De același autor
Jurnalismul este o meserie cu mecanisme și instrumente profesionale și are nevoie de distanță, tocmai pentru a oferi satisfacție publicului suveran.
Similar unor oameni politici, care își permit orice, inclusiv abuzuri și ilegalități în numele electoratului care i-a ales, jurnaliștii se acoperă cu gustul, voința, dorințele publicului. Tabloidizarea extinsă pe toate domeniile mass-media, de la print la radio, televiziune și Internet, este explicată cu argumentul „asta cere publicul“. În televiziune este cel mai dificil de luptat cu falsul argument, fiindcă audiențele par să confirme că telespectatorul nu se oprește în fața micului ecran dacă nu are meci, știri sângeroase, filme cu bătaie sau de groază, mondenități împinse până la obscen, reality show sau concursuri de divertisment.
Luna trecută, Colegiul Girton al Universității Cambridge a organizat un forum deschis invitând șase vorbitori din domenii diferite, de la jurnalism, medicină, arhitectură până la politică și artă, pentru a vedea câtă influență are vocea publicului în specialitatea lor. „Ideile de conectare și angajament au devenit atât de comune încât am vrea să mergem contra valului și să ne întrebăm dacă detașarea de cererea sau poftele publicului nu este uneori pozitivă, mai productivă și mai semnificativă“, a explicat antropologul Tom Yarrow inițiativa. Deși conceptul de democrație „participativă“ încurajează opinia publică să se exprime, punctul de vedere al specialistului trebuie să se formeze în deplina cunoaștere a domeniului, dincolo de opinie. Noroc că vocea străzii nu are pretenția de a se implica în treburile inginerești sau ale științelor, indicând unde și cum să se pună podul sau cum să arate vaccinul contra cancerului.
În mass-media distanțarea e mai greu de obținut fiindcă este un domeniu al comunicării, deschis oricui. Știm din cărți și din analizele de audiență că nu există un singur public, ci categorii de public, segmente țintite deopotrivă de jurnaliști și de publicitari. Profilul publicului-țintă se definește după studii, ocupație, medie de vârstă, stare civilă, etnie ș.a., criterii care ajută la înțelegerea programului de lucru, de viață, a preferințelor probabile ale diverselor categorii de public. Jurnalismul s-a modificat enorm în contactul cu publicul oferit de rețele de socializare: emisiunile live sunt conectate permanent pe Facebook și Twitter cu telespectatorii anonimi, care comentează, oferă informații (desigur, greu verificabile pe loc), își spun părerea, încurajează sau înjură. Când este vorba de domenii ale puterii, ca politica sau administrația, intervin și „postacii“, care combat prompt orice critică la adresa celor care îi angajează. Deși intensă deopotrivă în presa online, cu forumurile și paginile ei de Facebook, interactivitatea este subminată de iluzia comunicării și de valoarea scăzută a informației primite pe această cale. A colecta like-uri și a le transforma în trofee ale devotamentului arătat de public este o iluzie: singurul indicator de reținut ar fi traficul paginii de Facebook, care dă o vagă măsură a notorietății sau a interesului. A lua informații superficial verificate din aceste surse și a le livra ca știri este o dovadă cel puțin de inexperiență, infantilism și iresponsabilitate față de profesie.
Există mijloace relativ exacte de a determina ce dorește publicul: analiza rezultatelor oferite de măsurătorile de audiență People Meter arată ce categorii se uită la diverse ore la programele din grile, precum și ce conduită a publicului este tipică: în lunile de vară, de exemplu, audiențele scad în general, la concurență cu activitățile în aer liber. În iulie, conform paginademedia.ro, în prime-time PRO TV a înregistrat o medie de 657.000 de telespectatori pe minut, în scădere față de iunie cu 68.000 de telespectatori, Antena 1 a ajuns la 481.000 de privitori pe minut, o scădere de 67.000 de telespectatori. Unele ierarhii s-au modificat, indicând crize interne: România TV a ajuns, în prime-time, peste postul public de televiziune, cu o medie de 103.000 de telespectatori, în vreme ce TVR 1 a avut o scădere drastică, ajungând la o medie de 98.000 de telespectatori pe minut, după ce în iunie înregistrase 138.000. De altfel, postul public a scăzut și în media pe zi sub B1 TV și Disney Channel. Studiile serioase de preferințe se fac prin teste de durată, care oferă aceluiași public, în aceleași intervale orare, sloturi cu conținut schimbat timp de 3 luni. De exemplu, alternanță de film cu violență, cu film romantic și cu film istoric; sau, alternativ, divertisment cu program educativ și sport. Măsurarea audiențelor arată prin comparație ce preferă cu adevărat publicul-țintă. Există și studii complexe, de conduită a telespectatorului, a cititorilor, a ascultătorilor de radio, în conexiune cu noile tehnologii și platforme care modifică substațial natura relației dintre mass-media și public. De reținut: jurnalismul este o meserie cu mecanisme și instrumente profesionale și are nevoie de distanță, tocmai pentru a oferi satisfacție publicului suveran. //