De același autor
Uniunea Europeană se găsește în fața celei mai importante crize interne cu care s-a confruntat până acum. E în conflict deschis cu doi dintre membrii săi, care refuză să mai respecte legile și valorile fundamentale ale Uniunii: Polonia și Ungaria. Curtea Europeană de Justiție a stabilit, în iulie, că Polonia trebuie să desființeze secția disciplinară a Curții Supreme, întrucât organismul încalcă principiul independenței judecătorilor și pe cel al separării puterilor în stat. Polonia nu doar că nu a respectat decizia CEJ, ci a făcut zece pași mai departe.
Astfel, guvernarea populistă de la Varșovia (PiS) a decretat în octombrie nici mai mult, nici mai puțin decât că legea poloneză are întâietate asupra legii europene când apare un conflict între cele două. La mai bine de zece ani după ce Polonia a ratificat Tratatul de la Lisabona, brusc, instanța supremă poloneză a constatat că patru articole din Constituția europeană nu sunt, de fapt, compatibile cu legea poloneză. În fapt, ceea ce transmite Varșovia Uniunii este că nu poate fi obligată să respecte niște reguli și valori pe baza cărora a fost fondată Uniunea, chiar dacă, la intrarea în „club”, Polonia s-a angajat să o facă. „Uniunea nu se va destrăma doar din pricina faptului că sistemul nostru legal e diferit”, explica premierul Mateusz Morawiecki în fața întregului Parlament European, în încercarea de a minimaliza impactul. Consecințele sunt incomensurabile – atât pentru Polonia, cât și pentru Uniune.
Fractură legală și economică
În esență, puterea de la Varșovia a luat decizia să-și decupleze sistemul legal de cel al Europei. De altfel, imediat după aceea, Consiliul Superior al Magistraturii polonez (responsabil cu numirea judecătorilor și asigurarea independenței lor) a fost expulzat din rețeaua europeană de consilii din cauza politizării instituției în dispută.
Rebeliunea Poloniei poate duce la o fractură legală și economică în blocul comunitar. Economia europeană se bazează pe garanțiile Uniunii că, în cazul unei dispute între companii, judecătorii vor aplica aceleași standarde legale, indiferent că respectivul caz se judecă la Varșovia, Berlin sau Budapesta. În cazul în care unul sau mai multe state membre nu mai urmează aceleași reguli, se declanșează haosul: fiecare stat, fiecare judecător va aplica și ce consideră că e mai bine – avertismentul a venit de la președinta Asociației Judecătorilor Europeni. E o îngrijorare majoră pentru piața comună.
Hotărârea va influența cât se poate de direct și imediat viețile cetățenilor europeni: de la acorduri comerciale la mandate de arestare și până la procese de divorț ale unor parteneri de naționalități diferite. Cu alte cuvinte, nu mai poate exista certitudinea unui verdict corect.
Nu e de mirare, așadar, că speța a dus la divergențe majore între statele membre. A acutizat însă și tensiuni mai vechi între cele mai importante instituții europene. La sfârșitul lui octombrie, Parlamentul European a dat în judecată Comisia Europeană la CEJ pentru incapacitatea de a impune sancțiuni țărilor membre care nu respectă statul de drept. Mai exact, că nu a făcut până acum uz de mecanismul care leagă acordarea fondurilor UE de respectarea domniei legii în respectivul stat. Mecanismul poate fi însă activat dacă există un risc clar, dovedit, de folosire defectuoasă a banilor europeni din cauza nerespectării principiilor democratice. Și în acest caz, CEJ a fost chemată să se pronunțe, iar verdictul este încă așteptat.
Nu s-a ajuns aici peste noapte. De șapte ani, de când a preluat puterea, PiS (Partidul Lege și Justiție) a erodat sistematic independența justiției. A încercat să înlocuiască judecători, a încălcat normele UE forțând judecători să se pensioneze mai devreme pentru a numi magistrați loiali partidului în locul lor. A acordat Ministerului Justiției puterea de a numi judecători și procurori și la nivel regional. A transformat tribunalele în entități politice, a corodat pas cu pas și independența mass-media și a interzis dreptul la avort. A decretat „zone libere” de LGBT. Toate valorile fundamentale ale Uniunii au fost încălcate cu bună-știință.
În toți acești ani, Bruxelles-ul a încercat să disciplineze Varșovia prin mijloace soft – proceduri de infringement, declarații diplomatice, din când în când amenințări tăioase. Dar nu au fost niciodată folosite opțiunile „nucleare”, cum nu au fost folosite nici în cazul Ungariei. În principal, pentru că aceste decizii necesitau unanimitate și, invariabil, celălalt stat iliberal, Ungaria, își folosea dreptul de veto pentru a bloca decizia.
Precedent legal esențial, indiferent de rezultat
Într-un final, Bruxelles-ul a realizat că Polonia pune în pericol imediat însăși coeziunea Uniunii. În cazul în care ar fi lăsată și acum doar cu o admonestare, statul de drept, drepturile minorităților, integritatea economică a Uniunii ar fi peste tot în pericol în UE, nu doar în Polonia.
Doar că de această dată, Bruxelles-ul a decis să reacționeze. Și a ales două tipuri de sancțiuni usturătoare. Prima: amenzi de un milion de euro pe zi până Polonia decide să se conformeze, respectiv să desființeze secția disciplinară. O a doua penalizare este blocarea temporară a PNRR – fondul de revenire post-Covid, care înseamnă, în cazul Varșoviei, 23 de miliarde de euro în granturi și alte 34 de miliarde în împrumuturi cu dobândă minimă. Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat că fondurile nu vor fi deblocate până când Polonia nu va desființa secția și nu va aduce înapoi judecătorii demiși politic. Folosind un limbaj neobișnuit de dur, după aflarea veștii, șeful guvernului de la Varșovia a avertizat că, dacă Executivul european „declanșează un al treilea război mondial (prin reținerea fondurilor, n.r.), ne vom apăra drepturile cu orice arme avem la dispoziție”. Polonia pare hotărâtă să nu clipească prima.
Pe de altă parte însă, Uniunea poate crea un precedent în favoarea sa. Dacă va merge până la capăt, având atât legea, cât și voința politică de partea ei, UE va întoarce jocul și își va crea instrumentele prin care să disciplineze în viitor statele membre care nu respectă valorile fundamentale.
Deocamdată însă, în ciuda conflictului deschis cu Bruxelles-ul, a politizării justiției, în ciuda acuzațiilor de nepotism de la vârful partidului, a problemelor în relația cu SUA și a crizei migratorii de la granița cu Belarusul, PiS rămâne principala forță politică a țării, cu peste 40% din intențiile de vot. Nu este însă târziu să ia din nou exemplul Ungariei, unde opoziția a reușit să facă bloc comun împotriva celuilalt lider autocrat al Europei: Viktor Orban.
Vânt de schimbare în Ungaria
Pentru prima dată de când a preluat puterea, acum 12 ani, Viktor Orban are de ce să fie îngrijorat la următoarele alegeri. Există șanse mari să le piardă. Șase formațiuni (de la socialiști, la liberali și până la Jobbik - extrema dreaptă reconvertită în partid de centru-dreapta) au reușit să formeze o coaliție care să înfrunte partidul de guvernare, Fidesz, la alegerile din aprilie. Opoziția unită promite că va combate corupția și autoritarismul lui Viktor Orban, că va garanta libertatea de expresie și că va reîntoarce Ungaria la Europa, la democraţie şi la statul de drept. Coaliția anti-Orban și-a desemnat și liderul ce va deveni premier în cazul unei victorii: pe Péter Márki-Zay, primarul unui orășel – fost bastion al Fidesz.
Liderul coaliției este și un atu, și o potențială problemă în același timp: se prezintă drept un candidat antisistem, nu are experiență politică și nu a fost înregimentat politic. Are însă o retorică radicală, în special împotriva imigrației. Recent, Márki-Zay a afirmat că Viktor Orban trece printr-o dramă, întrucât singurul său fiu ar fi homosexual și că, în general, „jumătate din membrii guvernului” ar fi homosexuali. O altă declarație controversată ar fi că, în caz de victorie, va abroga cu majoritate simplă Constituția. Márki-Zay are priză atât la simpatizanții stângii, cât și la cei cu vederi conservatoare și ar putea convinge, în plus, o mare parte din indeciși. Sondajele creditează deja noua alianță cu 39% din intențiile de vot, față de 35% pentru Fidesz-ul de la guvernare.
Viktor Orbán a sesizat rapid pericolul și încearcă să-și ajusteze strategia din mers. Pe lângă cadourile electorale (circa două miliarde de euro în scutiri de taxe), își radicalizează discursul încercând să deturneze atenția spre doi „dușmani externi”: UE și SUA. Premierul ungar a acuzat Washingtonul, Bruxelles-ul și, ca de obicei, pe miliardarul George Soros că intervin în campania electorală și că ajută opoziția „de stânga”. La fel ca Polonia, Ungaria are încă PNRR-ul blocat la Bruxelles și riscă și ea să-și vadă fondurile suspendate din cauza nerespectării statului de drept. „Strict din motive politice”, susține Fidesz.
Cehia, pe muchie
Un semnal de alarmă pentru Uniune vine și dinspre Cehia. La aproape o lună distanță de la alegeri, situația este încă incertă: atât actualul premier populist, Andrej Babiš, cât și opoziția de centru-dreapta își dispută victoria și dreptul de a forma noul guvern (opoziția a obținut cele mai multe voturi, dar, la redistribuire, formațiunea lui Babiš a obținut cu un mandat în plus). Cel care ar trebui să tranșeze problema și să nominalizeze premierul, președintele Miloš Zeman, nu își poate exercita atribuțiile, pentru că tot de o lună este la terapie intensivă. De menționat că premierul Babiš, acuzat și el de iliberalism, și-a făcut campanie alături de Viktor Orbán și, la fel ca acesta, și-a înăsprit discursul antiimigrație și antieuropean. Un audit din 2021 al Comisiei Europene îl acuză pe premierul miliardar al Cehiei de conflict de interese – companiei Agrofert (condusă încă din umbră de premier) i-au fost atribuite subvenții europene consistente. Un nou mandat al lui Babiš va însemna o probabilă confruntare cu Bruxelles-ul, dar și o continuare a politicii prietenoase față de China și Rusia.
Într-un final, așadar, faptul că acțiunile iresponsabile ale Poloniei obligă UE să adopte cea mai dură reacție de până acum nu e neapărat o veste rea. Polonia nu face decât să grăbească dezbaterea pe tema statelor care își încalcă angajamentele luate în momentul aderării. Chiar dacă are în brațe multe alte crize, în cazul acesteia, UE nu mai poate amâna momentul deciziei. Pare că a venit momentul ca Uniunea să își facă ordine în propria ogradă și să‑și pună la punct „vaccinul” pentru orice încălcări viitoare ale statului de drept în statele membre.//
