Opinii

Marți, 8 noiembrie 2016 americanii se vor îndrepta spre secțiile de votare pentru a-și alege un nou președinte. Opțiunea cetățenilor americani pentru unul dintre candidați va reverbera dincolo de granițele SUA. E deja un truism faptul că politica internă a unui stat aflat în poziția SUA are un impact disproporționat asupra sistemului internațional.

La sfârșitul săptămânii intrăm în ultima lună de dinaintea alegerilor parlamentare. Însă un impact semnificativ mai mare asupra României îl vor avea mai degrabă două evenimente electorale externe: alegerile americane, de pe 8 noiembrie, și turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, duminica viitoare.

Brexit-ul va fi complicat nu doar din perspectiva negocierilor între UE și Marea Britanie, ci și în privința procedurilor interne necesare pentru a demara procesul de invocare a Articolului 50.

Pentru a se putea uni cu România, Moldova trebuie să dispară ca stat, iar Basarabia să se separe în mod formal de Transnistria.

Un scenariu în care riscurile externe se materalizează, deficitul fiscal intern derapează, leul se devalorizează, dobânzile cresc şi inflaţia se amplifică are forţa de a anula tot câştigul categoriilor beneficiare ale etapei de majorări din noiembrie, dar pune presiune pe toate buzunarele românilor.

De fapt, la mitingul de duminică seara s-a filmat un clip electoral al PNL în care Dacian Cioloș a acceptat, cu timiditatea-i caracteristică, să fie actor principal.

Demolarea statului de drept a fost întotdeauna o componentă a modelului social-politic al PSD - pentru binele poporului, desigur. Doar că, pentru acest bine, poporul trebuie să alerge în urma Mercedesului PSD-ist, din care o clică de baroni cinici aruncă cu bani.

Partidele „noului patrulater roșu“ acționează unitar pe câteva direcții clare: antioccidentalismul și xenofobia mascate în naționalism ostentativ, demolarea lui Kövesi și a DNA și ultrapopulismul.

Dincolo de orice, oportunismul de a strecura tema căsătoriei homosexuale în campania electorală dovedește lipsa de convingeri reale de stânga ale celor ce la noi își spun social-democrați.

Inevitabilul s-a produs. Intensificarea prezentei militare ruse in Mediterana Orientala si implicit in asa-numita Sirie utila cerea o reactie din partea Statelor Unite ale Americii care riscau sa fie complet marginalizate pe dosarul sirian.

Că explicaţia precarităţii noastre politice, economice, instituţionale este corupţia generalizată pare s-o ştie toată lumea. E un loc comun al discursului public. „Locul comun” nu e, neapărat, o afirmaţie neadevărată, ci una care şi-a pierdut relevanţa, printr-o prea frecventă şi nereflectată utilizare. O spui (sau o auzi) şi treci mai departe.

Cu alura lui reținută, cu pomeții lui oblici, asiatici, cu eternul lui zâmbet enigmatic, cu tăcerile lui „delfice“, cu viața lui retrasă și foarte lungă, domnul Șora a devenit de mult un personaj – care atrage și prin puținătatea și discreția elementelor din care i se poate construi portretul public, comun.

Nu trebuie să intri prea mult în interiorul Cubei ca să observi cât de mult e încremenită în timp.

Nu ai cum să treci prin oraşele scoţiene fără să remarci cultul eroilor, al militarilor scoţieni care au luptat pentru Marea Britanie în cele două războaie mondiale.

Vladimir Putin vrea să salveze pozițiile ruse în Siria care permit Moscovei să dispună de o prezență permanentă în Marea Mediterană. Acest lucru reprezintă un element esențial în procesul de reconstrucție a Rusiei ca putere globală.

Obiceiul de a lansa în preajma alegerilor bombe care răstoarnă calculele unui buget atât de suplu este periculos.

Se puteau petrece lucrurile şi altfel după Colectiv? Se putea schimba într-un an o ţară bolnavă de multe? Ce s-a făcut bine şi ce nu în, până la urmă, scurtul intermezzo tehnocrat? Sunt întrebări care se impun acum, la ceas de comemorare, de bilanţ şi în prag de alegeri.

FBI-ul generează o situație tipică de „lebădă neagră“ (Nicholas Taleb), care ar putea influența decisiv alegerile din SUA, cu consecințe din punct de vedere geopolitic a căror amploare ar putea fi mult mai mare decât mulți tind să o realizeze în acest moment.

Oricum s-ar încheia alegerile, atâta vreme cât avem de ales doar între partide nereformate - unul cinic și altul inept, ambele iresponsabile –, România nu are cum să evolueze.

Moldova e o ţară de şase ori mai mică decât România, dar, în unele privinţe, de şapte ori mai complicată.

Maia Sandu și Igor Dodon sunt atât de diferiți încât vor produce o polarizare care poate să scoată la vot segmente din cealaltă jumătate a electoratului care nu s-a prezentat la urne în primul tur.