Opinii

Unele voci din presa românească pun și întrebări mai grele: oare acești bani de la stat nu presupun o ciuntire a independenței mass-media, nu vor crea vasalități?

CNA are suficiente resurse tehnice să poată face monitorizare și ședințe online, să urmărească ce se întâmplă pe televiziuni și la radio și să frâneze cu mijloace legale infodemia.

Se vede în această conjunctură globală excepțională cât de importantă este presa și cât de necesară este respectarea principiilor etice ale profesiei.

Principiul că doar faptele contează, sau conceptele tradiționale de acuratețe, neutralitate, distanță etc. nu mai sunt capabile să acopere dilemele etice ale jurnalismului secolului al XXI-lea.

Pe cât de aleatorie este inițiativa politică de a scuti jurnaliștii de un impozit, pe atât de pripită a fost reacția jurnaliștilor care au contracarat cu argumente pe lângă subiect.

Numai pentru publicitatea Spitalului de copii Gomoiu s-au cheltuit 1,1 milioane de euro, conform surselor ziarului Libertatea, iar campaniile de imagine ale Gabrielei Firea numără mii de spoturi TV plătite

Atacurile la persoană, afectarea imaginii publice și a reputației membrilor GDS au fost neîncetate în cele trei decenii de la Revoluție.

Toate organizațiile accentuează rolul important al corectitudinii, al valorilor și standardelor etice înalte în practica profesională.

Proiectul PressHub Market, semnalat și de European Journalism Observatory pentru conținutul său inovativ

Există o îngrijorare la nivel european în privința siguranței jurnaliștilor și a condițiilor în care ei își exercită profesia.

Felul cum s-a raportat presa la făcăturile circulate de politicieni online și pe rețele spune ceva despre corectitudinea redacțiilor.

În campania de acum pentru alegerile prezidențiale, PSD a ales să producă știri false, să practice dezinformarea pe scară largă și să lucreze subliminal, adică să sperie lumea.

Câteodată, să recunoaștem, presa românească este surprinzătoare, ca România însăși.

Oricâte similitudini s-ar găsi între presa globală, dar mai ales cu mass-media din fostele țări comuniste, în România presa se diferențiază în câteva aspecte.

S-au întețit atacurile politice la adresa jurnaliștilor. Cei cu vechime în presă știu că nervozitatea politicienilor crește în campaniile electorale și se intensifică la eșecuri.

În România, libertatea presei este cortul sub care se adăpostesc șpăgarii, afiliații de partid, manipulatorii, aruncătorii de flăcări pe nări în atacuri comandate, producătorii de fake news.

Trivializarea discursului politic a mers în pas cu trivializarea limbajului jurnalistic, coborât de la discursul (prea) colocvial al unor radiouri sau canale de televiziune, până la mahalagism.

Pe golul de comunicare s-au putut cocoța personaje mai mult sau mai puțin legitime care au indus în spațiul public interese proprii, informații eronate sau teme care au abătut atenția publicului.

22 menține standardele civilității, ale fermității și moderației, ale orientării spre Occident... și, în pofida obstacolelor, continuă să mențină viu spiritul societății civile (Vladimir Tismăneanu).

Cu peste un secol în urmă, Oscar Wilde punea în gura unui personaj din comedia Soțul ideal o observație amară: „Pe vremuri, oamenii foloseau scaunul de tortură. Acum au presa“.

Libertatea presei a devenit în România o păcăleală majoră, atât timp cât sub flamura ei funcționează cele mai abjecte oficine de manipulare.