Pe aceeași temă
Adevaratul inamic al umanismului nu e tehnologia, ci birocratia (in fond, produsul unei operatiuni de masinizare absoluta a continuturilor umane, fara legatura cu progresul tehnicilor si al industriilor). Acest adevar complicat si ferecat sub cheie a costat un fluviu de teorii erudite si face, inca, obiectul unei discutii fastuoase in care se amesteca istoria, sociologia si antropologia. O lectura mai atenta a lui Kafka si un dram de onestitate filozofica in interpretarea abatorului leninist ar fi scutit multe catedre de vorbarie si multi academici de maculatura. Intre timp si in lipsa lecturilor cuvenite, fotbalul poate ajuta.
Bahramov si completul de 7
Amabil si lizibil ca o fabula simplificata pe intelesul unui secol amator de alegorii elementare, fotbalul vorbeste si explica, tot mai des, lucrurile balbaite de profesori si tratate. Cazul Masinism vs. Umanism a fost ilustrat si lamurit insistent de cateva dintre cele mai instructive episoade ale fotbalului recent. Saptamana trecuta, de pilda, s-a inscris la cuvant insusi Sepp Blatter, interminabilul dinast din fruntea FIFA, varianta umana helvetizata a Mesandului românesc. Blatter a parafat refuzul FIFA de a introduce mijloace electronice de arbitraj, sustinand solar si sfatos ca "umanismul fotbalului trebuie aparat de tehnologie"..jpg)
La mijloc nu era reprogramarea digitala a fotbalului, din care, de altel, FIFA face profituri enorme, tuteland propriul sector de jocuri pe computer. La mijloc era, pur si simplu, introducerea unui sistem de senzori in arbitrajul de linia portii. Cu alte cuvinte, un sistem care sa elimine eroarea in acele faze, aproape imposibile pentru viteza oculara umana, in care mingea cade la cativa centimentri de o parte sau de alta a liniei portii. Blatter si International Board, organismul care administreaza regulamentul jocului de fotbal, au respins ideea si au propus introducerea a 2 arbitri suplimentari "de poarta", care ar urma sa dea, desigur, doua perechi de ochi neputinciosi in plus. Asadar, inca o instanta care ar aduce numarul arbitrilor la 5 si ar mari mica birocratie obligatorie la un complet de 7 (numarandu-i si pe oficialul din fata bancilor tehnice, si pe observatorul delegat). Fotbalul, sustine Blatter, trebuie ferit de invazia metalica si inumana a tehnologiei. Curios, tenisul, arbitrat electronic de-a lungul liniei de serviciu, a supravietuit intact. Insa fotbalul trebuie ferit tocmai de singura forma de analiza si decizie care poate pune capat nesigurantei senzoriale. Evident, s-a jucat fotbal o suta de ani fara "ochi electronici", dar asta nu explica indeajuns de ce s-ar juca mai departe asa. FIFA blocheaza o intrebare care a avut timp sa-si construiasca propria dinastie, din 1966 incoace, cand Bahramov a preferat sa priveasca in uncii, nu in centimetri, si a decis, extrasportiv, o Cupa Mondiala. In plus, defectiunea principala de care e amenintat umanismul fotbalului nu vine din intruziunea tehnologiei, ci, numai si numai, din birocratizarea actului de arbitraj.
Aventurile neinchipuitului portar Rio
Un val de exemple recente continua catalogul acestei tendinte istorice. FIFA si diriguitorii regulamentului raspund cu o eroare fundamentala schimbarilor de ritm si angajament ale fotbalului modern. Mult mai rapid si mai tehnic decat stramosul sau clasic, fotbalul recent a fost tratat de FIFA cu o baterie de modificari de arbitraj care au lasat in urma nervozitate, frustrare si au intarit sentimentul justitiei arbitrare. Iata-l, saptamana trecuta, pe batranul Alex Ferguson, racnind pana la congestie catre toti arbitrii si micii birocrati din jurul meciului de Cupa cu Portsmouth. Mai intai, dupa ce Cristiano Ronaldo a reusit un dribling de anticipatie si a paralizat puterea de perceptie a arbitrilor. Faultul care a pus capat inovatiei lui Ronaldo, la doi metri de poarta, a fost pur si simplu peste puterea de intelegere a centralului si a tusierului. Apogeul abia urma. Baros a fost doborat de Thomasz Kuszczak, in careu. Arbitrul a dictat, corect, penalti, dar, apoi, a pus in aplicare recomandarea FIFA si l-a eliminat pe portar. United facuse, deja, toate schimbarile si a trebuit sa-l aseze in poarta pe Rio Ferdinand. Un fundas. La 0-1, Manchester a petrecut ultimele 20 de minute aparandu-se de orice minge pe sus, adica incercand sa astupe fisura creata de disparitia portarului. Cine a distorsionat trasaturile de baza ale fotbalului real, in acest caz? Birocratia sau tehnologia?
Un atentat la pudoare: bustul lui Cassano
Tot saptamana trecuta, Antonio Cassano, un vechi dependent de turbulenta, expulzat de Real la Sampdoria, a fost eliminat, spre sfarsitul meciului cu Torino. Decizia a venit dupa al doilea cartonas galben. Care a venit dupa primul si a dat, astfel, castig de cauza unui abuz foarte putin prielnic "umanismului" fotbalistic. Cassano a primit primul cartonas pentru ca a explodat emotional si si-a scos tricoul, imediat dupa ce a inscris. Nimeni n-a reusit sa explice, deocamdata, care e sensul acestei decizii pe care FIFA a fortat-o asupra fotbalului. De ce anume trebuie curmate formele de expresie afectiva si de ce n-a alcatuit FIFA, mai intai, un nomenclator de gesturi si atitudini admise dupa marcarea unui gol? Intr-adevar, sanctiunea aplicata lui Cassano ar fi absolut la locul ei in sah, unde nimeni n-ar accepta un invingator catarat, fara camasa, pe masa de joc. Dar in fotbal? In fata tribunelor pline ochi de busturi dezgolite? Cine dezumanizeaza un joc incarcat de gesturi emotionale primare si foarte bine in pielea lui mai mult sau mai putin goala? Tehnologia sau dogmatismul birocratic? A se proceda cu carte si bun-simt.
