Opinii

Inaugurarea noului cartier general al NATO ar fi trebuit să fie un moment de reconciliere a lui Trump cu Alianța. Dar, prin neasumarea explicită a Articolului 5, preşedintele SUA pare că a reușit să provoace începutul divorțului.

Cu arhiva SIPA desecretizată, condamnările trecute și viitoare pot fi lesne puse sub semnul întrebării.

Recomand cititorilor o carte de curînd apărută (la editura Humanitas) despre Statele Unite ale Americii. E un amplu interviu, luat de Cristian Pătrăşconiu lui Martin S. Martin, medic român stabilit, de multă vreme, în America. Eu unul am avut multe de învăţat citind-o.

Dacă te iei după presă, summit-ul NATO a fost un dezastru. Donald Trump a fost inadecvat și meschin când a cerut mai mulți bani de la statele membre într-un moment - inaugurarea noului sediu al Alianței - în care ar fi fost mai potrivit să reafirme valorile unității și solidarității transatlantice.

În săptămâna 15-22 mai 2017 au apărut o serie de minciuni despre arhiva SIPA. Astfel s-a creat în mod voit un fel de legendă cu scopul de a deruta opinia publică cu privire la misiunea justiției și, cine știe, poate chiar de a intimida acum pe unii magistrați care au spre soluționare în această perioadă cauze extrem de importante. Remarc în continuare că nimeni nu este interesat de ce a apărut acest serviciu secret, cum și-a îndeplinit obligațiile, de ce au fost spionați magistrații și, mai ales, nu se face legătura între lipsa marilor dosare judiciare în perioada când exista serviciul și apariția acestor dosare după ce el este desființat. Mai jos, demontez fiecare dintre alegațiile apărute în spațiul public:

Suntem într-unul dintre ciclurile acelea în care asaltul asupra statului, nu doar a statului de drept, e la apogeu. Însă mereu, de undeva din interiorul acestei nații, a părții ei sănătoase, a apărut ceva care le-a dat socotelile peste cap.

Avem de a face cu o luptă pentru putere și influență în PSD, pentru controlul resurselor, care devine tot mai acută. Nu o luptă pentru reforme sau principii.

Interesele politicienilor care conduc acum statul român și ale patronilor de presă coincid și de aceea avem de-a face cu această asociere nesănătoasă anti-justiție între stat și mass-media.

Pe lângă faptul că face zid de protecţie în jurul a nouă doctori suspectaţi de plagiat, Academia Naţională de Informaţii a SRI iese în evidenţă şi prin numiri făcute cu încălcarea legii.

Imaginea bine ambalată de politician grijuliu cu nevoile bucureştenilor, dar fără acoperire în fapte, un discurs cu accente naţional-ortodoxe şi agresivitatea ca răspuns la critici să fie oare cheia succesului?

Expansiunea economiei româneşti a stârnit entuziasmul guvernanţilor, care-şi propun acum să apese pe pedala creşterilor salariale, deoarece consideră că un salt al produsului intern brut cu 5,7% confirmă prognozele optimiste care au acompaniat programul populist de guvernare.

Nimic esențial nu pare a fi important pentru cei care ne conduc. Nici măcar că ne îmbolnăvim pe capete din vina lor. Nici măcar că murim. Tot din vina lor. Câteva cifre negre făcute publice în ultimele zile ar clătina orice conștiință sănătoasă.

Progresismul lui Macron țintește în primul rând punerea în discuție a dogmelor economice ale stângii franceze.

În Ungaria, statul de drept este sub asalt. În şapte ani, Orbán a rescris Constituția, a slăbit sistemul judiciar, a plasat mass-media sub controlul unor oligarhi prieteni și a creat un sistem economic în care succesul depinde de conexiunile cu partidul său.

Rămâne de văzut cum va suporta Donald Trump șocul trecerii de la „basmul saudit“ și de la teritoriul prietenos din Israel către o Europă sceptică, ostilă, care îl privește drept un personaj derizoriu, total nepregătit pentru poziția pe care o ocupă.

În ultimii ani, Polonia a intrat într-o perioadă de schimbări interne ce au adus la putere un segment conservator, populist, naționalist și nativist al elitelor politice. Polonitatea (uneori exagerată) a devenit pilonul central de raportare la vecinătatea estică. Chiar dacă e prematur să vorbim de o nouă paradigmă în politica externă, adesea, mutațiile strategice sunt prefigurate de efectul agregat al unor acțiuni aparent minimale și percepute ca secundare.

Îi invidiez pe bătrînii care se simt din ce în ce mai înţelepţi, care se pot lăuda cu ”experienţa” lor de viaţă şi sunt trataţi în consecinţă de generaţiile mai tinere. Eu unul sunt tot mai nedumerit, ca să nu zic de-a dreptul perplex. Şi sunt din ce în ce mai stingherit cînd mi se cer ”sfaturi”, ”soluţii”, ”învăţături” competente.

Avem de-a face cu cel mai mare front anti-justitie ridicat vreodata pana azi in Romania. Pe langa politicieni puternici, am ajuns intr-o situatie fara precedent.

Este foarte important ca în discuțiile cu Rusia să plecăm de la recunoașterea caracterului occidental al României și ireversibilitatea acestui efort. Și că orice tentativă de diluare a acestei occidentalități va fi percepută ca o amenințare la adresa securității și prosperității noastre.

Știm de la Orwell că atunci când Partidul rescrie în permanență trecutul pentru a justifica politica prezentului avem de-a face cu o putere totalitară.

PSD nu-și va schimba și narațiunea cu care a câștigat atâția alegători anul trecut, ceea ce le va oferi opoziției și președintelui oportunitatea de a se identifica politic prin discursul proeuropean.