`Starea naţiunii` şi politica externă americană

Octavian Manea | 04.02.2014

SHARE 1

Pentru Administraţia Obama noile realităţi impun sfârşitul epocii în care America se afla într-o permanentă stare de război. Pentru critici, este semnalul că puterea indispensabilă a devenit dispensabilă.

Discursul despre starea naţiunii prezentat de Barack Obama săptămâna trecută reia multe dintre temele consacrate care i-au adus în cele din urmă un al doilea mandat pre­zi­den­ţial. Gândit pentru uz intern şi pentru un public de politică internă, acesta readuce în atenţia publică proiectul său de suflet: reconstrucţia Ame­ricii şi nation-buildingul de acasă. Este ideea centrală ca­re dă tonul întregului discurs şi fixează atmosfera pentru restul mandatului. Însă ana­lizat dintr-o perspectivă de po­litică externă, ceea ce trans­mite Obama este, pe fond, imperativul de „rebalansare“ a Americii. Altfel spus, mai toate elementele pe care ne-am obişnuit, aproape automat, să le asociem cu paradigma post-9/11 sunt treptat înlocuite cu un orizont strategic fundamental diferit de cel moştenit de la George W. Bush.

După 11 septembrie 2001, costisitoarele cam­panii de nation-building desfăşurate în Irak şi Afganistan în numele „războiului împotriva te­rorii“ au devenit emblema unui anumit mod de a face politică externă şi de a interacţiona cu lumea. Una fundamental hipermilitarizată. Din primul moment, Obama şi-a anunţat intenţia de a în­toarce pagina şi de a pune punct războaielor lui Bush. A înţeles că opinia publică ame­ricană îşi pierduse răbdarea. În primul său discurs pre­zi­den­ţial, Obama constata că „na­ţiunea noastră este în răz­boi împotriva unei vaste re­ţele de violenţă şi ură“. Dar eliminarea lui Bin Laden, de­ci­marea secvenţială a operatorilor asociaţi cu nu­cleul central al Al Qaeda, chiar meta­mor­fo­zarea şi dispersarea Al Qaeda sub forma nu­meroaselor francize regionale (Siria, Irak, So­malia, Nigeria) au schimbat datele problemei, conturând perspectiva unei noi etape. Pentru Administraţia Obama, noile realităţi impun sfâr­şitul epocii în care America se afla „într-o per­manentă stare de război“, când era mereu în prima linie, asumându-şi în mod direct cea mai mare parte a efortului. Mai mult, aşa cum puncta şi în discursul de la Universitatea Na­ţională de Apărare, din mai anul trecut, ni­ve­lul ameninţării a revenit sub pragul existent an­­terior atacurilor din 2001. În acest context, des­­făşurarea de zeci de mii de militari ame­ri­cani în conflicte cu final des­chis, în an­ga­ja­mente care drenează resursele Americii nu mai re­prezintă pentru Ad­mi­nis­traţia Obama o op­ţiu­ne rezonabilă. Sunt pre­ferate in­ter­ven­ţiile limitate în timp, loviturile „chirurgicale“ prin intermediul dronelor şi al forţelor spe­cia­le, dar mai ales aşa-numita pa­radigmă indi­rectă („leading from behind“), prin con­so­li­da­rea capacităţilor partenerilor ex­terni în scopul de a-i ajuta să-şi îndiguiască propriile pro­ble­me.

Şi totuşi, există două mari critici de fond ce pot fi aduse viziunii oferite de Obama. Pe de o parte, formula indirectă de susţinere a par­tenerilor locali este aplicabilă atât timp cât agen­da acestora se suprapune intereselor Wa­shingtonului. Mai mult, aceasta depinde de existenţa la firul ierbii a unor birocraţii func­ţionale sau mecanisme de guvernare capabile de o performanţă rezonabilă, ca în cazul Co­lumbiei, El Salvadorului sau în Filipine. Dar ce te faci atunci când statul este inexistent sau mult prea slab, ca în Afganistan, Yemen sau So­malia? „Dacă vrei să îndeplineşti misiunea, trebuie să reconstruieşti infrastructura ad­ministrativă, chiar să o construieşti de la ze­ro. Poate să fie frustrant, costisitor, cu o mul­titudine de provocări şi probleme, dar în esen­ţă misiunea depinde de capacitatea naţiunii gazdă de a se guverna şi securiza la un nivel rezonabil. Construirea capacităţii statului gaz­dă de a se guverna este fundamentală. Nu știu cum altfel poţi să îți indeplineşti mi­siu­nea. Poate doar să renunţi“, obişnuia să spu­nă David Petraeus, rezumând una dintre lec­ţiile deceniului post-9/11.

Nu în ultimul rând, pentru mulţi observatori re­calibrarea Americii a mers deja mult prea de­parte. Acolo unde Obama vede succese ale di­plomaţiei americane, precum forţarea Siriei să renunţe la arsenalul de distrugere în masă sau forţarea compromisului iranian, criticii văd slăbiciune, decredibilizare şi chiar cedare. „Dis­cursul despre starea naţiunii reprezintă o abdicare, (...) o retragere, (...) începutul unei pre­şedinţii postimperiale“, concluziona Simon Tisdall în The Guardian. „America lasă im­pre­sia că nu mai vrea să fie atrasă în situaţii de criză. Iar asta afectează calculele aliaţilor, ca­re au impresia că vor fi lăsaţi să se descurce singuri“, spunea recent ministrul de Externe al Franţei. Oare tot acest spectacol, al unei pu­teri parcă „dispensabile“, să fi generat ape­lul fără precedent al preşedintelui german în des­chiderea Conferinţei de Securitate de la München, pentru o mai mare implicare a Germaniei în politica internaţională? //

TAGS:

Comentarii 1

Liviu - 02-05-2014

Bun, concis, realist, back in business bravo! Insa mai deunazi acum cateva luni vorbeam cu un general francez nu avea decat trei stele, si spunea cat de multe poate face Franta pentru NATO si cat de fericita este Franta ca s-a intors in structurile militare inetgrate ale Aliantei, insa cand l-am intrebat ce ar fi facut Franta fara suportul logistic din partea SUA in Mali? Cat de experimentata si pregatita era/este Franta sa fie back in business? Pacea de la Westphalia, ce-au invatat baietii astia din istorie? Europa fara SUA, nu as vrea sa o compar cu un Logan doar cu motor de Renault si atat!? Anul fiscal in SUA a dat peste cap multe ecuatii in relatiile internationale! Succes Octavian si asteptam un interviu ceva tare cum ne-ai obisnuit!

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22