Opinii

Nu există un răspuns univoc la întrebarea dacă numeroase declarații inexacte, omisiunile sau minciunile sfruntate spuse de politicieni sunt verificate de jurnaliștii care le consemnează.

Europa Liberă a plonjat direct în era digitală, optând pentru un format adaptat noilor tehnologii, unde textul scris, imaginea fotografică și video, podcastul și arhivele audio interferează online.

Finanțat de guvern, radioul public face figură de slugă în disprețul publicului său. Televiziunea publică se înscrie și ea în aceeași paradigmă a servilismului politic.

Toxica mixtură dintre politică și jurnalism produce neîncetat corcituri imorale într-o profesie unde etica ar trebui să fie piatră de hotar.

Incapacitatea mass-media din România de a combate buruienile prin autoreglementare face ca singura posibilitate de sancțiune să rămână justiția.

Incapacitatea mass-media din România de a combate buruienile prin autoreglementare face ca singura posibilitate de sancțiune să rămână justiția.

Uniți în simțiri împotriva justiției, libertății presei și Occidentului, Andronic și Ghiță, cercetați penal, și Gușă, amenințat cu insolvența, „au pupat Piața Endependenți“.

Tentației de a controla mass-media prin legi și reglemente decise politic nu i-au rezistat politicienii niciunui partid perindat pe la guvernare în acești 30 de ani.

PressHub reunește jurnaliști și publicații din 20 de județe, cu acoperire de peste 70% din regiuni, pe teme de patrimoniu, bani europeni sau teme sociale.

Floriana Jucan a picat pe mormanul gunoaielor din Curtea Miracolelor presei nu prin isprăvi jurnalistice, ci grație scandalului cu diplomatul elvețian Vettovaglia.

Valiza cu arginți ca preț al independenței mass-media subminează democrația, așa cum valiza cu bani a lui Becali submina fotbalul și sportul.

Cum se percepe instituțional statutul jurnalistului în România în prezent se poate vedea în legile actuale și în relația cu diverse organizații de creație.

La sfârșitul lui septembrie 2018 a apărut pe Facebook un grup care merită interes. El se numește Prima Generație - Ziariști (1990-2000).

Este necesară solidaritatea de breaslă în comunitatea media din România, divizată, fragilizată și pauperizată

De îndată ce Dragnea a dat semnalul, invocând la Antena 3 ipoteza loviturii de stat organizate de forțe „paramilitare“ finanțate din străinătate, spectacolul complicităților a pornit.

În fiecare an, organizația Reporteri fără frontiere publică o listă internațională de jurnaliști agresați și de victime din teatrele de război. Pentru 2018, România livrează singură o întreagă listă de ziariști ciomăgiți, gazați, înghiontiți, udați cu tunuri de apă. Nu e zonă de conflict armat, totuși Jandarmeria echipată până în dinți a operat o ofensivă brutală în contextul protestului din 10 august, unde o sută de mii de oameni pașnici și doar câțiva huligani ocupau

Există o practică ticăloasă a atacului prin presă a vocilor critice, a intelectualilor cu operă, a unor personalități cu potențial de influențare a opiniei publice, cum sunt jurnaliștii.

Oamenii politici de azi, aflați la cel mai scăzut nivel de educație și civilitate din 1989 încoace, nu-și înțeleg statutul și misiunea, deci își permit să fie lipsiți de bun-simț.

N-am auzit decât rarisim puncte de vedere ale Consiliul de Administrație al Televiziunii Române în spațiul public despre aspectele grave din instituție.

„Ediția specială” a lui Gâdea din 24 iunie, o duminică a protestelor pașnice în mai multe orașe din țară, a avut un refren bizar, repetat în diverse forme de-a lungul celor două ore de emisie:„Violențe fără precedent în România!”.

Vă mai amintiți de Legea „defăimării sociale”, cum numise presa inițiativa legislativă a lui Dragnea din 2015 numită mult mai ambiguu Legea privind promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup?