Opinii

Există o îngrijorare la nivel european în privința siguranței jurnaliștilor și a condițiilor în care ei își exercită profesia.

Felul cum s-a raportat presa la făcăturile circulate de politicieni online și pe rețele spune ceva despre corectitudinea redacțiilor.

În campania de acum pentru alegerile prezidențiale, PSD a ales să producă știri false, să practice dezinformarea pe scară largă și să lucreze subliminal, adică să sperie lumea.

Câteodată, să recunoaștem, presa românească este surprinzătoare, ca România însăși.

Oricâte similitudini s-ar găsi între presa globală, dar mai ales cu mass-media din fostele țări comuniste, în România presa se diferențiază în câteva aspecte.

S-au întețit atacurile politice la adresa jurnaliștilor. Cei cu vechime în presă știu că nervozitatea politicienilor crește în campaniile electorale și se intensifică la eșecuri.

În România, libertatea presei este cortul sub care se adăpostesc șpăgarii, afiliații de partid, manipulatorii, aruncătorii de flăcări pe nări în atacuri comandate, producătorii de fake news.

Trivializarea discursului politic a mers în pas cu trivializarea limbajului jurnalistic, coborât de la discursul (prea) colocvial al unor radiouri sau canale de televiziune, până la mahalagism.

Pe golul de comunicare s-au putut cocoța personaje mai mult sau mai puțin legitime care au indus în spațiul public interese proprii, informații eronate sau teme care au abătut atenția publicului.

22 menține standardele civilității, ale fermității și moderației, ale orientării spre Occident... și, în pofida obstacolelor, continuă să mențină viu spiritul societății civile (Vladimir Tismăneanu).

Cu peste un secol în urmă, Oscar Wilde punea în gura unui personaj din comedia Soțul ideal o observație amară: „Pe vremuri, oamenii foloseau scaunul de tortură. Acum au presa“.

Libertatea presei a devenit în România o păcăleală majoră, atât timp cât sub flamura ei funcționează cele mai abjecte oficine de manipulare.

De ce a devenit subiect și vulnerabilitate pentru un politician al opoziției să frecventeze Antena 3 sau RTV?

Decența și buna rânduială au caracterizat conduita miilor de participanți la toate întâlnirile, în concordanță cu mass-media și cu zâmbetul bun al înaltului oaspete.

Nu există un răspuns univoc la întrebarea dacă numeroase declarații inexacte, omisiunile sau minciunile sfruntate spuse de politicieni sunt verificate de jurnaliștii care le consemnează.

Europa Liberă a plonjat direct în era digitală, optând pentru un format adaptat noilor tehnologii, unde textul scris, imaginea fotografică și video, podcastul și arhivele audio interferează online.

Finanțat de guvern, radioul public face figură de slugă în disprețul publicului său. Televiziunea publică se înscrie și ea în aceeași paradigmă a servilismului politic.

Toxica mixtură dintre politică și jurnalism produce neîncetat corcituri imorale într-o profesie unde etica ar trebui să fie piatră de hotar.

Incapacitatea mass-media din România de a combate buruienile prin autoreglementare face ca singura posibilitate de sancțiune să rămână justiția.

Incapacitatea mass-media din România de a combate buruienile prin autoreglementare face ca singura posibilitate de sancțiune să rămână justiția.

Uniți în simțiri împotriva justiției, libertății presei și Occidentului, Andronic și Ghiță, cercetați penal, și Gușă, amenințat cu insolvența, „au pupat Piața Endependenți“.