Haosul fiscalității

Guvernanții au o obsesie pentru soli­da­ri­tate, înțelegând prin asta sacrificiul fiscal în favoarea buzunarului statului. Ultima manifestare a acestei obsesii a fost lan­sarea unei taxe „de solidaritate“ de 2% aplicată pe fondul de salarii și plătită de angajatori. În programul de guvernare exista ideea unei taxe de solidaritate, plă­tită însă de românii cu venituri ce de­pă­șesc zece salarii minime pe economie (14.500 lei), dar care a fost ulterior aban­donată. Noua taxă, care „solidarizează“ firmele cu bugetul de stat, a fost năs­co­ci­tă în contextul mai larg al plănuitului transfer al contribuțiilor sociale în sar­ci­na exclusivă a angajatului. Inițial, dis­pă­ruse contribuția pentru șomaj, iar acum ministrul Finanțelor lasă să se înțeleagă că taxa de solidaritate ar compensa atât contribuţiile la şomaj, cât și cele la fon­dul de risc şi la fondul de salarii.

Fiscalitatea a stat sub semnul incer­ti­tu­dinii și improvizațiilor în tot acest an, dar un lucru este cert: facturile de salarii și de pensii sunt prea mari, consumă de­ja banii pentru investiții, măresc deficitul bugetar și amplifică datoria. În aceste condiții, este greu de crezut că guvernul va reduce anul viitor cota standard de TVA la 18% sau că va dispărea impozitul pe dividende, deși aceste măsuri erau puncte esențiale ale programului de gu­vernare la capitolul fiscalitate. De altfel, gu­vernul a renunțat deja la alte pro­mi­siuni electorale, cum ar fi cota zero de TVA pentru vânzarea de locuinţe şi pen­tru publicitate.

Guvernul a abandonat, sub presiunea spe­cialiștilor în fiscalitate și cu spectrul în­călcării unor directive europene, și în­locuirea impozitului pe profit cu im­po­zitul pe cifra de afaceri, măsură care su­focă deocamdată doar microîn­tre­prin­de­rile. Impozitul pe venitul global, menit să lărgească baza de colectare și să în­lo­cu­iască sistemul cotei unice, a fost doar amâ­nat cu un an, deoarece Fiscul nu-l pu­tea gestiona.

A reapărut însă supraacciza la car­bu­ranţi, măsură inexistentă în programul de guvernare, dar din aplicarea căreia gu­vernul speră să colecteze în jur de 650 de milioane de euro până la sfârșitul anului, cu scopul de a compensa o parte din pierderile de venituri provocate de re­ducerea TVA și de slaba colectare a aces­tei taxe indirecte, avertizează Con­siliul Fiscal. Deocamdată, însă, de dragul respectării relative a programului de gu­vernare, coaliția la putere a ignorat sis­te­matic legislația fiscală, care impunea ca orice schimbare să fie anunțată și apro­bată cu cel puțin șase luni înainte de apli­care. Bugetul de stat pentru anul vii­tor este în construcție, iar mediul de afa­ceri, extenuat de joaca de-a birurile, nu îndrăznește să anticipeze cum va arăta fiscalitatea anului 2018.

În toată această frământare provocată de amânări și chiar uitări ale unor mă­suri fiscale, se adâncește deficitul bu­ge­tar. Povara facturilor de salarii și de pen­sii ale statului s-a dovedit prea grea pen­tru un buget atât de mic, care colec­tea­ză venituri care ating doar 28% din PIB și asta într-un an de expansiune a eco­no­miei. Din păcate, acoperirea golurilor și ținerea în frâu a deficitului bugetar s-a produs prin sacrificarea investițiilor, afla­te la cel mai jos nivel al ultimilor zece ani, prin frânarea absorbției banilor euro­peni și prin stoarcerea dividendelor și re­zervelor de bani ale companiilor statului. Anul viitor, companiile nu vor mai avea rezerve și nu este exclus scenariul ma­jorării unor taxe pentru a obține bani pen­tru cofinanțarea proiectelor europene și pentru investiții, în condițiile men­ți­ne­rii deficitului sub limita de 3% din PIB. (L.M.)