Criza sau compromis?

Un guvern al Aliantei D.A. cu sprijin UDMR si PUR ar avea aceeasi sustinere ca si unul alcatuit de PSD cu ajutorul lui Marko Bela si Dan Voiculescu. Ambele coalitii ar avea insa nevoie, pentru a investi guvernul, de sprijinul suplimentar al celor 18 minoritati nationale, altele decât UDMR. Singura diferenta dintre cele doua formule ar fi aceea ca o coalitie formata in jurul Aliantei D.A. ar avea majoritatea in ambele Camere, in vreme ce coalitia similara organizata in jurul PSD nu ar avea majoritatea in Senat, ci doar in Camera inferioara. Desi Nastase si Geoana sustin de câteva zile incoace ca alierea lor cu PUR, UDMR si minoritatile ar rezolva ecuatia guvernarii, ei trec sub tacere faptul ca, de fapt, Senatul ar fi amenintat de paralizie, iar legile organice nu ar putea fi adoptate in Camerele reunite decât cu sprijinul PRM. Asocierea PSD sau a Aliantei D.A. doar cu maghiarii si umanistii este o solutie instabila. Ea nu este, de altfel, usor de realizat, cei doi parteneri având pretentii foarte mari. De fapt, daca o asemenea asociere nu se pune la cale, vom avea alegeri anticipate in februarie, Constitutia obligând la formarea unui guvern in 60 de zile de la validarea noului presedinte. Daca ea se realizeaza, atunci alegerile anticipate se amana pana la aparitia primei defectiuni. Guverne mai stabile nu se pot face decat daca solidaritatile electorale prezente sunt abandonate. Acest lucru se poate realiza fie daca unul dintre partidele cu vocatie majoritara reuseste sa racoleze deputati din celelalte formatiuni parlamentare, fie daca unul dintre partidele asociate in aliantele electorale abandoneaza in bloc parteneriatul incheiat. Prima varianta are limitele ei. Unele formule politice din trecut - indiferent ca este vorba despre partide (ca FSN ori APR) sau despre coalitiile de guvernare realizate din septembrie 1991 incoace - pot facilita racolarea "adversarilor". Gestionarea unor asemenea mobilitati individuale este insa dificila si, in orice caz, e greu de crezut ca ea poate merge pana la asigurarea a doua treimi din voturile Parlamentului reunit, cat e necesar pentru legile organice. Pe de alta parte, o asemenea solutie lasa deschisa implicarea PRM in ecuatia guvernarii, fie si prin capacitatea de santaj de care dispune. Situatia este complicata de pozitionarea lui Basescu si Nastase in vederea turului al doilea al prezidentialelor. Fiecare dintre ei vrea voturile PRM, dar, indiferent de cine va castiga, el va face tot posibilul sa evite cooperarea cu acest partid in Parlament si cu atat mai mult la guvern. Ceea ce parea a fi la un moment dat o solutie pentru PSD - si anume "transferarea" sindicalistilor BNS alesi pe listele PRM - se dovedeste a fi o resursa foarte limitata: intr-adevar, doar 5 dintre cei 32 de sindicalisti BNS de pe listele PRM au devenit deputati. Pe de alta parte, faptul ca Vadim Tudor a cerut mai intai electoratului propriu sa nu se prezinte la urne, pentru ca apoi sa-si exprime preferinta pentru Basescu nu este neaparat un castig pentru liderul D.A. Daca acest sprijin e asumat de Basescu, atunci UDMR va cere votantilor sai sa il sprijine pe Nastase. Altfel, alegatorii PRM si cei ai UDMR vor vota - primii, fara gandul la o coalitie de guvernare, iar ceilalti cu gandul la orice coalitie de guvernare. Abandonarea solidaritatilor electorale (PSD+ PUR si, respectiv, PNL-PD) poate duce la alcatuirea unui guvern mult mai stabil. Aici exista doua posibilitati. Daca trecerea PUR de partea Aliantei D.A. nu rezolva problema stabilitatii guvernamentale, in schimb intrarea PNL in echipa PSD-PUR-UDMR ar da guvernului un sprijin de doua treimi. Intrarea PD in combinatia cu Uniunea Nationala si UDMR este mult mai putin probabila: dorita de PSD, care n-a renuntat vreodata la reunificarea social-democratiei, asocierea PSD-PD este refuzata categoric de Basescu. De fapt, proiectele organizationale ale partidelor vor fi determinante in pozitionarea lor la guvernare sau in opozitie. Daca PSD vrea reunificarea social-democrata, PNL viseaza la un mare partid care sa-i includa pe democrati. Intrarea lui Basescu in turul al doilea complica insa ecuatia: daca va castiga Presedintia, Basescu va dicta conditiile si in privinta guvernului, si in privinta relatiilor PD cu PNL sau PSD; daca pierde, el se va supune jocurilor de putere din PNL si PSD, chiar daca va incerca sa utilizeze capitalul acumulat in turul al doilea de scrutin. Diferenta de scor dintre el si Nastase va fi extrem de importanta: un avans minim diminueaza legitimitatea viitoarei guvernari, si asa stirbita de discutiile iscate dupa primul tur de iregularitatile in gestionarea procesului electoral; daca prezidentialele vor fi castigate cu un avans important, atunci viitorul presedinte va putea controla regimul. Iesirea din instabilitate se poate face insa si printr-o solutie de compromis. Adica prin realizarea unei mari coalitii PSD-PNL-PD. Opozitia ar cuprinde forte foarte diverse si greu de reunit, UDMR, PRM si PUR neavand mare lucru in comun. Realizarea unei asemenea formule cumuleaza toate dificultatile celorlalte aranjamente posibile, dar ea ar putea fi justificata de constrangerile incheierii integrarii. Ea ar implica divizarea puterii sau un guvern de experti. In primul caz, ar fi vorba de o coabitare, caci solutia nu ar putea fi acceptata decat daca presedintele nou ales va numi un sef de guvern din tabara adversa; in al doilea caz, ar fi vorba de o echipa de tehnicieni. Resursele pentru o mare coalitie sunt destul de greu de gasit. Dar n-ar fi prima data cand, in Romania, criza e mai la indemana decat compromisul.