De același autor
Sunt un admirator al filmelor lui Quentin Tarantino. Am vazut “Pulp Fiction” de cel putin cinci ori, stiu pe dinafara dialoguri intregi din film, cred sincer ca este unul dintre marii regizori ai timpurilor noastre. De cate ori ma intalnesc cu o situatie imposibila, imi amintesc de “The Bonnie Factor”. Am vazut in prea scurta vacanta cu care am incheiat nevrozantul an 2012 noul sau film, “Django Unchained”. Din nou, am fost entuziasmat. Un scenariu formidabil, interpretatari de zile mari: genialul Christoph Waltz, diCaprio intrecandu-se pe sine, ca sa nu mai vorbesc de Jammie Fox. O scurta aparitie, de tip cameo, a lui Franco Nero, primul Django, neuitata vedeta a filmelor numite spaghetti westerns.
Cum spunea Tarantino intr-un lung interviu din “New York Times”, filmul nu este un Western, si un Southern. Ne aflam in Sudul plantatiilor, al lumii patriarhal-sclavagiste, in universul in care viata unui sclav depinde de arbitrariul absolut al unor aristocrati isterici, sadici si decrepiti. Relatia dintre doctorul justitiar german si Django Freeman este una a dobandirii autonomiei individului, a interiorizarii conceptului de lege. Iubirea lui Django pentru Brunhilde este una care poate triumfa doar daca sistemul sclaviei este torpilat.
In acest basm apocaliptic, Django-Siegfried este eroul romantic care o va salva pe Brunhilde. Binefacatorul sau moare in teribilul carnagiu. Moare si sclavul colaborationist intrepretat magistral de Samulel Jackson. Exista justitie imanenta. Muzica filmului este extraordinara. Sigur, exista multa violenta in film, curg rauri de sange. Dar nu este nimic fals acolo, istoria a fost feroce. Ironiile sunt subtile, aluziile la filmele lui Leone pot fi recunoscute de cei care au iubit tragica lor melancolie. Sper ca noua capodopera a lui Tarantino sa primeasca meritata recunoastere la decernarea Oscarurilor.
Revenind in actualitatea romaneasca, nu pot spune decat ca diferenta dintre un Quentin Tarantino si un Sergiu Nicolaescu este precum aceea dintre ICR-ul condus de Horia Patapievici si cel condus de Andrei Marga.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/08/Perjo - Ilici 1.jpeg)
Comentarii 7
Io din popor - 01-07-2013
Bor: draga domnule, nici mie nu mi-a placut articolul domnului Tismaneanu, il consider ca fiind sub standardele unui intelectual si nu identific in acest articol lecturile, ideile si marile mize intelectuale ale autorului! cu toate acestea, cred ca interventia dumneavoastra depaseste o limita! nu doar ca ati atins-o, dar ati si depasit-o! iar ceea ce este de neacceptat este ca aceasta transgresiune duce lucrurile in zona ,,raului,,! parerea mea, poate gresesc, dar asa simt!
RăspundeBOR - 01-07-2013
MOARTEA este UNICA certitudine! Doriti cumva ca toata lumea sa va iubeasca, "consens social"? Asa cum dv dati cu piatra in cei care va deranjeaza, asa si noi dam cu piatra, problema este ce doriti sa faceti cu aceste pietre. Soclu?
RăspundeVladimir Tismaneanu - 01-07-2013
Precum aceea dintre ICR-ul condus de Horia Patapievici si acel Alzheimer institutionalizat care este ICR-ul condus de Andrei Marga. Las pe altii sa judece semnificatia cam lugubra a unui mesaj de acest gen trimis cuiva la inceput de an. Eu va spun La Multi Ani, pentru Dvs si cei dragi!
RăspundeBOR - 01-07-2013
Sa ne spuna de pe acum: incinerare/evreieste - in pana alba, fara lux/crestineste...
RăspundeDanB - 01-07-2013
La disparitia dvs (care sper sa fie cit mai tirzie)as vrea sa vad comparatiile dintre dvs si marii sociologi ai lumii.Oare or fi diferenta la fel de mari ca intre Tarantino si Nicolaescu?
Răspundesilenzio-stampa - 01-06-2013
numele tarantino scris pe o foaie de hartie igienica de un fan in izmene.
Răspundejudex - 01-05-2013
Echivalentul lui Tarantino la noi nu este Sergiu Nicolaescu. Copia aproape fidela a sa la noi este (ochelari identici, barbia doar ceva mai avansata, iar fruntea doar de vreo 10 ori mai ingusta) este autorul comediei de groaza "Tara moaaaare de foaameeeeee!!!!", mult mai veridic in rolul asasinului PNT-CD.
Răspunde