Uitați de guvern, parlament și justiție. Guvernăm cu Curtea Constituțională

Faptul că în România se recurge tot mai des la verdictul Curții Constituționale în probleme care țin de toate cele trei ramuri ale guvernământului scoate în evidență disfuncții grave de funcționare a statului.

Cristian Campeanu 12.07.2016

De același autor

 

Cu toate taxele și impozitele pe care este obli­gat să le plătească un contribuabil, în jur de ju­mă­tate din veniturile românului merg la stat. De banii aceștia, statul ar trebui să livreze ser­vi­cii de sănătate, educație, or­di­ne publică, apărare, justiție și administrație. Care este ca­li­ta­tea acestor „servicii“ știm. Ce­ea ce nu știm este la cine ajung de fapt banii noștri, ce este această entitate care se numește „stat“, pentru că pa­re să fie vorba despre o struc­tură profund disfuncțională, incapabilă să își îndeplinească scopurile fundamentale cu ca­re a fost înzestrat. Guvernul este incapabil să guverneze în acest moment, parlamentul le­gi­fe­rează adesea în contra spiritului și literei Cons­tituției, noroc cu justiția, care, luându-și în serios independența, s-a reformat mai mult, dar, și în această zonă, interferențele tot mai dese și mai brutale ale Legislativului îi ame­nin­ță serios stabilitatea, independența și au­to­ri­tatea. În acest haos al sistemului de gu­ver­nă­mânt, instituțiile recurg tot mai des la ju­de­ca­ta Curții Constituționale pentru a rezolva cau­ze care țin de propria responsabilitate. E ca și cum nimeni în statul român nu își mai asumă nimic și plasează povara guvernării pe ume­rii CCR. Or, Curtea, deși are un rol esen­țial în funcționarea statului de drept și asi­gu­ra­rea echilibrului puterilor în stat, nu poate și nici nu trebuie să se substituie acestora.

 

Exact cu această situație ne confruntăm acum. Să luăm, de exemplu, cele­brul caz al abuzului în ser­vi­ciu. Suspecții de corupție din parlament, demnitari sau foști demnitari, au încercat să for­țeze o decizie de dezin­cri­mi­na­re cu totul - sub motiv că ar fi o legislație moștenită de la comuniști, deși nu e -, iar DNA a încercat, în mod pre­vizibil, să își păstreze cea mai largă marjă de acțiune. Acum, după verdict și după motivarea Curții, se adu­ce în discuție mărimea pedepselor care ar fi prea aspre (între 2 și 7 ani de închisoare). Dar asta nu este treaba CCR! Curtea a restrâns li­bertatea de acțiune a procurorilor prin pre­ci­zarea că prin „defectuos“ se înțelege „cu în­căl­carea legii“ și că prin „lege“ se înțelege „le­­gislație primară“, așa cum este ea emisă de par­lament și guvern, nu legislație se­cun­da­ră, regulamente de ordine interioară și fișa pos­tului. Acest verdict, deși poate afecta une­le do­sare mari aflate pe rol, recunoaște, în prin­ci­piu, că infracțiunea de abuz în serviciu es­te com­patibilă cu Constituția României (deci nu es­te un vestigiu comunist) și recunoaște negru pe alb că „politica penală a statului“ es­te res­pon­sabilitatea Legislativului, și nu es­te treaba CCR. Cu alte cu­vin­te, este respon­sa­bi­li­ta­tea pa­r­lamentului să fa­că ceea ce crede de cu­viin­ță cu Codul Penal și cu abuzul în ser­vi­ciu: să-l lase cum este acum sau să-l trans­for­me într-o infracțiune minoră sancționabilă cu amendă penală, așa cum vor nou de­sc­op­e­riții „eu­ro­peni“, în rea­li­tate abonați la funcții și bani pu­blici care nu vor să răspundă pentru nimic. Ide­ea este însă tocmai aceasta, ca fie­ca­re să își asume res­ponsabilitățile pe care le are și tre­buie să re­mar­căm aici că CCR nu a că­zut în capcana de a legifera în locul par­la­men­tului. Cazul scoate în evidență, pe lângă mizele mari pentru lup­ta anticorupție, și fap­tul că avem un par­la­ment disfuncțional și ires­ponsabil.

 

Un alt exemplu. Nu este treaba Curții Cons­ti­tu­țio­nale să asigure echilibrul bugetar al țării și guvernarea responsabilă, dar exact asta i se cere să facă acum, când guvernul a sesizat Cur­tea cu privire la avalanșa de legi de ma­jo­rări de salarii trecute rapid prin parlament la sfârșit de sesiune. De ce?, pentru că altă au­toritate responsabilă nu există. PSD face ce a făcut dintotdeauna: în an electoral declan­șea­ză un val de majorări de salarii și pensii în do­meniul bugetar pentru a-și asigura voturile electoratului captiv. Atunci când se află la gu­vernare e destul de rău, dar mai rău e când nu sunt și nu răspund pentru nimic. Atunci nu mai au nicio limită și o fac fără rușine și fără să le pese de nimic. Așa s-a întâmplat, bu­nă­oară, în 2008, când am avut parte de o orgie de majorări făcute cu mâna Guvernului „minoritar“ Tăriceanu, cu costuri bugetare ca­re au trebuit plătite în anii următori, care au fost de criză. De data aceasta, Guvernului Cio­loș i s-a întins o capcană. Mai întâi, i s-a luat dreptul de a emite ordonanțe pe perioada va­canței și apoi au fost adoptate legile de ma­jo­ra­re a salariilor bugetarilor pentru a împiedica gu­vernul să le anuleze prin ordonanță de ur­gență. Parlamentarii au obligația să precizeze surse de finanțare atunci când legiferează în domeniul bugetar, dar singurul lucru pe care îl vei auzi vreodată de la ei e că „e treaba gu­vernului să găsească surse de finanțare“, de parcă guvernul ar putea decreta bani.

 

În prezent, guvernul se află în imposibilitatea de a guverna și cu un bolovan de trei miliarde de lei atârnat de picioare. În aceste condiții, a recurs la judecata CCR. CCR nu poate decide da­că majorările de salarii sunt sau nu cons­ti­tu­ționale, dar poate decide asupra altor as­pec­te ale legilor și la acestea a făcut apel gu­ver­nul. Dar este un apel disperat, în condițiile în care Legislativul legiferează împotriva propriei legi a bugetului, iar guvernul nu poate gu­ver­na. Recursul la CCR este o încercare disperată de a rezolva ceea ce pare de nerezolvat în România. Funcționarea normală a statului.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22