Gala UNITER 2006 O editie de tranzitie (?)

 Întrebare pusa între paranteze, caci nu stim cat sau cum au receptat invitatii stra­ini discursurile prelungite ale unor lau­reati. Dar asta e o alta poveste, printre mul­tiplele peripetii ale Galei strabatand pe­rioade mai putin favorabile, pana la in­sta­larea amfitrionului sau la conducerea institutiei care o gazduieste. Merita totusi efortul de a-i descifra întelesul, ce de­pa­ses­­te, oricum, într-un context marcat de acu­te contradictii (asemanator, vorba mar­xistului, luptei dintre vechi si nou, acum în malaxorul tranzitiei), caracterul de fapt monden. Sa convenim mai întai ca simbolul primeaza, nu figuratia, oricat de stralucitoare, pusa în joc pentru un efect garantat. Regele Simeon al II-a al Bul­gariei si Regina Margareta, dar si pe­re­chea princiara a Casei Regale a Belgiei, tara ce gazduieste Comisia Europeana, de la care asteptam promovarea în UE, tre­buie sa fi beneficiat de un bun tran­slator, pe langa documentatia aferenta de­spre teatrul de la noi. In caz contrar, pe langa intraductibilul cascat, protocolarul me­saj de unitate & solidaritate... S-au aflat în loja oficiala de la Sala Mare a TNB re­zervata pana în ’89 dictatorilor comunisti (ex­cedat de spectrul "continuitatii", re­gi­zo­rul Andrei Serban schitase nu demult un proiect demolator, incompatibil, cum s-a va­zut, cu mentalitatea curenta), în com­pa­nia membrilor Casei Regale romane, ala­turi de politicieni republicani autohtoni. De altfel, si prin evolutia împrejurarilor în 2007, Gala UNITER va avea loc la Sibiu.

La a XIV-a editie, spectacolul montat de regizorul Cornel Todea a fost unul aus­ter prin comparatie cu cele anterioare, so­brie­tate pretinsa într-un fel de prezenta înal­telor figuri reclamand un anume set de valori. Intentia de a focaliza atentia asu­pra personalitatii artistilor distinsi gra­tie juriilor îndrituite, doua la numar, e deja un punct castigat. In al treilea rand, daca si laureatii ar fi respectat regula jocului, cu toate reprosurile ce i se pot aduce în pri­vinta criteriilor de selectie, spre profitul vreuneia sau alteia din echipele de zgo­mot avand mereu ceva de revendicat, pro­iec­tul spectacular îsi contura înca mai clar obiectivul.

Dincolo de anecdotica ce însoteste un ase­menea eveniment, într-o comunitate în care convietuiesc, de voie, de nevoie, caractere si umori incontrolabile - oferind nu o data remarcabile schimbari de ma­caz, in functie de împlinirile unor mult cla­ma­te asteptari -, exista o memorie con­servata în timp, în pofida conjuncturilor relativizante prin chiar natura lor. Si fara doar si poate ca în numele ei au traversat sce­na buna parte dintre premiatii din seara de 3 aprilie, care s-a întins pana în zori. Trofeul Galei, creat de Ion Bitzan în 1992 si executat pentru actuala editie de artistul plastic Vlad Ciobanu, a ajuns chiar în mana unor veritabili colectionari de premii, pentru ca au contribuit la nobletea acestei arte. La categoria Cei mai buni... îl regasim, cum era si firesc, pe Victor Re­ben­giuc (Premiul pentru actor în rol principal - din spectacolul Inima de caine montat de Yuriy Kordonskiy), precum si pe Valeria Seciu (Cea mai buna actrita în rol principal - din Cum gandeste Amy, regia Catalina Buzoianu) sau Adriana Grand (pentru scenografia spec­tacolului Scaunele, de Eugène Io­nesco, la Teatrul German din Timisoara). E bine, e discutabil fata de atatia dintre colegii de breasla gravitand în jurul UNITER privat azi de sediul cuceririlor post­decembriste, rasfatat în schimb de fi­nantisti, fundatii, oameni de afaceri, prin­tre care si traditionalul Mecena premiat an de an cu acelasi trofeu, fara sa tre­zeas­ca reactii adverse? Patroni aI unui co­tidian central, mecenatii si-au prezentat ofer­­tele ambitioase vizand construirea unui nou edificiu unional, iar din toamna lan­sarea revistei de teatru purtand sigla aceleiasi institutii. Suntem deja într-un alt domeniu, publicitat în programul de sala al spectacolului Chicago în format A4, cu in­vitatia de a vizita Unirea Shopping Cen­ter, subiectul în chestiune. "Colectionar" de cu totul alt gen este regizorul Mihai Maniutiu, primind Premiul pentru cel mai bun spectacol - Woyzeck, Teatrul Ma­ghiar de Stat Cluj, apreciat si de publicul bu­curestean. Socotite nu mai putin elocvente, nominalizarile aduc printre per­so­nalitatile consacrate (Coca Bloos, Ale­xan­dru Tocilescu, Victor Ioan Frunza, Yuriy Kordonskiy ori Tompa Gábor pentru spec­tacolul Asteptandu-l pe Godot de la Teatrul "Tamási Áron" din Sfantu Gheorghe) si numele unor foarte talentati ti­neri (József Bartha, Kézdi Imola, Marius Manole, Marius Stanescu...). Interesant este si faptul ca, printre nominalizati, fi­gureaza destui dintre premiantii editiilor tre­cute, parte implicati în structurile UNITER, care, pe principiul rularii, trebuie sa mai astepte o runda-doua ca sa urce ia­rasi pe podium. Asa s-a nascut folclorul circuitului închis al valorilor teatrale în cul­tura, abil speculat de promotorii grupati în jurul ideii de teatru alternativ, care poate spune totul si nimic. Tonul devine atunci mai conciliant, cata vreme raman înca motive de negocieri. Nominalizat anul tre­cut, regizorul Radu Afrim a fost re­com­pen­sat cu Premiul pentru regie - spectacolul Plastilina de la teatrul ploiestean, iar proaspatul absolvent Alex Mihail, care a debutat în programul Teatrului de Co­me­die, a închinat premiul obtinut generatiei din care face parte. Reprezentatia în spe­ta se numeste Comedie neagra, dupa piesa unui celebru dramaturg, întru totul tipica unui debutant. Semnificative sunt premiile pentru cel mai bun rol se­cundar (Constantin Draganescu si Peter Hilda). Biroul AICT a acordat Premiul de onoare omului de teatru George Banu, pentru multiplele sale contributii, detaliate succint, Premiul criticii actritei si can­tau­toa­rei Ada Milea, Diploma de ex­ce­lenta teatrologilor Alina Mol­do­van si Tamara Susoi. Un alt rand de premii decernat de Senatul UNITER au re­venit unei mari actrite care a ales calea exilului, Liliana To­mescu, scenografului Valeriu Pe­ni­soa­ra Stegaru, regizorului Dinu Cernescu - pentru întreaga activitate. Distinctie oferita si actorului Misu Fotino, în cadrul unei ceremonii nu umbrita de tris­tete, amintind cumva episodul tarziu al sarbatoririi unui alt monstru sacru al tea­trului romanesc, Gina Patrichi, bi­neme­ri­tand recunostinta publica. Incat asaltul celor mai tineri spre culmile gloriei ofi­cia­li­za­te s-ar cuveni tem­pe­rat putin. Cea mai buna piesa a anului (2005) a fost de­cla­rata, sub egida Casei Regale a Romaniei, Colonia ingerilor de Stefan Caraman. Regizoarea Cezarina Ionescu a primit Premiul pentru teatrul radiofonic, pentru teatrul de marionete actorii Horia Da­vi­des­cu si Eustatiu Gregorian, la critica teatrala Doina Papp, un Premiu special pentru teatrul de revista - actorul Nicu Con­stan­tin, la sectiunea Teatrul pentru copii ac­to­rul Lucian Ifrim, pentru spectacolul de circ - Mihai Ciuca, iar pentru muzica de teatru compozitorul Nicu Alifantis. Un Premiu de excelenta i-a fost acordat lui Con­stan­tin Chiriac. Nu întamplator am lasat-o la urma pe Elisabeta Popp, distinsa cu Pre­miul pentru întreaga activitate (critica si istorie literara), fiindca printre atatea patimi locale ce nu oco­lesc scena poate fi considerata un bun agent de echi­li­bru. Cum s-a si dovedit în vremuri tulburi, ca si în cele de precara normalitate. In sfarsit, tocmai era sa-l uitam pe Dominic Dembinski, care a primit Premiul pentru Teatrul TV la TVR cu productia Ale­ge­rea lui Alexandru Sutto de Dumitru Crudu. Uite ca n-am facut-o. British Council a oferit si de aceasta data un premiu pentru UNITER, iar BCR chiar un cec pentru presedinte.