Opinii

Decizii recente ale CEDO și ale justiției române pun degetul pe metehne nevindecate ale societății românești care influențează conduita mass-media.

Anchetele Orașului uitat conturează o hartă, fie și incompletă, a lipsei de viziune a edililor care continuă să ceră încredere și voturi.

Sunt atât de rare momentele când jurnaliștii români sunt puși în situația de a intra în competiție reală, atât între ei, cât și cu presa internațională, pe teme importante care fac agenda media pe mapamond, încât laudele sunt cuvenite.

Adesea minciunile politicienilor ies la iveală mai târziu și numai dacă instituțiile de presă și jurnaliștii vor să dezgroape adevărul. Internetul și televiziunea reprezintă arhive imense care împing uleiul la suprafața apei. Și rețelele sociale fac servicii adevărului, dacă profesioniștii știu cum să caute.

Dan Andronic a ales să compromită cam tot ce începuse: meseria de consultant, dar și meseria de jurnalist.

A defini recentul schimb de replici dintre realizatorii unor emisiuni ale Antenei 3 și conducerea RCS-RDS ca fiind un conflict între trusturi de presă concurente este o eroare sau, după caz, o extrapolare interesată.

Ruxandra Hurezean rezonează subtil cu dramele umane, fără patetism și fără tonuri justițiare. Din teren, unde se lasă impregnată de fiorul vieții, jurnalista urcă spre cărți și documente, pentru a obține distanța necesară.

Multe dintre deficiențele jurnalismului românesc actual se văd cu atât mai bine, cu cât informația este mai puțin importantă, dar comportă terminologie de specialitate.

În Radioul și Televiziunea redevenite „de stat“, după ce s-a anulat taxa și finanțarea o dă guvernul, nu contează integritatea, competența, biografia profesională, rezultatele etc. nici la numire, nici la demitere

Mass-media nu au putut ocoli prezența energică, disponibilitatea și accesibilitatea „la minut“ a politicienei, care a boicotat adesea emisiunile TV obținând o audiență uriașă.

Telespectatorii actuali, foști sau potențiali spun că TVR este, pe toate canalele sale, prăfuit, neatractiv, politizat, lipsit de dinamism și imaginație, oportunist, tarat de nepotism, condus de un management neprofesionist numit politic, cu o infastructură digitală slabă, care nu permite o bună recepție online, cu marketing și branding deficitar.

Jurnaliștii americani și-au luat înapoi teritoriul și sunt hotărâți să conlucreze în fața amenințării de abuz și încălcare a libertății presei de către o președinție atipică.

Ideea că toți jurnaliștii fac compromisuri, vehiculată intens, este o extrapolare nedreaptă.

Antieuropenismul afișat zilnic de Antena 3 nu a împiedicat canalul să aplice și să ia bani din granturi europene.

Trivializarea morții este doar un aspect al presei de senzație și face parte din fenomenul tabloidizării mass-media. Dar ce anume explică apetența publicului pentru acest gen de jurnalism, de unde și audiențele mari la televiziune?

Înceată în reacție, Europa s-a trezit la un moment dat că e nevoie de un sistem de identificare a falsurilor difuzate ca vântul și ca gândul pe toate fronturile cibernetice.

TVR 1 se aliniază încetișor stilului Antenei 3, cu unele talk-show-uri politice căzute într-o rână, cu „analiștii“ de multiplă folosință plimbați de la A3, RTV și B1 TV, acum și la TVR, pentru o propagandă pro-PSD securizată.

Îndepărtarea jurnaliștilor consacrați, a celor care dispun de experiență dublată de memoria istoriei recente și preferința pentru jurnaliști foarte tineri ilustrează cât de permeabilă este politica redacțională la nevoile patronatului și la concubinajul cu puterea politică.

Un caz recent arată că difuzarea de știri false are în fundal politica părtinitoare a publicației sau a canalului de televiziune, iar nu o simplă eroare sau neglijență.

Restrângerea libertății presei pe toate căile, de la intimidarea unor jurnaliști cunoscuți la proiecte de lege furișate în nocturnă, este posibilă cu actuala majoritate politică.

Puterea a pus pistoalele pe masă împotriva jurnaliștilor incomozi prin declarațiile publice ale ministrului de Interne, Carmen Dan, care a alcătuit o „listă neagră“.