Opinii

Singura șansă să scăpăm de Dragnea și de felul său de a înțelege guvernarea este falimentul național. Cât încă mai mișcă ceva în economie, cât se mai plătesc salarii la stat, cât încă nu murim de foame pe stradă, Liviu de la Teleorman își va vedea netulburat de planul său.

Dacă d-l Dragnea ar fi fost lăsat să fie prim-ministru, el ar fi trebuit să decidă singur: sacrifică economia sau promisiunile electorale demagogice? În oricare situație, destinul lui politic ar fi fost pecetluit. Dar așa, nu el e responsabilul, ci mereu alții.

Lui Kövesi i se pot reproșa multe, însă în actuala criză trebuie admis că nu poate fi tolerată existența în DNA a unor procurori-cârtiță, care își înregistrează pe furiș colegii și șefii și îi dau în primire televiziunilor mogulești.

Au trecut cinci ani de când PSD conduce România. Cine sărbătorește evenimentul?

Stăm cât se poate de prost la capitolul moralitate în spațiul public, dar și mai prost la capitolul inteligență și clarviziune la nivel politic guvernamental.

Vom discuta în cele ce urmează două decizii ale CCR care au generat dezbateri ample în societatea românească – cea privind abuzul în serviciu și cea privind interdicția persoanelor condamnate penal de a face parte din guvern.

După impactul dur cu realitatea finanţelor limitate ale ţării, guvernanţii au intrat în panică şi încearcă acum să impună măsuri radicale, de tipul impozitului pe cifra de afaceri, al impozitului pe venitul global sau al confiscării pilonului II.

Semnalele pe care le va da în această saăptămână la Varșovia și, ulterior, în timpul primei întâlniri cu Putin vor fi edificatoare pentru a înțelege unde se plasează Donald Trump pe subiectul Rusia.

Lumea occidentală este străbătută astăzi de un curent politic populist din ce în ce mai puternic, care își propune să instaureze economia socialistă egalitaristă.

Inițiativele Germaniei de consolidare a securității continentale pe termen lung vin ca răspuns la impredictibilitatea și lipsa de angajare a preşedintelui Trump față de NATO.

Am văzut multe după 1989. Şi bune, şi rele. Destul de multe rele. Dar ce văd acum pe scena politică n-am văzut niciodată. E dincolo de bine şi de rău. Rareori dezastrul a colaborat atît de armonios cu ridicolul. Rareori a fost patologia atît de aproape de rizibil. Mori de frică murind, în acelaşi timp, de rîs.

Dragnea ne-a obișnuit cu maniera autoritară în care ia decizii. În cerc restrâns - „cercul zero” al puterii - împreună cu câțiva acoliți. Așa a făcut și acum cu asa-zisul nou progam de guvernare.

L-am pus pe Dică antrenor. Nu are licenţă Pro. El are doar de antrenor secund. Aşa că o să aibă un antrenor principal pe margine cu el. Nu ştiu cine va fi. I-am promis că îi fac echipă. De acum încolo noi o să fim campioni!” (Gigi Becali despre numirea lui Nicolae Dică în funcţia de antrenor principal la FCSB).

Stranie coincidenţă. Ministerul Educaţiei ajunge pe mâna lui Liviu Pop exact când la vârful Guvernului se află, din nou, un politician cu o teză de doctorat plagiată. Şi exact în ziua în care, în 2012, îşi salvase (provizoriu) şeful plagiat

Când partidul dominant își dă foc la propria casă, vecinii nu ar trebui să privească de pe margine satisfăcuți. Și casa lor ar putea lua foc.

Era clar că Iohannis avea toate motivele să nu-l accepte pe Tudose. De ce l-a acceptat totuși preşedintele, când avea o marjă mai mult decât acoperitoare pentru un refuz?

Sunt puține șanse ca actuala opoziție să ne scape de PSD sau de maleficul Liviu Dragnea. Rămâne de văzut doar dacă președintele Iohannis poate găsi o formulă prin care să lase PSD să se compromită la guvernare, salvând totuși justiția și anticorupția, măcar de ochii Occidentului.

România începe să semene din ce în ce mai puțin cu o democrație și mai mult cu o oligarhie de partid, în care judecătorii constituționali „fac legea“ pe placul partidului.

În ultimele două săptămâni, problema României a fost mai degrabă să armonizeze incoerența mesajelor guvernamentale cu rolul pe care ar dori să-l primească în regiune și în interiorul Uniunii Europene și pe care, în mod excepțional, chiar i se dă ocazia să-l joace.

Eşecul Cabinetului Grindeanu, aşa cum a fost el ştampilat de controversatul evaluator Darius Vâlcov, demonstrează, dacă mai era nevoie, realitatea că aplicarea Programului de guvernare este o aventură economică păguboasă.

Exilul politic este mai mult decât o stație de așteptare pentru democrați până la autosabotarea republicană. Pentru mulți este un moment de regândire a strategiei și viziunii.