Adio, Bronek!

Ma gandeam ca va fi mereu cu noi, la bine si la rau. Ma gandeam ca va fi etern, ca nimeni si nimic nu-l va putea rapune pe Bronislaw Geremek. Ma gandeam ca el o sa ramana o referinta durabila in ceea ce priveste optiunile morale, inte­lec­tua­le si politice. De ieri (13 iulie 2008), stiu, insa, ca va fi altfel. Mi-e greu sa-l evoc pe prietenul meu la timpul trecut.

Bronislaw Geremek era un istoric re­mar­cabil si recunoscut ca atare in lumea intreaga; un om politic eminent, recu­nos­cut ca atare in lumea intreaga si, in con­se­cinta, respectat (era deputat european din 2004) ca atare in lumea intreaga. Polonia a pierdut unul dintre rarii sai oa­meni de stat care, in acelasi timp, a facut proba eruditiei sale. Nimeni nu este de neinlocuit, dar cu siguranta ca nu se va ivi cineva, prea curand, care sa-i ia locul lui Bronislaw Geremek.

El a fost una dintre cele mai impor­tan­te figuri ale opozitiei democratice; a fost unul dintre creierele Sindicatului Soli­dar­nośċ, incepand cu grevele din 1980-1981 de la santierele navale din Gdansk. Pe durata starii de asediu (instaurata de ge­neralul Jaruzelski, din 1981 pana in 1983), a fost cel mai fidel dintre fidelii cau­zei, ceea ce l-a costat inchisoarea, in do­ua reprize. Mai tarziu, a fost unul dintre ini­tiatorii Mesei rotunde, negocieri care au deschis calea catre primele alegeri par­tial libere. Ca ministru al Afacerilor Ex­ter­ne, intre 1997-2000, a condus Polonia in NATO. Toate aceste momente ale vie­tii sale vor ramane in istoria Poloniei.

Datorita lui Bronislaw Geremek - in ciuda imobilismului stupid si demagogic al politicienilor nostri - Polonia a pastrat o ima­gine pozitiva in lume. Acest tanar su­pra­vietuitor al Holocaustului a devenit, cu timpul, expresia si reprezentantul a ceea ce Polonia are mai bun. O Polonie fara ru­guri si fara detinuti politici, o Polonie inde­pen­denta si democrata, o Polonie des­chi­sa si toleranta.

Era un om cu vederi largi, care avea clasa. Interesul personal, goana dupa pos­turi, ranchiuna ii erau straine. Era incar­­narea spiritului de dreptate, a onestitatii si a loialitatii, toate aceste atribute fiind mult prea rare in politica poloneza a ulti­mi­lor ani. Provincialismul ii era strain: ur­ma­rea evolutiile lumii si cantarea marea sansa care se oferea Poloniei, lucrand neo­bosit pentru ea.

Drumul lui n-a fost simplu. Ca multi alti tineri din generatia lui, a trait o fascinatie naiva pentru ideologia comunista si, ca si altii, marea deziluzie. Din aceasta peri­oa­da a ramas cu doua pasiuni: eradica­rea saraciei si dorinta de libertate, mai cu seama libertatea de expresie. Pentru asta s-a aflat in tabara opozitiei demo­cra­te si a Solidarnośċ, atunci cand nimic nu lasa sa se intrevada sfarsitul comunis­mu­lui si prabusirea Uniunii Sovietice. O fa­cea doar pentru ca voia sa fie in acord cu el insusi. Or, in acea vreme era un lucru ex­trem de rar.

Scriu aceste cuvinte stiind ca nu pot reda bogatia spirituala, inteligenta clarva­za­toare si bunatatea lui Bronislaw Gere­mek. Era un om profund, stia sa fie pe cat de curajos, pe atat de prudent si era, din­colo de toate, intelegator. Iubea Polonia cu o dragoste totala, dar intotdeauna cri­ti­ca. Era "bolnav de Polonia", el care se simtea in largul lui pretutindeni in lume, fiind intotdeauna primit cu caldura.

Ca orice om de mare talent, a fost tinta atacurilor virulente in timpul starii de asediu. Era descris de autoritati ca un oa­re­care "specialist al marginalitatilor so­cia­le si al prostituatelor". Marginalii pa­ri­zieni din secolele XIV-XV este una dintre cartile sale cele mai cunoscute. Dar unul dintre prietenii nostri, istoric de re­nume, preciza atunci ca a cunoaste men­talitatea si obiceiurile prostituatelor reprezinta un instrument extrem de util pen­tru a intelege propaganda de stat, dupa decretarea legii martiale. Si, din paca­te, acest tip de cunostinte au ramas utile si pentru anii care au urmat.

Ma simt ca si cum destinul m-ar fi facut KO. Ce-as mai putea sa spun? Bro­nek era un barbat intelept, curajos si no­bil. Era un prieten desavarsit - am probat lucrul asta nu o data. Era - s-o spunem pen­­tru ultima data - un om de o inte­rio­ri­ta­­te magnifica si unul dintre cei mai emi­nenti fii ai patriei poloneze. Adio, iubitul meu Bronek! Din fericire, tu chiar ai exis­tat.

Traducere si adaptare dupa Gazeta Wyborcza de Rodica Palade