DNA sub asalt

Direcția Națională Anticorupție nu a dus niciodată lipsă de dușmani, dar niciodată atacurile la adresa instituției nu au fost atât de puternice ca acum. Va fi considerând Co­mi­sia Europeană că DNA face o treabă ex­celentă și o fi decorat-o ambasadorul Franței, Fran­çois Saint-Paul, pe șefa DNA, Laura Co­druța Kövesi, pe ca­re a lăudat-o că a fă­cut din DNA un model european, dar aici, aca­să, lucrurile stau cu to­tul altfel.

„Autodenunțul“ lui Sebastian Ghiță

Săptămâna trecută a în­ceput cu „au­to­de­nun­țul“ deputatului Se­bas­tian Ghi­ță la Pro­cu­ratura Generală prin ca­re acesta susține că a participat la fal­si­ficarea unui raport al unei comisii teh­nice care ar fi decis că șefa DNA ar fi plagiat teza de doc­torat. Ghiță a pre­tins că nu știe și nici nu îl interesează dacă Kövesi a plagiat sau nu, dar implicația că a plagiat este evidentă, pentru că, dacă obi­ec­tul falsului - pla­giatul - nu există, atunci n-ar putea fi justificată nici fal­sificarea rapor­tu­lui. Săptămâna s-a în­cheiat cu același Ghiță acuzând-o pe Kövesi că ar fi fă­cut adnotări pe draf­tul de raport fal­sificat, sugerând ast­fel că ar fi avut cunoștință de natura frauduloasă a acestuia: „Scrie acolo: «Concluzia as­ta nu e bună, fraza as­ta este proas­tă, aici trebuie mo­di­fi­cat...» E tăiat un cuvânt şi scris un altul şi e un scris de mână“. „Tăia nişte cuvinte şi scria ceva deasupra. I s-a pre­zen­tat un draft al ra­por­tu­lui“, a declarat Ghiță la B1 TV.

Culmea a atins-o atunci când a acu­zat-o pe procurorul-șef al DNA că l-a șantajat pe președintele Klaus Io­han­nis cu un dosar în schimbul recon­firmării în funcție. Da­că acuzațiile de plagiat și de uz de fals erau implicite, acuzația de șantaj e directă și are drept obiect însăși le­gi­timitatea nu­mi­rii șe­fei DNA și a celor doi ad­juncți, Ma­rius Cons­tan­tin Iacob și Călin Nis­tor, de către pre­șe­din­te: „Mai im­portant mi se pare faptul că această doamnă se așază în afara legii și în afara ca­dru­lui instituțional al Ro­mâ­niei. A șan­tajat familia Iohannis cu actele de la Brașov. Şi-a ob­ţinut a do­ua numire prin atacul la familia Iohannis“.

Ofensiva lui Traian Băsescu

Dacă Ghiță contestă în­treaga con­du­cere a Direcției Naționale Anti­co­rup­ție, Traian Băsescu a adoptat acum o altă tac­tică: spune că atacă persoana, nu ins­ti­tu­ția. Asta deși încă de când DNA a arestat-o pe Elena Udrea, iar aceasta a de­nun­țat celebrul „binom“ SRI-DNA, Tra­ian Băsescu a de­clanșat o ofensivă sus­ținută îm­po­triva DNA și a Laurei Kö­vesi. Băsescu a denunțat „spectacolul cătușelor“ la televizor care ar încălca dreptul la imagine, pre­cum și prac­ti­ca arestului pre­ven­tiv, dar și aso­cierea DNA-ma­fie, în­tru­cât procurorii anticorupție ar fi dis­puși să lase in­fractori în li­ber­tate, da­că aceștia le-ar furniza dovezi care să ducă la con­damnarea unor oa­meni po­litici.

În ultimul timp, însă, Băsescu s-a con­­­centrat asupra persoanei pro­cu­ro­rului-șef, pe care o descrie drept o per­soană lipsită de loialitate, cu men­talitate de „slugă“, înfometată de glo­rie și dornică să producă suferințe fa­miliei fostului președinte. Într-una din­­tre postările sale recente, Băsescu acu­­ză Direcția Națională Anti­co­rup­ție că „a dezlănţuit o ade­vă­rată inti­fadă împotriva familiei me­le, plecând de la obiectivul enunţat pu­blic de Doam­na Koveși, citez, «I-am arestat şi pe cei care m-au propus, şi pe cei care m-au numit»“. Po­trivit lui Tra­ian Bă­sescu, toate dosarele care au drept obi­ect unul dintre membrii fa­miliei sale (frate, fiică, ginere, ne­pot) sunt viciate și incorecte. Care ar fi în­să scopul acestei vânători de vră­ji­toa­re? Traian Băsescu scrie că „toa­­tă această supraveghere sălba­ti­că a fa­miliei mele dispusă de Co­dru­ța Ko­veși, care pe fondul sucesului de ca­să al spectacolelor cu încă­tu­șări din fața DNA spre propria-i glo­rie, avea nevoie şi de familia fos­tului pre­şe­dinte“. Fostul președinte o acuză așa­dar pe șefa DNA de abuzuri comise cu singurul scop de a-și sa­tisface pro­pria vanitate și de a-și con­solida pro­pria imagine. Băsescu sus­ți­ne că, ce­rându-le procurorilor să co­mită aces­te abuzuri, Kövesi pune în pe­ricol nu numai libertatea familiei sale, ci in­tegritatea însăși a instituției pe care o conduce. Iar Traian Băsescu este foar­te îngrijorat pentru inte­gri­ta­tea DNA: „Eu nu am nimic cu ins­tituţiile care s-au consolidat în man­datele mele, dar am cu procurori ca­re au vrut să-şi asigure propria glo­rie şi pe seama sacrificării familiei mele. Iar când vine vorba de familia mea, pen­tru a nu fi atacaţi public, probabil, foarte puţini judecători ar avea curajul să contrazică DNA“.

Sunt atacurile la adresa DNA coordonate?

Că a existat o anumită coordonare în­tre mesajele transmise recent de Se­bastian Ghiță și Traian Băsescu a de­venit evident când amândoi reușeau să spună același lucru în același timp la televiziuni diferite. Dar există o con­certare mai largă a atacurilor? Șefa DNA pare să creadă că da. Într-un interviu pe care l-a dat săptămâna tre­cută, Kövesi a afirmat că „Acest atac nu vizează doar DNA, ci sis­te­mul de justitie și pe toți cei care lup­tă cu corupția. Se încearcă inti­mi­darea oamenilor care luptă cu co­rup­ția“ și a precizat că este vorba despre un „grup organizat“. Kövesi a de­plâns faptul că „Am ajuns în acest stadiu în care nu e suficient că sun­tem sub atac permanent, nu sunt su­ficiente acuzațiile denigratoare care se fac în fiecare zi, acum avem și fir­me private pentru hărțuire, pentru in­timidare“. Procurorul-șef face tri­mi­tere directă la dosarul Black Cube, firma israeliană angajată pentru a o spiona și hărțui. Până la această dată avem un fost ofițer SRI, Daniel Dra­gomir, arestat pentru că ar fi angajat firma Black Cube, dar nu știm încă dacă există o rețea pe care o servea Dra­gomir și cât este de extinsă. Ce știm este că Direcția Națională Anti­co­rup­ție primește lovituri din toate părțile.

Activitatea DNA dincolo de mituri și retorică

Dacă ar fi să ne luăm după Călin Po­pes­cu-Tăriceanu, DNA a creat, prin dosare, prin arestările preventive și prin „te­le­jus­tiția cătușelor“ o atmosferă de frică și teroare similară cu anii ’50-’60 ai celei mai negre represiuni comuniste. Dacă e să o ascultăm pe doamna ministru Ra­lu­ca Prună, atunci politicienii terorizați pre­cum Tăriceanu ar trebui să se întrebe mai degrabă de ce atât de mulți ju­de­că­tori aprobă măsura arestului preventiv, pentru că nu procurorul decide dacă un acuzat trebuie să stea în arest, ci un ju­de­­cător. Prună mai crede și că toate aces­te atacuri la adresa DNA și a Co­dru­ței Kövesi au o singură explicație: „DNA merge acum cu motoarele complet tu­ra­te“.

Cât de turate? Potrivit șefei DNA, anul aces­ta instituția pe care o conduce a tri­mis în judecată 800 de persoane, 600 au fost condamnate definitiv, iar restul cau­zelor se află în curs. Cifrele se apro­pie de cele de anul trecut, când DNA a ob­ținut 970 de condamnări. Numai în lu­nile iulie și august au fost pronunțate, po­trivit unui comunicat DNA, 16 hotărâri judecătorești definitive prin care au fost condamnați 35 de inculpați. În schimb, numărul dosarelor a crescut. În luna fe­bruarie, la bilanțul DNA pentru 2015, pro­curorul-șef anunța că DNA are în lucru 7.100 de cauze, adică dublu față de cât pot soluționa procurorii DNA într-un an. Acum, la început de octombrie, numărul acestora a crescut la 7.600. Anul trecut, toate dosarele au fost realizate de 97 de procurori, aceasta fiind marea armată a lui Kövesi cu care a băgat spaima în po­li­ti­cieni. Anul acesta nu avem știință ca personalul DNA să se fi lărgit și oricum există încă posturi neocupate în struc­tu­ra Direcției. Oamenii politici, precum Tă­ri­ceanu, care atacă DNA scot în evidență fap­tul că sunt „dezgropate“ fapte care da­­tează de șapte, opt sau zece ani (de exem­plu, președintele Senatului s-a în­tre­bat de ce a fost scos tocmai acum do­sa­rul lui Blaga privind campania din 2009, când situația era cunoscută de mul­tă vreme). Dar dacă datele statistice spun ceva în acest sens - 110 dosare în me­die pentru un procuror în 2015 -, acesta este faptul că dosarele vor fi so­lu­ționate într-o perioadă din ce în ce mai lungă, pe măsură ce numărul dosarelor creș­te, după cum va crește și perioada de timp dintre săvârșirea faptei și ins­tru­mentarea dosarului. Altfel spus, DNA nu poate face față la cât se fură în România și ar avea nevoie de un număr mult mai mare de procurori ca să ajungă „la zi“. Bi­neînțeles, nici parlamentul, nici gu­ver­nul nu se vor grăbi prea curând să mă­rească structura DNA, dar adevărul este că, în fața amplorii uriașe a fenomenului co­rupției în România, DNA este un David înarmat cu o praștie.

Achitările, armă în mâinile inamicilor

Nici o mirare, așadar, că mai dă și ra­te­uri, care se exprimă prin achitări. Achi­tă­ri­le în cazurile instrumentate de DNA sunt o altă țintă pe frontul luptei îm­po­triva instituției. Potrivit bilanțului din fe­bruarie, procentul achitărilor a scăzut în 2015 la 7,63% și, potrivit Laurei Codruța Kövesi: „Procentul de achitări este la același nivel ca și în anii trecuți, deci nu este nimic ca să ne îngrijoreze. Dim­po­trivă, calitatea dosarelor spun că este bu­nă, având în vedere că procentul de condamnări în ultimii ani a fost în jur de 90%“. Acestea fiind spuse, au fost ex­primate îndoieli că o rată atât de mare de condamnări, mai mare decât media eu­ropeană, ar exprima o oarecare te­me­re a procurorilor DNA de a aborda cazuri di­ficile. Altfel spus că, din dorința de a nu strica statisticile și de a obține un nu­măr mare de condamnări, procurorii evi­tă ca­zurile grele și le aleg pe cele în care cred că vor obține mai ușor o con­dam­na­re. Că aleg cantitatea în locul calității. Aceas­ta este o îngrijorare legitimă care merită mai multă atenție decât i se acor­dă.

Anul trecut, Traian Băsescu susținea ne­ce­­sitatea adoptării unei legi prin care pro­curorii să răspundă în caz de achi­ta­re. Anul acesta, în luna mai, susținea nici mai mult, nici mai puțin decât că „în achi­tă­rile din dosarele DNA de anul aces­ta, pes­te 100 de oameni au fost achi­tați. Aceș­tia au făcut peste 3.000 zile de arest pre­ventiv. Cred că pro­cu­ro­rii care au ce­rut arestarea preventivă pen­tru acești oameni ar trebui să fie imediat arestați pentru abuz de putere sau pentru abuz în serviciu, pentru că au falsificat pro­be“. Ironia face că aproa­pe jumătate din­tre cei 100 de achitați să provină din do­sarul fraudării referen­du­mu­lui de demi­te­re a lui Traian Băsescu din 2012, dar, când e să îți promovezi agen­da, astfel de detalii nu mai con­tea­ză. Iar agenda lui Traian Băsescu este, ca a tuturor po­li­ticienilor, să instituie o for­mă de control po­litic sau legal asupra DNA.

Există o conjurație anti-DNA?

Zilele acestea a fost vânturat prin mass-me­dia românești un articol semnat de un avo­cat venezuelean - prezentat ca expert an­ticorupție american - pe blogul pu­bli­cației The Hill, despre DNA și „riscurile“ pe care le prezintă activitatea sa. Au­to­rul bifează toate punctele pe care le ri­di­că adversarii DNA - vendetă politică, abuz, încălcarea drepturilor omului și a vie­ții private, interceptări îndoielnice sus­ținute de un SRI decredibilizat, pericol la adresa democrației etc. -, dar nu reu­șeș­te să dea un singur exemplu concret cu ex­cepția... lui Gabriel Oprea. Nu am fi amin­tit de acest articol dacă el nu ar fi o do­vadă clară de lobby anti-DNA făcut stân­gaci și cu mijloace modeste, ce-i drept, dar tot lobby. The Hill este o pu­blicație care se concentrează asupra jo­curilor de putere de la Washington și e ușor de înțeles de ce este apreciată de po­liticieni. A plasa un articol critic des­pre DNA în The Hill este o tentativă de a im­pune o anumită perspectivă asupra an­ticorupției din România în Congres. Dar cei care l-au plasat nu au avut su­fi­cienți bani și forță de convingere să pla­seze articolul în ediția tipărită, nici mă­car în secțiunea de Opinii a website-ului, ci l-au exilat undeva în zona blogurilor. Nu e tocmai un editorial în Washington Post, cum i s-a oferit lui Ponta, și nu va schimba nici poziția Departamentului de Stat ori a Administrației față de an­ti­co­rup­ția din România, dar este un demers clar de subminare a credibilității DNA.

Este această tentativă de atac coor­do­nată cu autorii atacurilor din țară? În mod cert, dar și ea trebuie pusă în re­la­ție și cu alte demersuri similare care au loc în străinătate, de la cooptarea Black Cube pentru a-i distruge reputația Laurei Kövesi până la simpozioanele antijustiție pe care le organizează Adamescu pe la Londra. Care să fie mizele acestei cam­pa­nii furibunde în care și-au dat mâna politicieni cu dosare grele precum Ghiță, Tăriceanu, Ponta sau Traian Băsescu, oa­meni de afaceri condamnați, foști ofițeri SRI și agenți de influență cu agendă cvasi-securistă?

Miza este eliminarea Codruței Kövesi din fruntea instituției și punerea DNA sub con­trol. Dacă șefa DNA va fi înlăturată de la conducerea instituției până la ale­geri, atunci activitatea DNA va fi în mare parte blocată. Nu pentru că instituția stă într-un singur om, ci pentru că odată cu Kövesi vor fi forțați să plece și adjuncții și, poate, chiar șefii de secții acuzați că au făcut „poliție politică“ și „dosare la co­mandă“. E vorba de o întreagă echipă care ar fi vulnerabilizată. Traian Băsescu știe foarte bine aceste lucruri.

În realitate, atacurile la adresa lui Kövesi sunt atacuri la adresa DNA ca instituție. În primul rând că, în pofida retoricii anti-Kövesi, omul contează. A contat și când DNA a fost condusă de Daniel Morar, con­tează și acum. Dovada? Când Băsescu a făcut trocul cu Ponta pe procurori, a im­pus-o pe Kövesi la schimb cu Nițu și Bica, care s-au dovedit ulterior catas­tro­fali în calitate de șefi ai Parchetului Ge­neral și, respectiv, DIICOT. Deci nu este indiferent cine conduce DNA, ba cum s-a dovedit în ultimii 11 ani, este vital.

Să presupunem că CNATCDU dă verdict de plagiat sau Kövesi cedează presiunilor și demisionează până la alegeri. În acest caz, ministrul Raluca Prună ar urma să declanșeze procedurile de selecție a unui nou procuror-șef pe ba­za unor criterii care ar urma să fie dez­bătute și adop­tate, cu noi audieri în CSM și așa mai de­parte. Până atunci, unul din­tre adjuncți ar putea prelua funcția ca interimar, as­ta dacă nu îi contestă Ghiță și pe ei oda­tă cu Kövesi. Una din­tre pro­bleme este că Prună nu poate să ar­dă eta­pele no­minalizării pentru că și-ar pu­ne în cap asociațiile de magistrați, care au con­testat deja reconfirmarea lui Kö­ve­si și ar provoca un scandal monstru în jus­tiție. A doua este că însăși com­po­nența CSM se va schimba din iarnă, în urma ale­ge­rilor care vor avea loc luna aceasta, iar a treia este că, fiind atât de aproape de alegeri, PSD și Tăriceanu i-ar contesta Ralucăi Prună legitimitatea de­mo­cra­tică de a nominaliza un can­di­dat la o func­ție atât de importantă pre­cum cea de șef al DNA. Prin urmare, exis­tă șanse minime ca un ministru pe pi­cior de ple­care să nominalizeze un candidat care să pri­mească avizul unui CSM aflat la rândul său pe picior de ple­care. În aceste con­diții, sarcina nomi­na­lizării ar reveni vii­torului ministru al Jus­tiției, care, speră toți adversarii DNA, va fi de la PSD. Or, odată obținut controlul asu­pra DNA, mul­te dosare vor putea fi îngropate și mulți politicieni și-ar regăsi liniștea. Iar preșe­dintele Iohannis nu poa­te opune decât o rezistență limitată, în special dacă ma­joritatea va fi PSD.