Opinii

Pe 11 decembrie, societatea românească va da un mesaj. Și poate nu este cel așteptat, cel sperat de unii, cel de care le e frică altora. Poate câștiga ambiguitatea.

Fidel Castro a întreținut până la capăt utopia comunistă, în pofida tuturor evidențelor, încercând să demonstreze că „sistemul comunist“ funcționează. N-a reușit.

Duminică, în ultima zi a Târgului de Carte „Gaudeamus”, terminasem lansarea la volumul recent apărut al lui Lucian Boia, Un joc fără reguli.

Exagerez. Mulţi români par să ştie cu cine votează. De obicei cu ăia pe care i-au votat cam tot timpul... Dar sînt şi unii, ca mine, care trăiesc într-o statornică stupoare electorală. Sau care votează cum spunea Adam Michnik că a votat pentru Wałesa, cînd nu-i mai plăcea: ţinîndu-se de nas.

Deunazi, presedintele declara ca avem o campanie electorala cam plicticoasa. Cred ca e nedrept. Sunt atatea si atatea lucruri iesite din comun care se petrec sub ochii nostri! Iata doar cateva dintre ele:

Cateva nume de generali in retragere au fost vehiculate de presa saptamana trecuta pentru eventuale pozitii cheie in echipa de securitate nationala care il va insoti la Casa Alba pe Donald Trump.

Companiile rusești au ajuns în noiembrie 2016 la o cotă de 25% din piața de gaze a României, față de doar 5% în ianuarie. Mecanismul care a făcut posibil acest lucru e complicat și e greu de știut, astăzi, dacă e vorba de incompetență, rea credință sau de lipsă de viziune.

Trump este un autocrat și narcisist, dar studiind în ansamblu problemele pe care le-a abordat și dând la o parte zgomotul electoral, vedem că multe dintre ele sunt chestiuni acute.

Ne confruntăm, pentru prima oară de când avem alegeri, cu un consens transpartinic asupra asumării naționalismului antioccidental ca fundament al legitimării politice în România.

Chiar dacă trezirea unei jumătăți din populația țării va mai dura, nu înseamnă că și în politică nu e nevoie de inovare.

Doar consolidarea unor noi partide politice proeuropene și democratice capabile să genereze o nouă elită politică la Chișinău ar putea să scoată Republica Moldova din fundătura în care a adus-o actuala clasă politică cleptocrată, egolatră și histrionică. Este poate ultima șansă a statului Republica Moldova.

E foarte posibil ca, într-un timp nu îndelungat, SUA să nu mai fie nici o putere atlantică și nici una pacifică, urmând a fi înlocuită de China nu doar în Asia, ci probabil și în America de Sud și, în mare parte, decuplată de o Europă care va trebui, într-un fel sau în altul, să acomodeze o Rusie evident mult mai potentă în plan militar.

Asistăm la un asalt populist împotriva investiţiilor străine, corporaţiile sunt demonizate şi invitate să spele putina.

Ceea ce a încercat și a reușit în parte Cioloș în acest an a fost să demonstreze că statul poate fi un izvor de bine public, nu numai de corupție și abuzuri.

Sunt posibile reforme radicale în sisteme profund corupte și rezistente, în absența totală a voinței politice?

Victimele mascaradei începute în vremea lui Iliescu și continuate de urmașii săi ideologici sunt exact cei care s-au sacrificat la revoluția din decembrie 1989. Memoria lor este terfelită. Așa cum tărăganarea Dosarului Revoluției timp de 27 de ani (deocamdată) terfelește adevărul.

Cum ne apropiem de alegeri, PSD și aliații săi reușesc să impună o aparentă coincidență între clivajul putere vs. opoziție și clivajul „partidul străinătății“ vs. „partida națională“.

Confuzia sensurilor „liberalismului“ e o armă ideologică prețioasă, menită să intimideze adversarul, făcându-l să consimtă înaintea presupusului imperativ al epocii.

Prezenta lui Trump la Casa Alba va insemna cel mai probabil sfarsitul angajamentului idealist de tip willsonian.

Nu e foarte înţelept să te legi de gazetari. Am făcut-o de cîteva ori şi am fost amendat prompt şi nemilos… Am, poate, doar scuza că eu însumi pot fi calificat, pe o anumită latură a activităţii mele scriitoriceşti, drept gazetar şi că, deci, mă exprim „colegial”, adică oarecum dinlăuntrul breslei.

Apartenenţa la Zona Euro (ZE)Anchor ar favoriza comerțul între statele membre, ar reduce costurile de tranzacţie, elimina riscul valutar și are avantajul unei monede comune ca „adăpost“ contra unor mişcări de capital destabilizatoare; aderarea poate accentua inserarea în reţele industriale de bază.