Pe aceeași temă
Romania adera la UE intr-un moment de redefinire a relatiilor Bruxellesului cu Moscova. Sunt tensiuni intre membrii UE, generate de felul in care privesc relatiile cu Rusia. De ce parte a baricadei se va situa Romania, dupa 1 ianuarie 2007?
Inevitabil, Romania ca membru al UE nu poate fi decat solidara cu politica UE in ansamblu. In ce priveste Acordul de parteneriat si cooperare, aici lucrurile merita precizie. Acordul actual si-a epuizat si portanta politica, si potentialul, pentru ca relatiile cu Federatia Rusa au devenit foarte ample. Sunt relatii care, mai ales din punct de vedere economic, se dezvolta accelerat, pe masura cooperarii in domeniul energiei. Federatia Rusa este unul dintre partenerii strategici predilecti ai UE, in zona Marii Negre, zona caucaziana, Asia Centrala, si un partener de care va trebui sa tinem cont in momentul in care UE se va deschide spre jocul politic global. In acelasi timp, Federatia Rusa "isi recunoaste vecinul", o afirma presedintele Putin intr-un articol care a fost publicat foarte recent in Frankfurter Allgemeine Zeitung, mentionand faptul ca UE nu reprezinta doar o vecinatate geografica, ci reprezinta si o vecinatate favorabila cooperarii. Tensiunile de care amintiti, prefer eu in momentul acesta sa cred, au aparut din cauza unor diferente intre interesele Federatiei Ruse, in buna parte comerciale si politice, si perspectivele de cooperare ale UE, asa cum si le imagineaza in relatia cu Moscova. UE se afla pe drumul constituirii unei politici energetice unice. Chestiunea a fost, principial cel putin, rezolvata in interiorul UE in timpul celor doua presedintii, austriaca si finlandeza. Ea va pune deasupra interesului particular al unui stat membru sau al altuia interesul comun al solidaritatii europene.
UE si Rusia
Dar statele membre nu par sa aiba capacitatea de a formula o politica unitara fata de Rusia, nici macar in domeniul energetic.
Acesta este dezideratul si nu pornim cu gandul ca o solutie se poate gasi imediat. In unele cazuri, relatia economica bilaterala intre un anume stat membru al UE si Federatia Rusa, mai ales in cazul importului de hidrocarburi, este indeajuns de consistenta pentru a modera impulsul de constituire a unei politici comune la nivelul UE. De altfel, trebuie sa recunoastem, UE isi activeaza relativ tarziu constiinta necesitatii unei voci unice in aceasta privinta. Noi credem ca acesta este si primul examen, si poate unul dintre cele mai grele, al modului in care se va constitui o politica externa unica a UE. Un examen pe care UE trebuie sa-l treaca. Altminteri, speranta ca va putea exista un argument solid faptic pentru a pune Tratatul Constitutional din nou pe tapet dispare. Diferenta intre interesele UE si interesele particulare ale Federatiei Ruse, interese care favorizeaza relatia bilaterala cu state membre in dauna relatiei directe cu UE, face ca divergentele de opinie sa creasca. Eu nu cred ca putem merge in momentul de fata pana intr-acolo incat sa spunem ca diferentele sunt ireductibile si ca ele duc inevitabil la puncte de vedere contondente. As crede mai curand ca e nevoie de foarte multa flexibilitate, ca e nevoie de o politica dispusa spre compromis din partea Federatiei Ruse si spre o politica angajanta, pragmatica din partea UE.
Germania, care va prelua presedintia UE, anunta un proiect de deschidere a UE spre rezervele de petrol si gaz din Asia Centrala fosta sovietica. Avand in vedere relatiile foarte apropiate intre Berlin si Moscova din ultimii ani, as spune chiar indecent de bune, intr-un moment in care Rusia facea pasi inapoi pe drumul democratizarii, nu exista riscul ca Germania sa promoveze in UE interesele Rusiei?
N-as putea sa plec de la o asemenea presupozitie. Eu cred ca Federatia Rusa poate gasi in Germania nu doar un partener credibil, dar, speculand chiar relatia foarte buna dintre Berlin si Moscova, si un bun exponent al intereselor UE. Germania se afla intr-o pozitie delicata, fara indoiala, pentru ca va trebui sa negocieze viitorul acord pe baza unui mandat care inca se afla in discutie si pe care nadajduim sa-l avem in decembrie. Acel mandat e suficient de restrictiv in ce priveste apararea si promovarea intereselor UE, pentru a nu lasa loc de manevra unei incercari de schimbare a raportului in favoarea intereselor nationale si in dauna intereselor UE. Nu ne punem problema - eu, cel putin - ca Germania n-ar putea sa reprezinte solidar UE. Mai mult, credem ca Germania va trebui sa gaseasca solutii la asteptarile enorme pe care UE le are fata de ea. Germania nu are doar presedintia UE, ci si presedintia G8, in acelasi timp, si acest lucru va face din Germania punctul focal al deciziilor politice care vor fi luate in numele partenerilor.
Germania e cea care, cel putin in timpul cancelarului Schröder, a avut grija sa trateze direct, in dauna unor tari vecine, acorduri comerciale cu Gazprom, calcand in picioare interesele altor tari si netinand seama de protestele lor.
Dar sa nu uitam aici de sirul cronologic al evenimentelor. Acordurile bilaterale germano-ruse premerg socurile energetice care au trezit din apatie UE. Constatarea faptului ca exista un efect politic al contractelor comerciale pe care le angajeaza mari companii producatoare de gaz natural si titei in relatia lor directa cu tari din UE a generat reflectie strategica in UE. Tema energetica a revenit foarte puternic in varful listei de preocupari ale presedintiilor austriaca, finlandeza si apoi germana. Nu cred ca trebuie sa judecam à rebours, sa ne uitam inapoi de ce nu am inceput mai repede asa ceva la nivelul UE. Poate ca a fost nevoie de un dus foarte rece. Acum toate tarile isi propun sa gaseasca optimul principial al solidaritatii intre statele membre UE. Aceea ar fi politica externa a UE in materie de energie si in cadrul acestei politici externe orice relatie bilaterala isi gaseste camp de dezvoltare.
Extinderea UE nu are nevoie de acordul Moscovei
Romania si Bulgaria adera in momentul in care se ciocnesc mai multe forte in UE. Moscova reproseaza UE ca n-a tinut cont de parerea ei in momentul in care a negociat aderarea acestor doua tari si Moscova are ingrijorari, spune ea, fata de siguranta consumatorilor in legatura cu produsele din carne din Romania si Bulgaria. A negociat vreodata Bruxellesul aderarea vreunei tari la UE cu Moscova?
Evident, nu. Este un exces retoric. Comisarul pentru extindere, Olli Rehn, a avut cuvinte mai severe la adresa acestei incercari de a mentiona influenta politica prezumtiva pe care Federatia Rusa ar putea-o capata in procesul de extindere a UE. Dar sa ne aducem aminte ca si in momentul in care NATO s-a extins cu Romania, Bulgaria si celelalte state din Centrul si Estul Europei, Federatia Rusa a cerut cu acelasi ton si la fel de imperativ o consultare prealabila. Problema nu se pune asa si, evident, pentru extindere nu trebuie cerut acordul Moscovei. Contingentarea propriu-zisa nu ne atinge aproape deloc, pentru ca noi exportam foarte putine produse animaliere catre Federatia Rusa. Retinem insa gestul politic si nervozitatea Rusiei.
Olli Rehn spunea destul de clar ca avem de a face cu niste manevre politice intr-un joc complicat pe care Federatia Rusa vrea sa-l desfasoare. SUA sunt si ele parte a acestui joc? Pentru ca SUA au semnat cu Rusia o intelegere privind intrarea Rusiei in Organizatia Mondiala a Comertului si intelegerea vizeaza si stimularea exporturilor de carne din SUA catre Rusia. S-ar putea sa avem de a face cu un joc al Moscovei intre Bruxelles si Washington?
N-as putea merge pana la o asemenea speculatie. Oricum, Federatia Rusa nu poate intra in OMC fara acceptul UE. Votul UE este un vot solidar, nu sunt voturi nationale, este un singur vot si acela este al UE. Poate ca un plus de intelegere, de previziune si de prudenta din partea Federatiei Ruse in cazul acesta n-ar strica.
Avem de construit pe relatia cu Rusia
Relatia cu Federatia Rusa redevine o directie importanta de politica externa a Romaniei, dupa ce multi ani interesul pentru ea era scazut. E vorba de un job description pe care Romania l-a primit de la Bruxelles sau de la Washington in plic, dupa aderarea la NATO si la UE, sau Romania simte ca asta e zona in care ar putea sa aiba un cuvant de spus, daca vrea sa conteze intr-o politica regionala?
Romania este plasata geopolitic in asa fel incat avem tot interesul ca raporturile cu Moscova sa nu treaca nicicum intr-o paranteza. Noi suntem in cluburi politice, in aranjamente de cooperare la nivel regional, continental sau mai mari, care presupun dialog corporat, integrat, cu Federatia Rusa, fie ca e vorba de UE sau de NATO. Mai mult decat atat, noi - si acesta este si tipul de politica externa pe care il profesam astazi - constatam o sensibilitate aparte a Romaniei fata de raporturile directe cu Federatia Rusa, sensibilitate care poate fi oricand convertita in produs politic pozitiv. E motivul pentru care credem si insistam ca raporturile directe intre noi si Federatia Rusa sa fie cat mai bune, sa fie substantiale, astfel incat si noi sa putem fi un broker onest intre Federatia Rusa si UE. Nu avem motive si nu cautam sa avem motive de antagonizare a Federatiei Ruse. Dimpotriva, vrem sa ne prezentam intai prin obiectivitate politica si in al doilea rand prin credibilitate.
Realitatea imediata nu va ajuta cu argumente in sustinerea acestei ipoteze. Spun asta pentru ca, de pilda, saptamana trecuta, Politika de la Belgrad avea un articol despre presedintele Basescu, pe care il considera un populist care vinde sentimente antirusesti populatiei din Romania. Nu cumva declaratiile publice ale presedintelui Basescu si nu numai ale lui, de pana acum, impiedica Romania sa joace acest rol despre care vorbiti dvs.?
N-as crede asta si, in ce priveste declaratiile presedintelui Basescu, cred ca pot fi destul de ferm in a contrazice orice suspiciune. Presedintele n-a spus niciodata altceva decat ceea ce indeobste a afirmat fie in conclavurile informale sau in cadrul Consiliului UE, cand a fost vorba de relatia UE-Rusia. Nu cred ca in ceea ce spune presedintele se face vreun rabat de la principiile pe care, din punct de vedere al politicii externe, Romania le-a afirmat dintotdeauna. In clipa in care solicitam predictibilitate, transparenta, interdependenta sau beneficiu mutual, credem ca o facem si dupa o logica de bun-simt. Iar cantitatile retorice, evident, pot sa difere dintr-o parte in alta, fara ca ele sa genereze neaparat critici sau sa ridice sprancene la Moscova. Dar noi, la nivel bilateral, avem de construit pe relatia cu Federatia Rusa. Spun acest lucru de 2 ani si, incet-incet, pe masura posibilitatilor noastre logistice, reusim.
Romania a transmis semnale spre Moscova in primele luni ale anului 2005. Numai ca raspunsurile care au venit dinspre Moscova au fost mai degraba...
Reticente.
Rusia a fost clar impotriva proiectului romanesc la Marea Neagra. Nu doar reticenta.
Nici nu trebuie sa ne asteptam ca politicile externe romanesti, de data aceasta mult mai abile, dar, in acelasi timp, mai incarcate de energie, mai putin camuflate in echivoc, sa starneasca unanimitati, aplauze peste tot. Dimpotriva. Romania este un stat care, proportional cu cresterea economica, isi face auzita si vocea in diferite locuri. Nu inseamna ca avem aceeasi perspectiva cu Federatia Rusa, de exemplu, in chestiunea transnistreana sau pe problematica drepturilor omului. Nu inseamna ca trebuie sa avem aceleasi puncte de vedere in ceea ce priveste politica energetica a Federatiei Ruse fata de UE sau ca trebuie neaparat ca perspectivele noastre sa coincida in evidentierea potentialului geopolitic si geostrategic al Marii Negre. Ar insemna ca atatia ani de istorie si de prezenta hegemona a Rusiei in zona sa fie dintr-o data uitati. Or, eu nu cred ca se poate asa ceva. Ceea ce tine de noi inseamna intr-o foarte buna masura insistenta si argument consistent, indestructibil daca se poate, plus solidaritate cu partenerii nostri din cadrul UE si NATO. In ceea ce priveste insa raportul bilateral cu Federatia Rusa, nu-l transformam in ostatecul problemelor sau optiunilor noastre divergente.
Va deveni Romania un fel de avangarda a UE si a NATO in zona? Discursurile care i-au facut pe oamenii politici de la Moscova sa fie suspiciosi au ca tema democratizarea spatiului ex-sovietic - or, Rusia n-are nici un interes in momentul asta sa se democratizeze. Alta tema, rezolvarea conflictelor inghetate - Rusia n-are nici un interes in rezolvarea conflictelor inghetate, ba din contra. De aici temerea ca Romania va incerca sa dubleze Polonia printr-o politica activa in spatiul ex-sovietic european, pe care Rusia vrea sa-l controleze de una singura.
Si Federatia Rusa, si noi avem nevoie de politici de continuitate in granitele noastre. Ceea ce ne intereseaza pe noi si pe amicii nostri de la Moscova este ca politicile externe ale Ucrainei si ale Republicii Moldova sa fie consistente cu propriul interes al acestor doua state, cu logica relatiilor acestor doua state cu Bruxellesul sau cu celelalte capitale ale statelor partenere din NATO sau UE. Ne intereseaza ca intre noi si Federatia Rusa sa nu existe surprize neplacute din punct de vedere strategic. Ne intereseaza sa colaboram pentru a gasi solutii acceptabile, de compromis si durabile, la conflictele inghetate. E motivul pentru care noi insistam ca in formatul de mediere a conflictului transnistrean, descris de obicei prin formula aritmetica 5+2, UE sa-si schimbe statutul, de la observator la participant direct, urmand ca, pe picior de egalitate, sa gaseasca impreuna cu Moscova o solutie acceptabila si pentru Tiraspol, si pentru Chisinau, desigur, prin negocieri.
Romania a incercat sa-si faca loc la aceste negocieri. Nimeni nu pare dispus, nici la Bruxelles si nici la Washington, sa atribuie Romaniei vreun rol in reglementarea conflictelor inghetate. De aceea v-am pus mai devreme intrebarea: era un job description primit de Bucuresti de la Washington sau Bruxelles, pentru o politica activa in Est, sau elita politica a Romaniei simte ca ar putea avea si ea un cuvant de spus daca utilizeaza interesul occidental pentru zona Marii Negre?
Aici trebuie sa va contrazic. In ceea ce priveste politica romaneasca in Est, constiinta faptului ca Romania vine cu un portofoliu de expertiza si cu energii politice cu totul noi si utilizabile si-a facut loc la Bruxelles in ultimii ani. Faptul ca noi nu am putut intra in formatul de mediere intre Chisinau si Tiraspol nici nu trebuie sa mire, dupa reculul pe care Romania l-a generat in 1992-’93, cand pur si simplu a intors spatele acestei problematici. Nu poti recuceri teritorii politice, domenii de expertiza atat de repede. Faptul ca in ultimul timp interesul pentru Transnistria a devenit din ce in ce mai evident, expunerea insistenta a chestiunii transnistrene reprezentand unul dintre pariurile de securitate in granita UE si NATO, odata ce Romania intra in UE - toate aceste chestiuni au facut ca subiectul transnistrean sa fie prizat in cele mai influente medii politice. Este unul dintre motivele pentru care consultarile noastre la MAE cu reprezentantii mediatorilor, fie observatori, fie participanti cu drepturi depline, au fost extrem de frecvente in ultimii doi ani.
Romania incearca de vreo doi ani o politica activa, coerenta pentru zona Europei de Rasarit, dar impresia generala e ca nu se leaga foarte multe lucruri. Relatia cu Federatia Rusa e destul de fragila.
Am preluat relatii politice care fie se aflau intr-un stadiu avansat de corodare a credibilitatii - mai curand erau intr-un stadiu avansat de degradare - si pentru care nu mai exista nici macar repertoriul de limbaj comun…
Dar poate ca si momentul pentru a relansa relatiile cu Moscova, din perspectiva Romaniei, nu e cel mai bun. Acum, avem o Rusie care se intareste, o Rusie care vine cu o pozitie mult mai tare la negocieri.
Foarte adevarat.
Daca am fi negociat acum 10 ani cu Rusia...
Noi recunoastem asertivitatea politica crescuta a Federatiei Ruse si ne pregatim pentru asemenea momente. Tacerea sau indiferenta, sau inertia n-ar reprezenta nicidecum o solutie. Noi credem ca e cu atat mai important acum sa putem pune cap la cap piesele unei politici coerente pe dimensiunea orientala care sa implice si problemele de ordin subregional, in speta securitate, fie ca e vorba de securitate din punct de vedere militar, asa-numita hard security, fie ca e vorba de securitate ecologica sau de securitatea rutelor de transport, combaterea riscurilor asimetrice, precum si raporturile bilaterale directe. Noi nu putem sa avem o politica spre Est impartita in doua sertare intre care sa nu existe nici o legatura, in speta, Romania ca membru al UE si al NATO si Romania ca partener bilateral direct al Federatiei Ruse, al Republicii Moldova si al Ucrainei. Dimpotriva, cele doua planuri se confunda si undeva fiecare il justifica pe celalalt, printr-un fel de sustinere circulara. Noi dezvoltam o politica externa care face parte din vocea UE fata de Rusia, Ucraina si Republica Moldova, adaugand un plus de expertiza, un plus de specific pe care l-am capatat datorita dialogului cu statele amintite.
Mai multa claritate in relatiile cu Kievul
Nici relatiile noastre cu Ucraina nu merg foarte bine. Temele principale, pe care le-am mostenit de la administratia Ion Iliescu, au ramas si azi in suspensie.
Cred ca relatia cu Kievul a capatat mai multa claritate. O mai mare claritate inseamna ca stim care sunt parametrii relatiei noastre cu Ucraina. N-o consumam intr-o politica triumfalista a deplinei cooperari si nici intr-o politica care sa scoata in evidenta exclusiv aspectele in disputa. Chestiunea delimitarii platoului continental reprezinta in momentul de fata o problema pe care o va regla exclusiv Tribunalul de la Haga si suntem aici in procesul obisnuit al infatisarii probelor. Aici asteptam pur si simplu o decizie. Pana in acel moment, pronuntarea bilaterala pe aceasta tema e relativ redusa. In ceea ce priveste chestiunea minoritatilor, in fine, acum, dupa cativa ani buni de tacere, s-a reunit Comisia mixta pentru minoritati, care a functionat aproape fara intrerupere in vremea cand eram secretar de stat, in ‘98-2000. Apoi, intalnirile cu reprezentantii ucraineni au devenit sporadice, pana la a inceta. Comisia a fost pusa in miscare acum cu destula greutate, trebuie sa recunosc, dar am gasit un format care sa fie convenabil si pentru partenerii nostri ucraineni, si pentru noi. In speta, facem inspectii reciproce in zonele locuite de majoritatea romaneasca sau romanofona in Ucraina si in zonele locuite de ucraineni in Romania. In fine, am intrat intr-un mecanism care, pe de o parte, atrage atentia autoritatilor ucrainene asupra obligatiilor pe care trebuie sa le indeplineasca fata de minoritatea romaneasca, pentru a-i usura accesul la educatia in limba materna, pentru a limita si a elimina orice forma de discriminare si, in acelasi timp, atrage atentia asupra modului in care autoritatile romanesti se comporta fata de comunitatile ucrainene de aici. In ceea ce priveste Bastroe, evident, aici, daca mai e cazul sa spun, parerile noastre nu sunt doar la distanta de perspectivele autoritatilor ucrainene, intre noi se afla prapastia dintre adevar si fals. Pentru ca, desi intotdeauna echilibrati in pozitie, desi intotdeauna atenti ca dreptul international sa fie respectat fara nici o abatere, am acumulat destul de multe frustrari si insatisfactii. In continuare ne confruntam nu doar cu o tacere grea din partea autoritatilor ucrainene, dar si cu intentii destul de clar exprimate public, de continuare a proiectului, impotriva legislatiei internationale, impotriva deciziilor pe care organisme independente, obiective de ancheta le-au sustinut si promovat.
Dupa 1 ianuarie cum veti rezolva problema vizelor pentru romanii din Ucraina si Republica Moldova?
Am constatat inca de la inceputul mandatului ca reteaua noastra consulara este insuficienta. In proiectul reformei consulare am inclus, in consecinta, si modificarea substantiala a reprezentarii diplomatice in comunitatile romanofone insemnate numeric, in statele vecine. Cunoasteti ca, in cazul Republicii Moldova, avem intentia de a organiza doua consulate in plus, la Cahul si la Balti. Dar acelasi lucru il intentionam si pentru Ucraina. In primul rand am reconstruit consulatul general de la Cernauti, i-am dat o noua casa, am reusit sa-l repopulam, pentru ca era un consulat destul de vaduvit in personal. Vom face o agentie consulara la Slatina, vizavi de Sighetul Marmatiei, dincolo de Tisa, o agentie consulara pe care o vom deservi intr-o prima instanta cu personal de la Cernauti, si suntem pe cale sa construim un consulat general la Ujgorod, centrul regiunii Transcarpatia, de unde se poate cel mai usor veni in ajutorul etnicilor romani din Maramuresul istoric. Dar acest lucru nu e suficient, pentru ca ne mai trebuie un consulat general sau reprezentare consulara in zone in care relatiile romano-ucrainene se pot dezvolta bine din punct de vedere economic. Noi nu avem un consulat general la Harkov sau la Lvov. Sunt locuri unde e nevoie de prezenta unui stat al UE.
Aceste consulate, agentii consulare vor fi infiintate in 2007?
Consulatele generale de la Cernauti si Odessa exista. Consulatul de la Ujgorod doresc sa-l inchei ca proiect in 2007, iar agentia consulara de la Slatina e o chestiune de cateva luni.
Cahul si Balti din Republica Moldova?
Sper ca pana in 2007 sa fie inaugurat macar cel de la Balti. Ramane de vazut cat de rapid vom putea purcede in decursul aceluiasi an, deci in decursul aceluiasi exercitiu financiar, la deschiderea celui de la Cahul.
Interviu realizat de Armand Gosu
27 noiembrie 2006
