, pe măsură ce se configurează individualităţile. N-am modele în poezia românească. Îi recitesc cu plăcere pe Arghezi, Blaga, Bacovia, So­rin Mărculescu, Dimov, Angela Ma­ri­nes­cu, poeţii echinoxişti şi pe mulţi alţii. Dintre cei mai tineri îmi plac Radu Van­cu, Dan Coman, Rita Chirian şi alţii. Dar citesc şi recitesc tot timpul: Trakl, Célan, Montale, Dino Campana, Gott­fried Benn, T.S. Eliot.

Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scrii­to­rilor, pe care o conduceţi, organizează de mai mulţi ani Colocviile Romanului Ro­mâ­nesc Contemporan şi Colocviile Tinerilor Scrii­tori. De ce vi s-a părut importantă/re­le­van­tă organizarea lor? Cum reuşiţi să le menţineţi, din punct de vedere financiar şi logistic? Ce cuprind ediţiile din acest an ale Colocviilor, ca teme şi invitaţi?

Filiala Alba-Hunedoara a USR a fost în­­­­fiinţată în anul 2006 la iniţiativa unui om politic, e vorba de preşedintele Con­si­liu­lui Judeţean Alba, domnul Ion Dumi­trel. Înfiinţarea ei a transformat oraşul Alba Iulia şi judeţul Alba în adevărate sedii ale culturii naţionale. Domnul Ion Dumitrel cred că e unic în lumea po­li­ti­că, nu doar cu această idee, are con­vin­gerea că prin cultură se găsesc soluţii la toate problemele. Realităţile îl confirmă. De la întemeierea acestei filiale, în Alba Iulia s-au desfăşurat câteva ediţii ale Co­loc­viilor romanului contemporan, ale Colocviilor tinerilor scriitori şi ale Vâr­ste­lor poeziei. La aceste evenimente au fost şi sunt invitaţi cei mai importanţi scrii­tori români contemporani. Ediţia din acest an a Colocviilor tinerilor scrii­tori a avut drept temă debuturile în lite­ra­­tură din anul 2012. La Colocviile roma­nu­lui contemporan, se va discuta despre roman ca ficţiune şi evaziune.

Exista aspecte în funcţionarea Uniunii Scriitorilor pe care le-aţi modifica? Dacă da, care ar fi acelea?

Despre Uniunea Scriitorilor spun doar atât: de când e condusă de domnul Ni­co­lae Manolescu, scriitorul român şi-a re­do­bândit demnitatea.

Cum decurge colaborarea Filialei Alba-Hu­nedoara a USR cu autorităţile locale? Vă sprijină în proiectele dvs.?    

Tot ce se întâmplă în Alba, cultural­men­te vorbind, e o consecinţă a hotărâ­ri­lor Consiliului Local Alba Iulia, condus de primarul Mircea Hava, şi ale Consi­liu­lui Judeţean Alba, condus de domnul Ion Dumitrel. În Alba Iulia, cum se ştie, apare revista de cultură Discobolul, sub egi­da Uniunii Scriitorilor, revistă susţi­nu­tă financiar de municipalitate şi de Con­siliul Judeţean. Cine a fost atent la evo­lu­ţia acestei reviste poate constata cu invidie sau satisfacţie că Discobolul e, acum, pe prima scenă a revuisticii cul­tu­rale.

De ce credeţi că editurile importante din Ro­mânia, cu câteva excepţii, acordă prea pu­ţină atenţie poeziei româneşti contem­po­ra­ne? E vorba doar de aspectul finan­ciar? Credeţi că poezia românească poate fi sus­ţinută prin mai multe proiecte de tipul lec­turilor publice, al întâlnirii cu studenţii sau liceenii etc.? Organizaţi astfel de eve­ni­men­te în Alba şi Hunedoara?

Poezia, în aceste vremuri, în care ener­giile negative marchează omul şi lumea, a redevenit o artă anahoretă. E cu atât mai merituos gestul editurilor care o pro­mo­vează. Cred că spiritul poetic e cel mai în măsură să mărturisească despre bi­nele şi răul din lume şi din om. Poe­ti­cul e cea mai sensibilă modalitate de a fi a omului, în stare să avertizeze despre pe­ricolele ce ameninţă umanitatea. Chiar în faţa criteriilor eficienţei, ce con­duc azi lumea, înstrăinând omul de vo­ca­ţia sa originară, îndepărtându-l de pro­pria-i dem­nitate, poezia, formă supremă a deli­ca­teţii, rezistă. Promovarea ei prin lec­turi publice e o formă elegantă de a o con­serva. În Alba Iulia, proiectul „Vârs­te­le poeziei“ tocmai asta face.

Interviu cu Aurel Pantea, poet, preşedintele filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, realizat de Mădălina Şchiopu